Anulare act administrativ . Decizia 672/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.672
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " " T, împotriva sentinței civile nr.241/03.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta - intimată CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE T, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă consilier juridic, lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei - recurente depune la dosar delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 241/3.III 2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta " " în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj.
În motivarea Tribunalului Timiș, a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș - secția de contencios administrativ - sub nr.2785/30/2.04.2007 reclamanta " " în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Tas olicitat în procedura contenciosului administrativ anularea actului de constatare din 02.01.2007 și actului administrativ prin care i-a fost comunicat rezilierea contractului de furnizare pe anul 2006, să constate că actul adițional de prelungire pentru luna ianuarie 2007 i-a fost comunicat ulterior controlului din 02.01.2007, să constate refuzul pârâtei de acordare a plafonului pe anul 2007 și intrarea în relații contractuale cu societatea pe anul 2007, este abuziv, cu obligarea pârâtei să stabilească și să vireze plafonul aferent anului 2007 începând cu luna ianuarie 2007, prin perfectarea unui nou contract de furnizare a serviciilor medicale, obligarea la daune în sumă de 100.000 Euro echivalent în lei la cursul din ziua plații pentru prejudiciul cauzat și a cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea de acțiune la termenul din 07.05.2007, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului, cerere încuviințată de către instanță prin încheierea de ședința din 04.06.2007.
Prin decizia civilă nr.1032/22.11.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de petenta Casa Județeana de Asigurări de Sănătate T, motivând în esență cu aceea că, Legea nr.95/2006, prevede la art.246 al.1 că "relațiile dintre furnizori de servicii medicale, medicamente și disp. medicale și casele de asigurări, sunt de natură civilă, se stabilesc și se desfășoară pe baza de contract care se încheie anual", concluzionând că instanța de contencios administrativ nu este competenta material pentru soluționarea prezentei cauze.
Având în vedere decizia Curții de APEL TIMIȘOARA, raportat la prev.art.315 al.1 Cod procedură civilă, potrivit căruia "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate.sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", la termenul de azi, tribunalul a pus în discuția contradictorie a pârâților, excepția de necompetență materială funcțională ridicată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care a admis-o pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Competența materială funcțională determinată, obiectiv, după natura litigiului ori după varii criterii subsidiare, este întotdeauna absolută.
Este știut faptul, că potrivit art.159 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad și părțile nu o pot înlătura, iar art.105 din același cod, statuează că, actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent, sunt nule.
Art.1 din Legea nr.554/2004, conferă într-adevăr, posibilitatea pentru orice persoana care se considera vătămata într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritatea publică, printr-un act administrativ s-au prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului recunoașterea dreptului pretins sau a interesului public.
În schimb, tribunalul a reținut că, în pricina de față se află în prezența unui litigiu vizând executarea contractului de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratament ambulatoriu, înregistrat sub nr.116 intervenit între părți la data de 28.04.2006.
La art.22 din contract, părțile au stabilit că litigiile născute în legătura cu încheierea, executarea, modificarea și încetarea ori altei pretenții decurgând din prezentul contract, vor fi supuse unei procedurii prealabile de soluționare pe calea amiabila, iar la pct.2 se statuează ca litigiile nesoluționate conform alin.1 al art.21 sunt de competenta Comisiei Centrale de Arbitraj, care va soluționa cauza potrivit legii.
Apoi, la art.23 din contract se prevede că hotărârile Comisiei Centrale de Arbitraj pot fi atacate la instanțele judecătorești competente.
Pe de altă parte, reglementarea legală în vigoare, în această materie, o constituie Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, care la art.246 al.1 prevede că relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc și se desfășoară pe baza contractelor care se încheie anual, iar în situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale.
Așa fiind, competența materială funcțională presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, fiind determinată și reglementată prin norme imperative, deci are un caracter absolut, astfel încât părțile nu pot convenii să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței, deoarece, excepția de necompetență materială, interesează repartiția atribuțiunilor între diferitele instanțe ale organizării judecătorești și alte organe cu activitate jurisdicțională, ierarhia care le unește fiind de ordine publică, în temeiul art.158, art.159, raportat la art.5 al.2 si art.18 din Legea nr.554/2004, excepția de necompetență materială fiind admisă, conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În cauză a declarat recurs reclamanta " ", solicitând admiterea cererii și modificarea sentinței.
În motivare recurenta arată că instanța și-a declinat competența în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj pentru soluționarea litigiului dedus judecății, deși la dosarul cauzei există Hotărârea Arbitrală nr. 18 pronunțată de această instanță. Conform acestei hotărâri a fost anulată măsura de reziliere a contractului de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală dispusă de către
Având în vedere dispozitivul acestei hotărâri, cât și refuzul T de a le încheia un nou contract aferent anului 2007, Tribunalul Timiș urma să pronunțe o hotărâre care să stabilească cuantumul daunelor aferente prejudiciului produs societății recurente prin refuzul abuziv al pârâtei de a le aloca plafon în luna decembrie și a semna contractul aferent.
Prin declinarea competenței pronunțate de către Tribunalul Timișs -a ajuns în situația de a fi retrimis dosarul Comisiei Centrale de Arbitraj pentru a se pronunța asupra unor capete de cerere soluționate deja sau asupra unora pentru care nu are competență.
În consecință, solicită să se observe că instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, interpretând astfel eronat actul juridic dedus judecății, să se modifice în totul încheierea și să se dispună soluționarea pe fond a cauzei de către Tribunalul Timiș.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Prin sentința recurată, Tribunalul Timișa constatat că nu este competent material în soluționarea litigiului, că instanță de contencios administrativ cu referire la dispozițiile art. 1 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, la prevederile art. 246 aliniatul 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate și la clauzele contractului de furnizare de medicamente ce face obiectul litigiului, astfel că și-a declinat competența materială în favoarea unui organ cu activitate jurisdicțională în materie comercială și anume Comisia Centrală de Arbitraj; conform clauzei din art. 22 al contractului încheiat de recurentă cu intimata
Prin cererea de recurs nu se invocă motive de nelegalitate ale sentinței privitor la necompetența materială a instanței de contencios administrativ în judecarea litigiului, deci acesta este nefondat prin raportare la soluția pronunțată de instanța de fond, astfel că se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T împotriva sentinței civile nr.241/3-III-2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 5.VI.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/09.06.08
TEHNORED:/11.06.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Rodica Olaru
