Anulare act administrativ . Decizia 655/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 655/CA/2009
Ședința publică de la 13 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr.1558/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-, precum și a recursului declarat de intervenientul împotriva încheierii din 19.12.2008 și a sentinței civile nr.1558/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru pârâta recurentă, intervenientul asistat de av. și av. - pentru reclamantul -, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea intervenientului s-a transmis prin fax la dosar o cerere de contestare a calității de mandatar apărător al DGFP A al din cadrul Sibiu.
Întrebat fiind care este temeiul de drept al cererii formulate de intervenient, mandatara intervenientului arată incidența art.4 lit.e din Legea nr.7/2004 privind codul d e conduită al funcționarilor publici. Arată că prin această reprezentare este afectată imparțialitatea judecății, întrucât mandatarul apărător este și el angajat al DGFP și are funcție de conducere. Sancțiunea aplicată funcționarului public de către Comisia de disciplină nu a fost comunicată cu ANAF, care trebuia să cunoască că împotriva funcționarului public s-a început cercetarea, cu atât mai mult cu câte este vorba de un funcționar public cu funcție de conducere. În acest caz, apreciază că reprezentarea trebuia să fie făcută la nivel de ANAF. În cazul de față consideră că ne aflăm în prezența unui conflict de interese.
Întrebate fiind părțile dacă le-a fost comunicată cererea de contestare a calității de mandatar-apărător al DGFP A al din cadrul DGFP S, acestea arată că în cursul acestei dimineți au primit câte 1 ex. din cerere, și nu solicită termen de judecată, putând pune concluzii.
În ce privește excepția nelegalei reprezentări în instanță a recurentului, reprezentantul DGFP S invederează instanței că mandatul său este depus fila 47 dosar fond,este dat de ANAF - Direcția Generală Juridică B și semnat de Directorul general adjunct. este că la termenul anterior s-a spus de către intervenient că prezenta cauză se află în stare de judecată, iar acum prin orice mijloace se încearcă tergiversarea soluționării cauzei. Apreciază că în cazul de față nu ne aflăm în prezența unui conflict de interese.
Mandatara intervenientului apreciază că actul de la fila 47 nu este un mandat în sensul art.3 lit.i și art.5 lit.e din Regulamentul de organizare și funcționare a ANAF, este doar o rugăminte care nu echivalează cu numirea expresă a lui.
Reprezentantul DGFP S consideră că nu ne aflăm în prezența unui conflict de interese, iar până acum toate mandatele date de ANAF au fost acceptate de instanțele de judecată. Solicită respingerea excepției nelegalei reprezentări invocată de intervenient.
Av. - pentru reclamantul intimat - solicită respingerea excepției nelegalei reprezentări a DGFP A invocată de intervenientul, mandatul dat de ANAF este corect și perfect legal.
Întrebate fiind părțile care este punctul lor de vedere față de pct.b din cerere referitor la obligația sesizării ANAF despre sancțiunile aplicate funcționarilor care dețin funcții de conducere și introducererea ANAF în cauză, av. - pentru reclamantul - invederează instanței că DGFP-urile au personalitate juridică și nu este nevoie ca ANAF să le dea delegare de reprezentare, solicitând respingerea cererii de introducerea ANAF în cauză, apreciind că o astfel de cerere trebuia formulată la instanța de fond și nu în fază de recurs.
Reprezentantul pârâtului recurent invederează instanței că, indiferent cine face sesizarea, se adresează Comisiei de disciplină. Nicăieri nu se menționează obligativitatea comisiei de disciplină să sesizeze ANAF. Numai în situația în care sancțiunile disciplinare se aplică directorilor sau directorilor adjuncți es te sesizat ANAF.
În ce privește cererea intervenientului de introducere în cauză a ANAF, solicită respingerea acestei cereri.
Mandatara intervenientului solicită respingerea apărărilor făcute de pârâta recurentă și reclamantul intimat. În cauză sunt aplicabile legile noi, iar instanța de fond nu a ținut cont de acestea. Fiind vorba de funcționar public cu funcție de conducere trebuia să fie sesizat și ANAF. Solicită introducerea în cauză a ANAF. În drept invocă disp.art.50 și 51 din HG nr.1344/2007.
Instanța suspendă judecata cauzei pentru 10 minute pentru consultare și deliberare.
Reluând cauza la ora 11,00 în urma deliberării, instanța constată că actul de la fila 47 dosar fond întrunește condițiile legale ale unui mandat de reprezentare eliberat de ANAF - Direcția Generală juridică pentru DGFP S, unde la alin. Se menționează mandatara. Față de această împrejurarea apreciază că în cauză nu ne aflăm în prezența conflictului de interese.
