Anulare act administrativ . Sentința 678/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 678/CA
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - -, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâții - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B,-, sect.5 și în calitate de Director General al Direcției Generale Juridice, cu sediul în B,-, sect.5, având ca obiect anulare act administrativ (suspendare act administrativ).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 38634/2008 depusă la dosar, pentru pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a răspuns în baza delegației depusă la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra notelor de ședință depuse la dosar de reclamantă prin care înțelege să renunțe la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ și la capătul de cerere privind plata de despăgubiri. A răspuns la excepția inadmisibilității capetelor de cerere 1,2,3,4, excepție invocată de instanță din oficiu.
Pentru reclamantă av. arată că s-a renunțat la judecata cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat și la capătul de cerere privind plata de despăgubiri.
Curtea acordă cuvântul pentru dezbateri asupra excepției inadmisibilității capetelor 1,2,3,4 din acțiune, având în vedere dispozițiile art.205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală ce reglementează procedura de contestare a actelor administrative fiscale.
Având cuvântul pentru reclamantă av. solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de instanță, motivat de faptul că a formulat plângerea prealabilă la organul fiscal împotriva actelor administrative emise, însă nu a primit niciun răspuns până la data formulării prezentei acțiunii. Cum plângerea formulată nu a fost soluționată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege a înțeles a se adresa instanței de contencios administrativ. Dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală prevăd o cale administrativă de contestare a actelor fiscale dar nu înlătură dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ.
Solicită respingerea excepției invocată de instanță.
Având cuvântul pentru pârât solicită admiterea excepției inadmisibilității capetelor de cerere 1,2,3,4 din acțiune, având în vedere că reclamanta s-a adresat cu plângere direct instanței de contencios administrativ fără a aștepta soluția organului fiscal. Solicitarea reclamantei privind anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nu poate fi analizată de instanța de contencios administrativ decât după soluționarea contestației pe cale administrativă privind fondul cauzei, care este o procedură obligatorie.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității capetelor de cerere 1,2,3,4 din acțiune și asupra solicitării de a se lua act de renunțarea la judecată în ceea ce privește capetele de cerere 5 și 6.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr.1068/36/9.06.2008, reclamanta - -, a chemat în judecată pe pârâții - Agenția Națională de Administrare Fiscală B și în calitate de Director General al Direcției Generale Juridice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea parțială a raportului de inspecție încheiat în data de 24.03.2008 și întocmirea unui act de verificare care să reflecte situația de fapt și de drept, și pe cale de consecință și
- anularea parțială a deciziei de impunere emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, Activitatea de inspecție fiscală sub nr. 88/24.03.2008;
- recalcularea majorărilor de întârziere raportat la sumele contestate și la existența reciprocă a unor creanțe în favoarea reclamantei;
- compensarea obligațiilor de restituire cu cele de plată, așa cum a solicitat anterior și confirmate de controlul ulterior ca fiind cuvenite, urmând ca diferența cuvenită să fie restituită;
- suspendarea deciziei de impunere emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Activitatea de inspecție fiscală sub nr. 88/24.03.2008 până la soluționarea pe fond a contestației;
- plata de despăgubiri cauzate ca urmarea soluționării cu întârziere a cererii reclamantei.
În motivarea contestației se arată că organele inspecției fiscale, fata de solicitarea reclamantei în legătura cu soluționarea unor deconturi de TVA, au procedat la efectuarea unui control ulterior, in timpul căruia au fost stabilite, in mod eronat unele sume ca nefiind permise la deductibilitate.
Astfel, în legătura cu obligația prezentării facturii fiscale in original pentru a putea deduce taxa pe valoarea adăugată reclamanta consideră că atât timp cât factura se poate transmite valabil prin fax, iar obligația la deductibilitate este opționala sub condiția sa conțină informațiile cerute ca document justificativ(vezi "sau"), aprecierea organelor fiscale este eronata, iar obligația in raport a fost stabilita ilegal.
In legătură cu deducerea taxei pe valoarea adăugată pentru bunuri presupuse a priori nejustificat si fără raportare la data când a avut loc operațiunea economica, ca fiind: "in scopul dezmembrării si valorificării deșeurilor"(suma de 98.204 lei),reclamanta arată că atât timp cat in documentele de cumpărare a unor bunuri nu este prevăzuta condiția " in scopul dezmembrării si valorificării deșeurilor" nimeni nu poate califica destinația prin interpretarea ad hoc a legii, întrucât s-ar adăuga la aceasta, ceea ce este interzis.
De asemenea, reclamanta apreciază ca fiind eronată interpretarea organului fiscal în sensul că nu este deductibilă taxa pe valoarea adăugată în privința plăților reprezentând contravaloare comision.
În legătura cu suspendarea, raportat la "paguba iminenta" arată reclamanta că, urmarea solicitării de rambursare TVA, organele fiscale au confirmat faptul ca au de încasat suma de 357.468 lei si de plătit suma de 226.107 lei, astfel încât, indiferent de soluția data fata de prezenta cerere, reclamanta are de încasat după compensarea (chiar la nivelul sumei de 226.107 lei) o suma de 131.361 lei. In legătura cu compensarea, precizează că a solicitat acest lucru atât prin deconturi TVA, prin contestație si scrisori separate (in număr total de 7 solicitări), iar organul fiscal, fără a opera compensarea a emis decizia de impunere pentru suma de 226.107 lei, decizie ce poate fi in conformitate cu dispozițiile legale, pusa de îndată in executare.
