Anulare act administrativ . Decizia 701/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.701
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Cosma
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și de chematul în garanțe MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.3020 din data de 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și și cu intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Recurenta pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Arată că, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 09.09.2008, pe rolul Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Poliție Municipiul B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice obligarea la plata sumelor reprezentând sporul de 30% prevăzut de OUG 43/2002, începând cu anul 2002 până la 31.03.2006, sume actualizate cu indicele inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin disp.art.28 din OUG 43/2002 s-a instituit în favoarea ofițerilor de poliție judiciară, detașați în cadrul un spor de 30% din salariul de bază lunar, ceea ce consideră reclamanții constituie o formă de discriminare nejustificată obiectiv, în defavoarea acestora întrucât reclamanții exercită aceleași atribuții, astfel cum s-a stabilit și prin Hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin sentința civilă nr.3020/11.11.2008 Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal;
-a admis acțiunea formulată de reclamanți;
-a obligat pârâta Direcția Generală de Poliție Municipiul B la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând 30% din salariul de bază prev.de disp.art.28 din OUG 43/2002 pentru perioada 2002-31.03.2006, sumă actualizată în raport de dobânda legală de la nașterea dreptului până la plata efectivă;
-a obligat chematul în garanție să aloce pârâtei sumele necesare plății drepturilor bănești reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Potrivit disp.art.28 din OUG 43/2002, ofițerii de poliție judiciară beneficiază de drepturile bănești și materiale prevăzute de Lg.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art.29 alin.2 din Lg.78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară, conf.alin.4 din art.28 al OUG 43/2002.
A reținut instanța de fond că potrivit acestor dispoziții legale s-a instituit un regim de salarizare distinct pentru ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul, actualmente NA, aceștia fiind retribuiți superior față de ofițerii de poliție judiciară din cadrul structurilor, în acest mod un regim discriminatoriu pentru aceștia din urmă, constatat prin hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cât și prin decizia nr.VI din 2007 a ICCJ cu privire la
drepturile magistraților prev.de art.28 al.4 din OUG 43/2002, modificată prin OUG 24/2004, modificată și aprobată prin Lg.601/2004.
În consecință, instanța de fond a reținut că și în privința ofițerilor de poliție judiciară s-a instituit fără o justificare rezonabilă, o retribuție superioară, cu încălcarea disp.art. 28 din OUG 43/2002, art.16 din Constituția României, art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale cât și disp.art.1 al.1 din primul Protocol adițional la Convenție.
Instanța a mai reținut că este admisibilă cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor care a fost obligat la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri atât pârâta Direcția Generală de Poliție Municipiul cât și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurenta pârâtă Direcția Generală de Poliție Municipiul Bas usținut în esență că în mod greșit au fost acordate drepturile bănești solicitate prin acțiune, în condițiile în care nu există nici o prevedere legală pentru acordarea acestora, în baza prevederilor OUG 43/2002 privind NA, deși reclamanții sunt salarizați potrivit OUG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.9 și 3041cod pr.civ.
În ceea ce privește recursul formulat de către chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice (fostul Ministerul Economiei și Finanțelor)întemeiat pe disp.art.304 pct.7 și pct.9 cod pr.civ. recurentul a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție, invocând în acest sens excepția lipsei calității procesuale pasive, calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar pe fondul cauzei a susținut că în mod greșit au fost acordate drepturile bănești solicitate, acestea nefiind prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.7 și 9, art.3041cod pr.civ. Lg.500/2002, Constituția României.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, cât și în temeiul disp.rt.3041cod pr.civ. Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate și urmează fi admise, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit disp.art.28 alin.3 din OUG 43/2002, ofițerii de poliție judiciară beneficiază de drepturile bănești și materiale prevăzute de Lg.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, precum și de drepturile prevăzute de legislația personală pentru personalul militar.
Personalul prevăzut la alin.1-3, precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art.29 alin.2 din Lg.78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară, conf.alin.4 din art.28 al OUG 43/2002.
Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că aceste dispoziții legale sunt aplicabile și în cazul intimaților reclamanți ofițeri de poliție judiciară încadrați în structurile Inspectoratul General al Poliției Române, deși potrivit normelor legale mai sus menționate, drepturile bănești solicitate se acordă numai unei anumite categorii de ofițeri de poliție judiciară, respectiv celor detașați la Direcția Națională Anticorupție.
Nu se poate reține că prin aceste dispoziții legale s-a instituit un regim de salarizare discriminatoriu pentru această categorie de personal, astfel cum în mod greșit instanța de fond a reținut prin sentința criticată, întrucât astfel cum rezultă din prevederile Lg.78/2000, infracțiunile de corupție prevăzute de acest act normativ au ca obiect sume sau bunuri a căror valoare depășește un anumit prag sau ai căror subiecți activi au o anumită calitate (deputați, senatori, membri ai guvernului), prin urmare ofițerii de poliție judiciară detașați la NA instrumentează în cadrul acestei instituții sub conducerea, supravegherea și controlul procurorilor, o categorie aparte de infracțiuni de o gravitate mult mai mare, ceea ce atrage o răspundere echivalentă din partea acestora.
În același sens s-a pronunțat de altfel și prin hotărârile nr.271/5.09.2007, 418/28.11.2007 și 419/27.11.2007, reținând faptul că în astfel de cazuri, nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit prev.art.2 din OG 137/2000.
Pe de altă parte, intimații-reclamanți, în calitate de ofițeri de poliție judiciară sunt salarizați conf.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nu potrivit OUG 43/2002 privind NA - nefiind detașați în cadrul acestei instituții, dispoziții care au fost în vigoare până la data de 7.04.2006, când au fost abrogate prin OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Totodată, astfel cum s-a reținut prin deciziile nr.818/3.07.2008, nr.819/2008 și nr.820/2008 și 821/2008, disp.art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor, la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În ceea ce privește recursul formulat de către Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de chemat în garanție, Curtea constată că și acesta este fondat și urmează a fi admis, Curtea constatând că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți, deși în cauză nu erau îndeplinite condițiile legale prevăzute de disp.art.60 cod pr.civ. respectiv faptul că nu se poate reține existența în sarcina FP a unei obligații de garanție sau de despăgubire în ipoteza admiterii acțiunii, întrucât potrivit dispozițiilor Lg.500/2002 privind finanțele publice, respectiv art.116 alin.1 lit.a) și art.28, FP are rolul de administrator al bugetului statului, iar în baza legii bugetului de stat, acesta repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
În aceste condiții, Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat și nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 al.1 și 3 cod pr.civ. cu referire la disp.art.304 pct.9 cod pr.civ. va admite recursurile de față și va modifica hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și de chematul în garanțe MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.3020 din data de 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și și cu intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
27.03.2009
Tr.-9
Jud.
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Cosma