Față de pct.b al cererii intervenientului, instanța apreciază că DGFP are personalitate juridică și în faza de recurs este imposibilă introducerea în cauză a altor părți, astfel că respinge cererea de introducere în cauză a ANAF.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând:admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nelegală și netemeinică.
Arată că reclamantul în calitate de funcționar public - Juridic în cadrul DGFP Aaf ost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni, ca urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare stabilite și cercetate de Comisia de disciplină, ca urmare a sesizării unei persoane. Comisia de disciplină a aplicat o sancțiune disciplinară prin emiterea unei decizii, care a întrunit toate condițiile de fond și formă impuse de lege. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatarul reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. Invocă incidența în cauză a disp.art.50 al.3 din HG nr.1344/2007,cele 3 elemente de bază neregăsindu-se în Decizia comisiei de disciplină. Mai arată că, comisia trebuia să se sesizeze din oficiu că este o sesizare anonimă și să nu dea curs sesizărilor de acest fel.
Cu cheltuieli de judecată.
Mandatara intervenientului susține recursul așa cum a fost formulat, solicitând: admiterea acestuia și ca o consecință admiterea cererii de intervenție în interes public, menținerea anulării pe motiv de nulitate absolută a deciziei de sancționare pentru nedescrierea faptei și obligarea pârâtei DGFP la emiterea unei noi decizii de sancționare care să îndeplinească toate condițiile impuse de lege, aplicând o sancțiune direct proporțională cu pericolul social al faptei.
Critică hotărârea instanței de fond și pentru greșita respingere a cererii de intervenție invocând lipsa de interes a intervenientului care a formulat cererea de intervenție în interes public și nu în interes personal.
În ce privește recursul pârâtului solicită admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru judecarea cauzei pe fond.
Cu referire la recursul intervenientului, reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea acestuia ca nefondat împotriva încheierii de ședință și ca inadmisibil împotriva sentinței. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatarul reclamantului intimat solicită respingerea recursului intervenientului, instanța de fond reținând corect lipsa calității procesuale a intervenientului (sesizarea este anomină) și a fost făcută în interes personal pentru a șicana șeful oficiului juridic. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A anularea deciziei nr. 153/5 09 2008 emisă de pârâtă și repunerea în situația anterioară, respectiv acordarea drepturilor salariale anterior aplicării sancțiunii. În motivarea acțiunii se arată că reclamantul este șef juridic, iar prin decizia atacată a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale pe o perioadă de 3 luni, potrivit art. 77 alin.1 și 2 lit.b și j din Legea 188/1999, respectiv pentru neglijență în rezolvarea lucrărilor și încălcarea îndatoririlor de serviciu.
Reclamantul arată că decizia emisă nu respectă prevederile art. 28, 29 pct. 1 lit.c, 29 pct.2 lit.b, art.50 pct.3 din HG 1344/2007 respectiv nu este descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă, nu sunt prezentate datele de identificare ale persoanei care face sesizarea, dovezile pe care se sprijină sesizarea, data și semnătura, iar faptele reținute prin decizie sunt nereale.
Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Alba prin sentința nr. 1558/CAF/2008 a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea deciziei atacate și a obligat pârâta să-i plătească retroactiv începând cu luna octombrie 2008 salariul de merit restant, stimulentele și partea cu care a fost diminuat salariul lunar în urma aplicării sancțiunii. Au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 595 lei. Instanța arată prin considerentele expuse că actul emis este lovit de nulitate absolută deoarece nu respectă cerințele art. 50 alin.3 din HG 1344/2007, respectiv nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată și nici instanța competentă.
La data de 26.11.2008, a formulat cerere de intervenție principală prin care solicită modificarea Deciziei nr. 153/2008 și obligarea pârâtei la aplicarea unei sancțiuni disciplinare direct proporțională cu pericolul social și prejudiciul moral cauzat pârâtei, recuperarea de la reclamant a sporului de mobilitate încasat nelegal. În drept s-au invocat prev.art. 27, 51 din HG 1344/2007 și art. 1 din Legea 571/2004.
Prin încheierea ședinței publice din data de 12 decembrie 2008 instanța a respins cererea de intevenție în interes propriu formulată de intervenient ca fiind lipsită de interes, deoarece nu justifică un interes personal sau încălcarea unui drept al său care ar avea legătură cu decizia atacată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs se arată că actul administrativ contestat cuprinde toate elementele cerute de Legea 554/2004, atât posibilitatea contestării sancțiunii aplicate cât și instanța competentă și a fost emisă cu respectarea disp.art. 50 pct.3 din HG nr. 1344/2007.
