Anulare act administrativ . Decizia 694/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 694/CA/2009
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 59/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Reprezentantul intimatului reclamant, avocat a depus la dosar întâmpinare și cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată, fiind în imposibilitate de a se prezenta, din motive medicale anexând la cerere adeverință medicală.
Instanța deliberând respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul intimatului reclamant și față de înscrisurile administrate, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 59/CAF/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Avocatură împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A și ca urmare s-a dispus anularea Deciziei nr. 35/2008 emisă de pârâtă și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 28040 din 31.03.2008 încheiat de A I, cu privire la suma calculată cu titlu impozit pe venit pentru diferența de venit neînregistrată în cuantum de 110.260 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 22.08.2003, reclamantul a încheiat cu SC Montană SA, Contractul de asistență juridică nr. 282, în temeiul căruia, reclamantul, în schimbul unui onorariu, stabilit conform anexei la contract, s-a angajat să promoveze procese civile pentru clientul Montană SA (fila 22).
Prin anexa la Contractul de asistență juridică nr. 282/22.08.2003( 21-27), părțile au stipulat achitarea de către client a sumei de 12.000.000 lei ROL/acțiune în instanță derulată, din care suma de 6.000.000 rol reprezintă onorariu, iar diferența de 6.000.000 lei reprezintă cval. cheltuielilor aferente desfășurării activității avocatului, respectiv, deplasări în vederea strângerii datelor de la persoanele pentru care urmează să promoveze procesele, deplasări la sediul societății, deplasări la instanțe, deplasări pentru documentare, plata colaboratorilor, cazare, masă, telefoane, consumabile, etc.
La data de 16.10.2006 contractul a fost modificat prin act adițional în sensul fixării cuantumului onorariului la 8000 lei, sumă ce se va plăti lunar.(28)
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 28040/31.03.2008 întocmit de a Mun. AIs -a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a impozitului pe venitul net anual aferent anilor 2003-2006 în sumă de 27380 lei la care se adaugă majorările de întârziere în cuantum de 19.987 lei, în total 47.367 lei(29-33)
În fapt, s-a constatat că din suma totală încasată în baza contractului de asistență sus-menționat, de 220.580 lei, respectiv, 3400 lei în anul 2003, 52.660 lei în anul 2004, 99.320 lei în anul 2005 și 65.200 lei în anul 2006, reclamantul a înregistrat la venituri doar suma de 110.320 lei constând în cca. 50% din total, adică partea ce reprezintă onorariu, fiind emise decizii de impunere(37-38).
Întrucât și aceste sume au fost înregistrate cu întârziere, contribuabilul a fost sancționat contravențional cu amenda de 1000 lei, prin procesul-verbal nr. -/31.03.2008 aa M un. A I, amenda și majorările calculate de organul fiscal în acest temei, fiind achitate de reclamant și nefiind contestate.
Contestația formulată de reclamant împotriva acestui act fiscal a fost respinsă de către pârâta DGFP A prin Decizia nr. 35/17.06.2008.
În conformitate cu prevederile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și art. 94 pct. 5 din Statutul acestei profesii, în forma în vigoare la data încheierii contractului, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul personal al clientului său, iar aceste sume cu titlu de cheltuieli, consemnate într-un cont bancar, nu constituie venit din exercitarea profesiei.
Nici unul din aceste acte normative nu prevede vreo sancțiune pentru neînregistrarea în conturi separate a sumelor primite de la client cu titlu de onorariu, respectiv, cheltuieli, iar această împrejurare a neevidențierii distincte în contul cabinetului de avocatură nu este de natură a le transforma pe cele din urmă în venituri supuse impozitării.
Având natura unor sume primite spre păstrare și gestionare pentru client, sumele încasate pentru cheltuieli nu se cuprind în venituri ce trebuie declarate și nu reprezintă nici cheltuieli deductibile pentru care să fie obligat reclamantul să prezinte, conform legii, documente justificative.
Aceste sume constituie ceea ce în doctrină se numescfonduri fiduciareși care reprezintă orice sumă primită de avocat cu titlu de fond inițial sau rezultată din valorificarea acestuia sau a bunurilor încredințate.
a contrario, prezentarea de documente justificative pentru efectuarea acestor cheltuieli ar fi fost necesară în cazul în care avocatul ar fi realizat aceste cheltuieli din veniturile cabinetului de avocatură, iar clientul, pentru stingerea obligației de a acoperi cheltuielile făcute în interesul său, ar fi efectuat ulterior o plată, ceea ce nu este cazul în situația de față.
