Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 651/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 651/CA/2009
Ședința publică de la 13 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței nr.29/CA/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea intimatului contestator PREFECTUL JUDEȚULUI s-a depus la dosar întâmpinare, solicitând și judecarea în lipsă.
După dezbaterea cauzei s-a prezentat în instanță pentru pârâtul recurent Consiliul local al municipiului Sibiu, solicitând instanței să fie luată prezentă în cauză, a întârziat din cauza unor probleme în trafic, și solicită admiterea recursului cum a fost formulat și motivat.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.29/CA/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S și, ca urmare, s-a anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al municipiului Sibiu nr.69/27.03.2008 pentru aprobarea Regulamentului privind ocuparea temporară a domeniului public și privat al Municipiului Sibiu în vederea amplasării de terase sezoniere, respectiv dispozițiile art.1 alin.1 și art.12 lit.d din Anexa la hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin adoptarea art. 1 aliniat 1 din anexa nr. 1 la. nr. 69/2008, pârâtul a prevăzut că terenurile aparținând domeniului public sau privat al municipiului Sibiu pot fi ocupate ocazional, contra cost și pe o perioadă determinată, fără licitație publică pentru efectuarea comerțului stradal ocazional în fața spațiilor comerciale de alimentație publică autorizate și numai pentru amplasarea de terase sezoniere pentru desfacerea produselor de alimentație publică.
Prin adoptarea respectivelor prevederi,pârâtul a încălcat în mod evident dispozițiile art. 123 aliniat 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 modificată prin Legea nr. 286/2006 privind administrația publică locală,potrivit cu care vânzarea, concesionarea și închirierea bunurilor care aparțin domeniului public și privat al unității administrativ - teritoriale se fac prin licitație publică,organizată în condițiile legii. Față de aceste dispoziții imperative,pârâtul,administrator al domeniului public și privat al municipiului Sibiu - atribuție care i-a fost conferită de art. 36 aliniat 2 litera c din Legea nr. 215/2001 modificată prin Legea nr. 286/2006, nu poate hotărî asupra ocupării ocazionale a unor bunuri imobile - terenuri aparținând domeniului public sau privat a municipiului Sibiu,fără încheierea unor contracte administrative de închiriere sau concesionare,urmare a licitațiilor publice organizate conform legii.
Dispozițiile art. 283 Cod fiscal la care pârâtul face trimitere apreciind că acestea sunt aplicabile și că ar avea competența de a institui taxe zilnice pentru ocuparea temporară a domeniului public și că taxele se calculează în conformitate cu procedurile aprobate de autoritățile deliberative,nu au nici o legătură cu prevederile art. 1 aliniat 1 din anexa nr. 1 la. nr. 69/2008 în raport de art. 123 aliniat 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 modificată prin Legea nr. 286/2006.
Astfel,potrivit art. 283 Cod fiscal,Consiliul local poate institui taxe pentru " utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor,caselor memoriale monumentelor istorice de arhitectură și arheologie și alte asemenea. De asemenea, Consiliul local poate institui taxe pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor și utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală,pe raza localității unde acestea sunt utilizate,precum și taxe pentru activități cu impact asupra mediului înconjurător". Prin art. 1 aliniat 1 din anexa nr. 1 la. nr. 69/2008,pârâtul a avut în vedere ocuparea pe durată determinată terenurile aparținând domeniului public și privat al municipiului Sibiu,nu utilizarea temporară a unor locuri publice, deosebirea fiind evidentă.
Prima instanță nu a reținut nici argumentele pârâtului cu privire la un alt act administrativ adoptat,respectiv nr. 128/2007 privind impozitele și taxele locale,adoptat în baza art. 27 și 30 din Legea nr. 273/2006 prin care a fost stabilită taxa zilnică achitată de persoanele fizice sau juridice care ocupă temporar locurile publice altele decât cele din piețe,târguri,oboare precum și suprafețele din fața magazinelor sau atelierelor de prestări servicii,respectiv taxa pentru vânzări de produse sau prestări de servicii, motivat de faptul că nici acestea nu au nici o legătură cu dispozițiile art. 1 aliniat 1 din anexa nr. 1 la nr. 69/2008 în raport de art. 123 aliniat 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 modificată. Art. 27 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice, conferă pârâtului competența de a stabili impozite și taxe locale iar art. 30 din același act normativ are în vedere taxa specială pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice,taxă care poate fi încasată numai de la acestea și numai în măsura în care persoanele se folosesc de serviciile publice locale pentru care a fost instituită taxa.
Prin adoptarea art. 12 litera d din anexa nr. 1 la. nr. 69/2008 pârâtul a prevăzut că deținătorii de terase sezoniere au obligația să respecte programul orar stabilit în acordul de ocupare a domeniului public și privat al municipiului Sibiu, în vederea amplasării unei terase,respectiv între orele 9 - ora 23. Prevederile din actul administrativ,au fost adoptate de către pârât cu încălcare dispozițiilor art. 2 aliniat 29 din Legea nr. 61/1991 prin care se interzice tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00 - 8,00 prin producerea de zgomote,larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect sau instrument muzical la intensitate mare în localurile sau sediile persoanelor juridice situate în imobilele cu destinație de locuință sau în imediata vecinătate a acestora. Instanța nu reține apărarea pârâtului,în sensul că nu se realizează latura obiectivă a contravenției prevăzute de art. 2 aliniat 29 din Legea nr. 61/1991, deoarece respectivele terase aparțin unor localuri în sensul de spațiu comercial d e alimentație publică autorizat și sunt situate în majoritatea cazurilor în imediata vecinătate a imobilelor cu destinație de locuință.
