Anulare act administrativ . Decizia 696/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.696/CA

Ședința publică de la 18 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore

JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea

JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta, cu domiciliul în T,-, -. A,.4, județ T, împotriva sentinței civile nr.1862 din 13.08.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimatul pârât Instituția Prefectului, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:

Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cu taxa judiciară de timbru, în sumă de 20 lei, conform chitanței nr.- din 19.11.2008 și 0,30 lei timbru judiciar.

În referatul oral asupra cauzei, se învederează că avocat, apărătorul ales al recurentei, a depus cerere scrisă de amânare a cauzei, întrucât se află în concediu de odihnă.

Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 848/88/21 aprilie 2008, reclamanta a solicitat anularea Ordinului Prefectului nr. 436/16 noiembrie 2007 prin care s-a dispus modificarea art. 1 și 2 din Ordinul Prefectului nr. 532 din 19 octombrie 2005, în sensul încadrării sale în funcția de expert clasa I, grad superior, treapta 3, precum și anularea actelor subsecvente, Ordinul Prefectului nr. 436/2007 și Ordinul Prefectului nr. 479 din 14 2007, cu rectificarea mențiunilor în cartea de muncă și restituirea sumelor de bani reținute.

Reclamanta a solicitat și suspendarea efectelor Ordinului Prefectului nr. 436 din 16 noiembrie 2007 și a actelor subsecvente.

In motivare, reclamanta arată că a candidat la concursul organizat la 13/14 octombrie 2005 pentru postul de expert clasa I, grad superior, treapta I, în cadrul Compartimentului Dezvoltare Economică și Conducerea Serviciilor Publice, post pe care l-a și ocupat; în luna noiembrie 2007, în urma unei verificări a compartimentului audit Intern, s-a emis Ordinul nr. 436/16 noiembrie 2007 prin care i-a fost stabilită o nouă funcție pe care urmează să o ocupe și s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit, act îndoielnic ce se interpretează în favoarea debitorului și care nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativă; ulterior s-a emis Ordinul nr.479/2007 prin care s-a determinat suma de recuperat iar la 18 ianuarie 2008 au încetat raporturile de muncă cu instituția pârâtă.

Se mai susține că referatul întocmit la 16 noiembrie 2007 nu este fundamentat din punct de vedere juridic și că temeiul juridic în baza căruia s-a emis ordinul nr. 436/2007 îl constituie dispozițiile art. 9 alin. 11)din nr.OUG2/2006 ce nu sunt aplicabile, deoarece a fost numită în funcția publică prin Ordinul Prefectului nr. 532 din 19 octombrie 2005 în urma unui concurs și pentru că îndeplinea toate condițiile pentru ocuparea respectivului post, stabilindu-i-se și salariul ce este un drept câștigat, existând avizele de validare a concursului.

Reclamanta învederează că nelegalitatea actului rezultă din nerespectarea principiului neretroactivității efectelor sale, acestea operând numai pentru viitor, în cauză nefiind aplicabile nici disp. art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, întrucât lipsește culpa sa, neexistând nici nume și nici termen de restituire a vreunor sume în perioada 19 octombrie 2005 - 15 noiembrie 2007, mai ales că diferența de sumă reprezintă plata pentru funcția publică pentru care s-a înscris la concurs și pe care a exercitat-

Se mai precizează că Instituția Prefectului trebuia să dea eficiență art. 1 pct. 6 din Legea nr. 554/2004 și să solicite instanței anularea actului administrativ.

In drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/ 2004.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri.

In apărare, Instituția Prefectului a depus întâmpinare și a anexat la dosar alte înscrisuri ce au stat la baza emiterii ordinelor contestate.

Prin sentința civilă nr. 1862/13.08.2008 cererea a fost respinsă ca nefondată.

Au fost avute în vedere următoarele considerente:

Prin Ordinul Prefectului nr. 436 din 16 noiembrie 2007 s-a modificat art. 1 și 2 din Ordinul nr. 532/2005, respectiv s-a stabilit că, începând cu data de 18 octombrie 2005, reclamanta este încadrată în funcția publică de expert I grad superior treapta 3, în loc de treapta 1, și că acesteia i se cuvine un salariu de bază de 1068 lei, corespunzător funcției publice de expert I, grad superior treapta 3, o indemnizație de dispozitiv și norma de hrană, invocându-se, în drept, dispozițiile nr.OUG 92/2004, art. 9 alin. 11), modificată prin Legea nr. 76/2005.

Prin art. 3 din același ordin s-a dispus ca sumele încasate necuvenit în baza art. 1 și 2 din ordinul modificat să fie recuperate eșalonat, într-o perioadă de 2 ani.