In drept s-au invocat dispozițiile art. art.l, 4(1); 2 al.(l), lit. h; 8(1);14;15;16, din Legea nr.554/7.12.2004 Art.205-207, coroborate cu dispozițiile art. 41-45, 215,113-115, Cod Pr. Fiscal.
În dovedirea contestației s-au depus următoarele înscrisuri:
- plângerea prealabila, formulata împotriva procesului verbal de inspecție, cu confirmare de primire;
- procesul verbal de inspecție contestat;
- dispoziția de impunere contestata;
- solicitările de compensare
- actele cu care a susținut contestația (plângerea prealabila).
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 88/24.03.2008 ca neîntemeiată iar restul acțiunii ca prematur formulată si menținerea actelor administrative atacate.
În ceea ce privește cererea de suspendare a învederat că potrivit art.215 din pr.fiscală contestatoarea trebuie să depună o cauțiune, ca o condiție de admisibilitate a cererii.
Pe fondul cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 88/24.03.2008, a solicitat respingerea acesteia având in vedere că, in speța, nu sunt îndeplinite cele doua condiții prevăzute de art. 15 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cazul bine justificat și existenta iminentei unei pagube.
Motivele suspendării trebuie sa apară de la prima vedere ca fiind temeinice si sa creeze de la început o îndoiala puternica asupra legalității actului administrativ atacat.
Consideră ca motivele succinte invocate de reclamanta in susținerea cererii de suspendare nu sunt de natura sa facă dovada îndeplinirii cumulative a celor doua condiții prevăzute de lege.
In legătura cu fondul cauzei, solicită instanței respingerea acțiunii ca prematur formulata, având in vedere că actele administrative atacate de reclamanta sunt acte administrative fiscale întrucât sunt emise de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (conform definiției data de art. 41 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare).
In aceste condiții, pentru contestarea lor trebuie sa se aibă in vedere prevederile art.205, 210 și 218 alin.2 din Codul d e procedura fiscala, ca act normativ cu dispoziții speciale in materie.
În ședința publică din 2 iulie 2008 s-a invocat de către instanță excepția de inadmisibilitate a capetelor de cerere 1,2,3,4 din acțiune. S-a stabilit în sarcina reclamantei o cauțiune în cuantum de 20.000 lei pentru soluționarea cererii de suspendare, acordându-se în acest sens termen de judecată la data de 03.09.2008.
La data de 28.08.2008, reclamanta a depus la dosar precizări prin care a răspuns la excepția inadmisibilității invocată de instanță, a solicitată să se ia act de renunțarea la judecata cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat cât și la capătul de cerere cu privire la despăgubiri.
În temeiul dispozițiilor art.137 alin.1 pr.civ. instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității, asupra căreia reține următoarele:
Reclamanta a solicitat ca instanța să dispună prin hotărârea ce o va pronunța anularea parțială a raportului de inspecție încheiat în data de 24.03.2008 și întocmirea unui act de verificare care să reflecte situația de fapt și de drept, și pe cale de consecință, anularea parțială a deciziei de impunere emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, Activitatea de inspecție fiscală sub nr. 88/24.03.2008, recalcularea majorărilor de întârziere raportat la sumele contestate și la existența reciprocă a unor creanțe în favoarea reclamantei precum și compensarea obligațiilor de restituire cu cele de plată, așa cum a solicitat anterior și confirmate de controlul ulterior ca fiind cuvenite, urmând ca diferența cuvenită să fie restituită.
Totodată a solicitat suspendarea deciziei de impunere emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Activitatea de inspecție fiscală sub nr. 88/24.03.2008 până la soluționarea pe fond a contestației și plata de despăgubiri cauzate ca urmarea soluționării cu întârziere a cererii.
Conform art.205 alin.1 din OG nr.92/2003 împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, potrivit art.210 alin.2 din ordonanță.
Potrivit art. 218 alin.2 din OG nr.92/2003,
Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivitart. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Prin urmare, potrivit Codului d e procedură fiscală, la instanța de contencios administrativ se poate formula contestație doar împotriva deciziei prin care organul fiscal a soluționat contestația depusă împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale.
Acțiunea prin care se solicită direct instanței anularea raportului de inspecție și a deciziei de impunere este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca fiind inadmisibile capetele de cerere privind:
1.anularea parțială a raportului de inspecție încheiat la 24.03.2008 și întocmirea unui act de verificare care să reflecte situația de fapt și de drept,
2.anularea parțială a deciziei de impunere nr. 88/24.03.2008,
3.recalcularea majorărilor de întârziere,
4.compensarea obligațiilor de restituire cu cele de plată.
În temeiul dispozițiilor art.246 pr.civ. instanța va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind:
1.suspendarea executării deciziei de impunere nr.88/24.03.2008,
2.plata de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată în cauza ce are ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta- -, cu sediul în C,-,în contradictoriu cu pârâțiiAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B,-, sect.5 și în calitate de Director General al Direcției Generale Juridice, cu sediul în B,-, sect.5.
Respinge, ca inadmisibile, capetele de cerere privind:
1.anularea parțială a raportului de inspecție încheiat la 24.03.2008 și întocmirea unui act de verificare care să reflecte situația de fapt și de drept,
2.anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 88/24.03.2008,
3.recalcularea majorărilor de întârziere,
4.compensarea obligațiilor de restituire cu cele de plată,
Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind:
1.suspendarea executării Deciziei de impunere nr.88/24.03.2008,
2.plata de despăgubiri.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 03 2008.
PREȘEDINTE
GREFIER
hot.jud.-- -
5 ex./26.09.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