Față de considerentele de mai sus și în baza dispozițiilor art. 18(1) din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007 prima instanță a conchis că se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea în parte Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Sibiu nr.69/27.03.2008 pentru aprobarea Regulamentului privind ocuparea temporară a domeniului public și privat al municipiului Sibiu,în vederea amplasării de terase sezoniere,respectiv dispozițiile art. 1 aliniat 1 și art. 12 litera d din anexa la hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece instanța a interpretat greșit atât dispozițiile art.283 din Codul fiscal, care instituie competența Consiliilor locale de a stabili taxe zilnice pentru utilizarea temporară a locurilor publice, precum și dispozițiile art.2 alin.29 din Legea nr.61/1991, care interzic tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-08,00.
În drept invocă prevederile art.304/1 și art.312 Cod pr.civilă.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reclamantul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtului în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Instanța de fond reține în mod corect că prin adoptarea acestor prevederi pârâtul a încălcat în mod evident dispozițiile art. 123 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, potrivit cărora vânzarea, concesionarea și închirierea bunurilor care aparțin domeniului public și privat al unității administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
În exercitarea atribuțiilor privind administrarea domeniului public și privat prevăzute de dispozițiile art. 36 alin. 2 lit. c și alin. 5 lit. a din Legea nr. 215/2001, rep. Consiliul Local poate hotărî numai în condițiile legii, condiții care de altfel sunt reglementate de dispozițiile art. 123 alin. 1 și 2 din actul normativ indicat.
Susținerea pârâtului recurent potrivit căreia ocuparea temporară contra cost a terenurilor aparținând domeniului public sau privat al municipiului Sibiu nu are regimul juridic al redevenței datorate în baza contractului de concesiune și nici regimul juridic al chiriei datorate în baza contractului de locațiune, nu poate fi reținută. De altfel instanța de fond reține în considerentele sentinței civile că, față de dispozițiile legale imperative, consiliul local nu poate hotărî asupra ocupării ocazionale a unor bunuri imobile - terenuri fără încheierea unor contracte administrative de închiriere sau de concesionare, urmare a licitațiilor publice organizate conform legii.
Apărările recurentului întemeiate pe dispozițiile art. 283 din Codul Fiscal sunt irelevante în speța dată.
Astfel, articolul menționat reglementează taxe zilnice pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, a caselor memoriale, sau a monumentelor istorice de arhitectură și arheologie, neavând nici o incidență în speța dedusă judecății.
Instanța de fond arată că prin art. 1 alin. 1 din anexa nr. 1 la HCL. nr. 69/2008, pârâtul a avut în vedere ocuparea determinată a terenurilor aparținând domeniului public și privat al municipiului Sibiu, nu utilizarea temporară a unor locuri publice, deosebirea fiind evidentă.
De altfel art. 6 alin. 1 din anexa nr. 1 la HCL. nr. 69/2008 reglementează că "solicitantul va efectua plata anticipat pentru minim 2 luni, urmând ca restul perioadei rămase să fie achitată lunar până la data de 3 lunii în curs". Dispozițiile acestui articol sunt edificatoare, rezultând fără dubiu că se reglementează un drept de folosință asupra terenurilor aparținând domeniului public si privat al municipiului Sibiu, drept de folosință transmis în schimbul plătii chiriei, pe o durată determinată.
În ceea ce privește nr. 128/2007 privind impozitele și taxele locale invocată în susținerea recursului, se constată că aceasta nu are nici o legătură cu obiectul prezentei cauze, instanța de fond motivând pe larg de ce acest argument al pârâtului nu poate fi reținut.
Potrivit art. 12 lit. "d " din anexa nr. 1 la HCL. nr. 69/2008 "deținătorii de terase sezoniere au obligația să respecte programul orar stabilit în acordul de ocupare a domeniului public și privat al municipiului Sibiu în vederea amplasării de terase, respectiv 9,00-23,00".
Prin adoptarea acestor dispoziții au fost încălcate prevederile art. 2 alin. 29 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, prin care se interzice,tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00, prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice situate în imobile cu destinația de locuințe sau în imediata vecinătate a acestora".
Susținerea pârâtului recurent potrivit căreia prin funcționare unor terase aflate pe domeniul public sau privat nu se produce larmă sau zgomot, este neîntemeiată și în mod corect Tribunalul nu a reținut apărările pârâtului motivat de faptul că respectivele terase aparțin unor localuri în sensul de spațiu comercial d e alimentație publică autorizat, acestea sunt situate în majoritatea cazurilor în imediata vecinătate a imobilelor cu destinația de locuință, astfel că prin aprobarea funcționării lor după alt program se încalcă prevederile art.2 alin.29 din Legea nr.61/1991 - Hotărârea Consiliului Local Sibiu, și sub acest este nelegală.
Pentru considerentele arătate și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței, instanța în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
Reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței nr.29/CA/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.M:I:
Dact./2 ex./24.06.2009
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