Ulterior, prin Ordinul nr. 455 din 30 noiembrie 2007, s-a constituit Comisia de stabilire a sumelor încasate în plus prin încadrarea eronată a mai multor persoane, printre care și reclamanta, iar în continuare, prin Ordinul nr. 479/14 2007, s-a decis recuperarea sumei de 6951 lei reprezentând plăți salariale acordate necuvenit în intervalul octombrie 2005 - octombrie 2007, în 24 rate lunare, începând cu 2007, câte 290 lei/lună.

Potrivit art. 9 alin. 11)din nr.OUG 92/2004, de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2005 o funcție publică de execuție, în condițiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzător categoriei, clasei și gradului profesional în care sunt numite.

Or, din carnetul de muncă, precum și din celelalte înscrisuri, rezultă că reclamanta a ocupat în anul 2005 o funcție publică de execuție în urma participării la concursul organizat pentru funcțiile vacante, anterior fiind consilier al prefectului, numită pe durată determinată, până la 28 aprilie 2005, iar contrar prevederilor legale menționate i-a fost stabilit un salariu de bază corespunzător treptei I de salarizare.

Împrejurarea că în Ordinul nr. 436 din 16 noiembrie 2007, nu s-a determinat cuantumul sumei de recuperat nu conduce la nimic "îndoielnic", după cum s-a invocat, în cuprinsul său fiind inclusă măsura/acțiunea de întreprins ca urmare a modificărilor intervenite, după care s-a procedat la calculul exact al drepturilor salariale încasate corespunzător treptei și la stabilirea modalității concrete de recuperare.

De asemenea, nefundamentarea referatului de audit nu conduce la nelegalitatea actelor administrative emise ulterior, în conținutul acestora fiind prevăzut expres temeiul de drept aplicabil situației în discuție, pentru că acest referat a semnalat o neregulă ce s-a verificat, în final, și care a atras consecințele prezentate, cele stabilite fiind menționate în ordinele contestate.

Chiar dacă concursul a fost organizat pentru ocuparea funcției de expert clasa I, grad superior, treapta I, concurs necontestat, validat și avizat de instituțiile abilitate și a cărui legalitate nu face obiectul cauzei, potrivit art. 9 alin. 11)din nr.OUG 92/2004, salarizarea trebuia să fie cea fixată pentru treapta 3, din analiza actului normativ incident reieșind că, prin această dispoziție, s-a interzis practic încadrarea în funcția de expert clasa I, grad superior, treptele I și II; nu se poate ca încadrarea să se efectueze pe o anumită treaptă, iar salarizarea să fie corespunzătoare unei trepte inferioare.

Art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999 stipulează că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului sau instituției publice în care funcționează, pentru nerestituirea în termenul legal al sumelor ce i s-au încasat necuvenit și pentru daunele plătite de autoritatea publică, în calitate de comitent unor terțe persoane, iar repararea pagubelor în primele două situații se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare.

In speță, s-a emis Ordinul nr. 479 din 14 2007, ce a decis modalitatea de reparare a pagubei, legea necondiționând operațiunea de recuperare de vreo formă de vinovăție, o eventuală culpă a vreunei persoane neputând fi stabilită în cadrul acestui litigiu, fiind cert că sumele determinate au fost încasate necuvenit și că instituția avea obligația să le recupereze.

Prima instanță a apreciat că nu se impune o suspendare a efectelor actelor administrative contestate.

Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamantă.

În motivarea recursului se invocă următoarele:

1.hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, s-a ignorat faptul că postul a fost ocupat în urma promovării unui concurs. Prin ordinul contestat s-au anulat efectele concursului fără ca acesta să fi fost desființat printr-un act administrativ distinct.

2.În mod greșit s-a reținut aplicabilitatea art. 9 alin. 11din OUG nr. 92/2004, temeiul de drept al numirii sale în funcție fiind art. 2 alin. 2 lit. a din OUG nr. 63/2005.

3. Prin modificarea treptei de salarizare, actele administrative contestate aduc atingere principiului consacrat în art. 3 din legea nr. 188/1999 privind stabilitatea funcționarului public.

4. Angajatorul nu putea să-și revoce propriul act administrativ. Chiar și în cazul unei revocări, aceasta nu putea avea efecte decât pentru viitor.

5. Prin ordinul atacat se aduce atingere principiului neretroactivității.

6. Ordinul atacat se întemeiază pe o dispoziție care nu mai era în vigoare.

În drept se invocă art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.

Intimatul depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.

În ceea ce privește motivele de recurs, se arată că Instituția Prefectului nu a contestat niciodată legalitatea concursului organizat în anul 2005 iar Ordinul nr. 463/2007 nu dispune eliberarea recurentei din funcția deținută ci modifică treapta de salarizare. În speță nu se poate vorbi de un drept câștigat, acesta întemeindu-se pe un fundament juridic eronat.

În mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 9 alin. 11din OUG nr. 92/2004, acesta fiind aplicabil tuturor funcționarilor publici încadrați în anul 2005. Dispozițiile art. 9 alin. 11din OUG nr. 92/2004 nu au fost abrogate.

Principiul stabilității în funcție nu a fost încălcat în cauză, reglementările privind modificarea raportului de serviciu al funcționarului public neavând legătură cu situația din speță.

Totodată, este irelevantă existența pe statul de funcții a funcției publice de expert grad superior treapta 3, în cazul reclamantei nefiind vorba de un transfer ci de o încadrare prin concurs.

În concluzie, pentru Ordinul nr. 439/2007 a fost respectată procedura prevăzută de art. 33 din Ordonanța nr. 6/2007, pentru trecerea într-o treaptă superioară de salarizare nefiind necesar ca postul să fie vacant.

Ordinul nr. 534/2005 nu a fost revocat ci modificat în parte, în urma referatului întocmit de Compartimentul de audit intern fiind nelegal ca în urma încadrării eronate a recurentei să nu fie luate măsurile pentru intrarea în legalitate.

Instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:

Prin ordinul nr. 532/2005 emis de Instituția Prefectului, recurenta a fost încadrată în funcția publică de Expert I superior I cu un salariu de bază de 1.316 lei, indemnizație de dispozitiv și normă de hrană. S-a valorificat astfel concursul organizat pentru ocuparea postului de Expert I superior I, la care recurenta a fost declarată admisă.

Ca urmare a Referatului Compartimentului de Audit nr. 6653/16.11.2007, în baza art. 9 alin. 11din OUG nr. 92/2004, Ordinul Prefectului nr. 532/2005 a fost modificat în parte prin Ordinul 436/16.11.2007, funcția reclamantei fiind de Expert I grad superior treapta 3 începând cu 18.10.2005, cu un salariu corespunzător acestei funcții. S-a stabilit totodată modalitatea de recuperare a sumelor încasate necuvenit, în acest sens fiind emis și Ordinul nr. 479/ 14.12.2007.

Nelegalitatea concursului organizat nu a fost invocată de niciuna din părți, astfel că modificarea adusă prin Ordinul nr. 436/16.11.2007 nu era obligatoriu să fie precedată de anularea concursului. Anularea rezultatului concursului ar fi avut ca efect anularea calității de angajat a reclamantei recurente. Nu se poate vorbi în speță de revocarea actului, angajatorul procedând la modificarea dispoziției privind funcția și salariul, determinat de prevederile legale aplicabile și concluziile referatului de audit.

Pentru a vorbi de drepturi salariale câștigate, trebuie ca acestea să fie stabilite potrivit prevederilor legale, ceea ce nu a fost cazul în speță.

Aspectele invocate de către recurentă referitoare la suspendarea ocupării prin concurs a posturilor vacante, textul de lege care reglementează excepția, nu au nici o relevanță în cauză, obiectul acțiunii nefiind legalitatea concursului organizat în urma căruia a ocupat funcția de Expert I Superior

În mod corect a reținut prima instanță incidența art. 9 alin. 11din OUG nr. 92/2004 (text în vigoare), în baza acestuia fiind făcută angajarea. Textele invocate de către reclamantă au menirea de a stabili excepții de la regula suspendării organizării concursurilor.

Potrivit art. 9 alin. 11din OUG nr. 92/2004 " de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2005 o funcție publică de execuție, în condițiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional în care sunt numite".

Prin Referatul Compartimentului de audit nr. 6653/16.11.2007 s-a constatat că reclamanta a fost încadrată eronat, motiv pentru care se impune emiterea unor ordine de încadrare corectă și reținerea banilor acordați în plus. Acest referat nu a fost contestat de către reclamantă, angajatorul fiind obligat să se conformeze dispozițiilor.

Întradevăr, situația creată nu îi este imputabilă reclamantei, însă stabilirea greșită a unor drepturi salariale naște obligația de restituire a acestora.

În ceea ce privește stabilitatea funcționarului public, textele invocate nu sunt aplicabile situației de față.

Prin ordinul atacat s-a urmărit îndepărtarea unei greșeli neimputabilă niciuneia din părți, avându-se în vedere prevederile legale aplicabile la data angajării.

Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta, cu domiciliul în T,-, -. A,.4, județ T, împotriva sentinței civile nr.1862 din 13.08.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimatul pârât Instituția Prefectului, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect anulare act administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Tehnored.-jud.-/19.01.2009

Președinte:Ecaterina Grigore
Judecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Eufrosina Chirica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 696/2008. Curtea de Apel Constanta