Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 675/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.675
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.314/18.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B prin DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, INSTITUȚIA PREFECTULUI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri conform art.242 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.314/18.III.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, INSTITUȚIA PREFECTULUI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
A obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative,Serviciul Evidenta Informatizată a Persoanei din Consiliul Județean T, precum și Serviciul Public Comunitar Regim de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor din Instituția Prefectului Județului T la plata primei de concediu din anii 2004 -2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005 sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plații efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți către ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivare s-a reținut că în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a, instanța nu a contestat faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția de plată instituită ca efect al admiterii acțiunii față de pârâții, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul și a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca prezenta hotărâre să-i fie opozabilă și Prin urmare instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Față de actele existente la dosar, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public civil cu statut special fiind angajat în prezent în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor al Județului T de la Instituția Prefectului conform adeverinței aflata la fila 23 dosar. În perioada 15.11.2003 - 01.04.2005 reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul din cadrul Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei.
Raportat la calitatea reclamantului, îi sunt aplicabile prevederile art.37 al.2 teza I din nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora " la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioara plecării în concediu".
Conform art.1 al.1 din Legea nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din Legea nr.215/2006 de modificare a Legii nr.188/1999, ce atrag astfel competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componență a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, că dispozițiile art.37 al.2 teza I din nr.OG38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003 s-a suspendat până la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din Legea nr.511/1004 până la 31.12.2005 și prin art.5 al.5 din Legea nr.379/2005 a fost suspendată până la 31.12.2006.
Nu s-a putut reține, susținerea reclamantului că aceste suspendări contravin dispozițiilor art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca și drept fundamental înscris între drepturile și libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituita României nu se confundă cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din nr.OG38/2003, aceasta fiind adiacentă indemnizației de concediu.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța a reținut că reclamantul, în calitate de funcționar cu statut special beneficiază de prevederile art.6 din nr.OG38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Este adevărat că, prin dispozițiile art.2 al.1 din nr.OUG118/2004, aprobată prin Legea nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003, dar nu se poate considera că drepturile stabilite prin art.6 din nr.OG38/2003, nu există, câta vreme dispozițiile legale ce-l consacră, sunt în vigoare, în prezent nemaifiind suspendată aplicarea acesteia, iar pe de altă parte aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale. Pe de altă parte, plata sporului de fidelitate a fost reluată pentru anul 2006.
Dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturata existența până la introducerea acțiunii.
În cauză a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare recurentul își invocă lipsa de calitate procesuală pasivă pentru că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea nr.500/2002, modificată privind finanțele publice, potrivit art.16 - 30.
Potrivit art.18 alin.2 lit. b) și art.28 lit. e) din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, prevede că: - 2) Guvernul asigură: - B) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare la Parlament în cadrul limită prevăzut de prezenta lege.
Totodată, arată că în conformitate cu art.28 "elaborarea bugetelor, proiectelor legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza - E) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; -.
În prezenta speță, Ministerul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât pentru sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal, în ceea ce privește pe angajații Ministerului Internelor și Reformei Administrative, nu poate fi obligat la plată un alt ordonator de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin urmare, consideră că atribuții privind salarizarea sau acordarea de alte sume o au instituțiile în care își desfășoară activitatea reclamantul.
Arată că și Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite prin urmare Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata către salariații altor instituții care au calitate de ordonatori principali de credite.
Examinând recursul în raport cu motivul invocat și prin raportare la art.304 Cod procedură civilă se va admite și se va modifica sentința în sensul că va admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor și va respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor pe excepție, menținând în rest dispozițiile sentinței, pentru că:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, în calitate de funcționar public, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtului intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar drepturile bănești îi sunt plătite de Inspectoratul Județean de Poliție T, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.314/18-III-2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în sensul că admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor pe excepție.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 5.VI.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/09.06.08
TEHNORED:/11.06.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș Judecători - /
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Rodica Olaru