În drept s-au invocat prev.art. 304 indice 1 din codul d e procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe cât și împotriva încheierii pronunțată în data de 12 decembrie 2008 formulat recurs prin care arată că instanța a reținut în mod greșit că nu are interes pentru a interveni în proces, deoarece sancțiunea a fost aplicată la sesizarea acestuia în temeiul art. 1 din Legea 571/2004, fiind justificat un interes public și în consecință se solicită admiterea cererii de intervenție astfel cum a fost formulată.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor formulate, deoarece nu justifică un interes propriu pentru a interveni în soluționarea cauzei prin care se solicită anularea deciziei de sancționare a reclamantului, iar în ceea ce privește decizia atacată în mod corect prima instanță a constatat că nu îndeplinește condițiile legii.
Curtea examinând recursurile formulate constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele argumente în fapt și în drept:
Prin decizia nr. 153/2008 emisă de DGFP A, reclamantul -,în calitate de sef al biroului juridic, a fost sancționat începând cu data de 1 10 2008 cu diminuarea drepturilor salariale cu 20 % pe o perioada de trei luni. Decizia a fost emisă la data de 5 09 2008.
<LLNK 52007 1344 22 32 0> HOTARARE nr. 1.344 din 31 octombrie 2007 privind normele de organizare si funcționare a comisiilor de disciplină stabilește prin art. 50 că sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situația prevăzută la alin. (2);
d) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
e) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
Analizând actul administrativ atacat se constata ca acesta nu cuprinde mențiunile pe care actul normativ le reglementează ca fiind obligatorii și anume nu cuprinde descrierea faptei, termenul în care se poate contesta sancțiunea și instanța competenta, astfel că în mod legal prima instanță a apreciat că sancțiunea care intervine este cea a nulității absolute. Aceste cerințe se impun instituției publice ce efectuează cercetarea prealabila pentru a asigura dreptului la apărare al funcționarul public sancționat, care este îndreptățit să cunoască argumentele pentru care comisia de disciplina a aplicat sancțiunea și posibilitatea formulării unei apărări judicioase raportat la constatările comisiei. În condițiile in care aceste cerințe exprese ale legii nu sunt respectate, sancțiunea care intervine este cea a nulității actului care a fost emis cu nerespectarea cerințelor legii. Sub sancțiunea nulității este prevăzuta și obligația de a menționa termenul în care poate fi contestata sancțiunea și instanța competenta, cerințe nerespectate de comisia de disciplina.
În consecință, sentința pronunțata de prima instanță de fond este legală și temeinică, iar recursul paratei DGFP este nefondat și urmează a fi respins.
În privința recursului declarat de împotriva încheierii prin care instanța de fond a respins în principiu cererea de intervenție pe motiv că nu justifică un interes se constata ca soluția pronunțată este legală și temeinica, deoarece aceasta persoana nu are interes pentru a interveni in cadrul unui proces în care reclamantul contesta sancțiunea disciplinara aplicata, cererea de intervenție fiind efectuata cu scopul de a se agrava sancțiunea aplicata reclamantului. Instanța este investita cu cenzurarea legalității sau nelegalității actului administrativ prin care a fost sancționat reclamantul, astfel că nu se justifică un interes propriu pentru a interveni în cauză, aceasta posibilitate nefiind prevăzută în actele normative invocate, respectiv art. 27, 51 din HG 1344/2007 și art. 1 din Legea 571/2004. În cauză nu există vreun interes public în sensul dispozițiilor art.8 din 554/2004, deoarece nu justifica vreun interes legitim privat sau drept subiectiv încălcat. Soluționarea acțiunii reclamantului formulată în contradictoriu cu parata DGFP se realizează în conformitate cu normele cuprinse în 188/1999, 554/2004 și codul d e procedura civilă, fără posibilitatea de extrapolare și aplicare a altor legi speciale.
În condițiile în care nu are calitatea de intervenient, nu pot fi analizate de instanța motivele de recurs ce privesc fondul cauzei, calea de atac declarata de o persoana ce nu are calitatea de parte în proces fiind inadmisibilă.
În temeiul art. 274 din codul d e procedura civila, obligă recurenții DGFP și să plătească intimatului câte 295 lei fiecare cheltuieli de judecata în recurs reprezentând onorariul avocațial potrivit chitanței nr. 93/2009 existenta la fila 18 din dosarul Curții.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr.1558/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul împotriva încheierii din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenientul împotriva sentinței civile nr.1558/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească reclamantului intimat câte 295 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tahnored./2 ex.
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