În aceste condiții, raportat la prevederile din legea specială aplicabilă, nu sunt incidente în speță dispozițiile invocate de pârâtă, respectiv, Ordinul nr. 1040/2004 sau art. 49, ulterior art. 48 alin. 2 lit A din Legea nr. 571/2003, legea specială excluzând din sfera veniturilor realizate din profesia de avocat sumele primite de la clienți cu titlu de cheltuieli.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, prima instanță apreciind că actele fiscale contestate sunt nelegale în ceea ce privește includerea sumei de 110.260 lei în totalul veniturilor încasate în perioada 2003-2006, și respectiv, calcularea diferenței de impozit pe venit pe acești ani, cu majorările aferente, în total suma de 47.367 lei, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea reclamantului ca întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât reclamantul din suma totală încasată, de 220.580 lei, în baza contractului de asistență înregistrat la venituri doar suma de 110.320 lei, adică partea ce reprezenta onorariu, iar pe anii 2003, 2004 și 2005 sumele încasate cu titlu onorariu au fost înregistrate doar parțial, contribuabilul înregistrând la venituri în 2006 și sumele încasate cu titlu onorariu neînregistrate în anii anteriori, încălcând astfel prevederile pct. 51 din normele metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă aprobate prin Ordinul 1040/2004.
Toate sumele încasate au fost facturate, inclusiv cele încasate cu titlu de cheltuieli. În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 3 din OG nr. 7/2001, HG nr. 54/2003 privind normele de aplicare, art. 49 alin. 2 lit. a din legea nr. 571/2003 și HG nr. 44/2004 privind normele de aplicare, venitul brut cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei a veniturilor în natură din desfășurarea activității, astfel că toate aceste sume trebuiau înregistrate în totalitate la veniturile realizate de reclamant.
Pârâta mai arată că, pentru a putea fi deduse la cheltuieli aceste sume trebuiau justificate cu documente, conform prevederilor art. 10 alin. 1 lit. a din OG nr. 7/2001 - documente pe care reclamantul a declarat că nu le deține în perioada 2003-2006, apreciind că, în conformitate cu legea nr. 51/1995, avocatul trebuie să justifice cheltuielile aferente unui proces față de client și nu față de organul fiscal.
Referitor la aceste susțineri ale reclamantului, pârâta arată că articolul 54 din codul d e procedură fiscală prevede că în vederea stabilirii stării de fapt fiscale contribuabilul are obligația să pună la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri.
Cum reclamantul nu a justificat cu documente cheltuielile, susține pârâta, în mod legal organul de inspecție fiscală a recalculat venitul impozabil pe anii 2003-2004, stabilind un impozit suplimentar și accesorii justificate.
În drept- invocă prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru, conform prevederilor art.17 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru.
Reclamantul intimat, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamantul Cabinet Individual de avocatură " " funcționează în baza legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat în România și a Statutului profesiei de avocat.
Potrivit articolului 30 din legea nr. 51/1995 și conform articolului 94 pct. 5 din statutul profesiei de avocat, care face parte integrantă din lege, avocatul are dreptul la un onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său, iar aceste sume consemnate într-un cont bancar nu constituie venit din exercitarea profesiei.
Nici în cuprinsul acestei legi sau al statutului, nici într-un alt text de lege nu se prevede vreo sancțiune pentru nedeschiderea unui cont bancar separat în care să se depună aceste sume primite de la client pentru viitoare cheltuieli, în sensul că s-ar schimba natura lor juridică și s-ar transforma în venit supus impozitării dacă nu sunt evidențiate distinct în contul Cabinetului de avocatură.
De asemenea și prin articolul 48 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal - sunt excluse din sfera veniturilor realizate de avocați sumele primite de la clienți cu titlu de cheltuieli.
În conformitate cu aceste prevederi legale prin Contractul de asistență juridică nr. 282/22.08.2003, încheiat de reclamant cu Montană SA s-a prevăzut că din suma achitată de 12.000.000 lei ROL achitată pentru fiecare acțiune în instanță - suma de 6.000.000 lei reprezintă onorariul, iar diferența de 6.000.000 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor aferente desfășurării activității avocatului ( fila 20-28 dosar fond ).
Prin urmare, diferența de 50% din suma plătită are natura unei sume primite spre păstrare și gestionare pentru client, astfel că nu se cuprind în venituri ce trebuie declarate și nici nu reprezintă cheltuieli deductibile, pentru care să fie obligat avocatul să prezinte conform legii documente justificative.
Așa fiind, în cauză nu sunt aplicabile textele din actele normative invocate de recurentă, având în vedere clauzele contractului de asistență juridică menționat și prevederile din legea specială aplicabilă nr. 51/1995, care exclude din sfera veniturilor realizate de avocat, aceste sume primite de la clienți cu titlu distinct de cheltuieli.
În ce privește neînregistrarea la termen a sumelor încasate cu titlu de onorariu, reclamantul nu a contestat amenda aplicată de 1000 lei și nici majorările de întârziere în sumă de 11.500 lei RON, pe care le-a achitat.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, instanța va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr.59/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IM
Dact./ex.2/ 01.07.2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
