Anulare act administrativ . Decizia 717/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.717/R-CONT
Ședința publică din 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul domiciliat în P,.11,.C,.1,.5, județul A, împotriva sentinței civile nr.108/CA din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind PENITENCIARUL COLIBAȘI cu sediul în,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, grefierul referă instanței faptul că prin compartimentul arhivă, recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise, iar intimatul-pârât a depus întâmpinare.
Instanța, analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea introdusă la data de 9.09.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul PENITENCIARUL COLIBAȘI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. Anularea deciziei conducerii pârâtului prin care, începând cu data de 1.09.2006, i s-a modificat salariul de bază lunar, prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70;
2. Obligarea pârâtului ca la stabilirea salariului de bază lunar, să se aplice coeficientul de ierarhizare de 1,85, începând cu data de 1.09.2006;
3. Obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale restante, rezultate de la 1.09.2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății, arătând următoarele:
Este angajatul pârâtului, în calitate de funcționar public cu statut special, potrivit Legii nr.293/2004 și până la data de 1.09.2006 a avut gradul profesional de agent șef și funcția de subofițer operativ, cu un salariu de bază calculat prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,85.
Începând cu data de 1.09.2006 i s-a modificat (redus) salariul de bază lunar prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70.
Nu cunoaște motivele pentru care s-a luat această măsură, deoarece nu i s-a adus la cunoștință și nu i s-a comunicat nici un act din care să rezulte că a fost sancționat disciplinar sau că s-a luat decizia unilaterală de modificare a raporturilor de serviciu referitoare la salariu.
Potrivit art.49 și 51 alin.4 din Legea nr.293/2004, funcționarii publici din sistemul administrației penitenciarelor au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu care se pot modifica numai în cazurile și situațiile expres prevăzute de lege, la cererea acestora sau cu acordul lor.
Art.81 din același act normativ, prevede că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în legislația muncii.
Principiul stabilității în muncă presupune că modificarea raporturilor de serviciu poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege iar o astfel de măsură nu trebuie să aducă atingere drepturilor salariaților care sunt ocrotite de lege și, ca atare, este nulă orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi.
Potrivit art.267 din Codul muncii, este nulă absolut măsura dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Prin modificarea unilaterală a salariului de bază lunar, prin reducerea coeficientului de ierarhizare avut până la acea dată, de 1,85, fără acordul său, s-a încălcat principiul stabilității în muncă, astfel că decizia este nulă absolut.
De la data de 1.09.2006 a fost lipsit de drepturile sale reprezentând diferența la care avea dreptul prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,85 și salariul primit prin aplicarea coeficientului de 1,70.
A solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul, prin întâmpinare (filele 5-7), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că schimbarea încadrării și modificarea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70 s-a făcut în urma aplicării noului stat de funcții, prin decizia nr.37/4.10.2006 (filele 21-23).
A mai arătat că prin această decizie s-a schimbat și încadrarea reclamantului din funcția de subofițer operativ principal III supraveghere, cu un coeficient de multiplicare de 1,85, în funcția de subofițer operativ I supraveghere, cu un coeficient de ierarhizare de 1,70, la altă poziție din statul de organizare.
Schimbarea încadrării nu l-a privit numai pe reclamant, în această situație fiind mai mulți salariați cărora, prin aplicarea deficitară a noului stat de funcții, li s-a diminuat sau majorat coeficientul de ierarhizare în mod necorespunzător (filele 30-35).
Această deficiență a fost constatată în urma controalelor efectuate și nu se poate remedia decât prin emiterea unei hotărâri judecătorești (filele 25-29).
Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare (filele 14-15), pct.4, și-a precizat acțiunea cu privire la drepturile salariale pretinse și perioada pentru care le solicită.
Din nota internă, depusă de pârât la dosar, nr.68179/12.01.2009 (fila 20) rezultă că decizia nr.37/4.10.2006 nu a fost comunicată, în mod individual, fiecărui salariat, iar din nota internă nr.68179/12.01.2009 (fila 20) rezultă că reclamantul a luat la cunoștință de modificarea încadrării prin decizia nr.37/4.10.2006, cu ocazia plății salariilor aferente lunii septembrie 2006, în înscrisul înmânat acestuia cu această ocazie fiind menționat coeficientul de ierarhizare modificat.
Prin sentința civilă nr.108/CA/16 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea precizată formulată de reclamant, ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este angajatul pârâtului ca funcționar public cu statut special, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.293/2004.
Prin decizia nr.37/4.10.2006 (filele 21-23), potrivit art.1 din decizie, în aplicarea noului stat de organizare emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost schimbată încadrarea mai multor funcționari publici cu statut special, printre care și a reclamantului, poziția nr.100.
În preambulul deciziei, s-a menționat că aceasta a fost emisă în baza Legii nr.293/2004, modificată prin nr.OUG47/2006, care, la art.9 au stabilit categoriile de funcționari și gradele acestora, ce pot fi încadrați în penitenciare.
Dispozițiile art.9 din Legea nr.293/2004 privitoare la noile funcții și grade au fost modificate prin art.2 din nr.OUG47/2006, astfel: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, gradele profesionale ale personalului din penitenciare vor fi echivalate cu menținerea drepturilor și a vechimii în grade câștigate anterior, după cum urmează:
Corpul ofițerilor de penitenciare:
a) inspector general de penitenciare - inspector general șef, inspector general principal și inspector general;
b) inspector șef principal de penitenciare - inspector șef principal;
c) inspector șef de penitenciare - inspector șef;
d) subinspector șef de penitenciare - subinspector șef;
e) inspector principal de penitenciare - inspector principal;
f) inspector de penitenciare - inspector;
g) subinspector de penitenciare - subinspector.
Corpul agenților de penitenciare:
a) agent șef principal de penitenciare - agent șef principal;
b) agent șef de penitenciare - agent șef;
c) agent șef adjunct de penitenciare - agent șef adjunct;
d) agent principal de penitenciare - agent principal;
e) agent de penitenciare - agent.
Rezultă, fără dubiu, că ne aflăm în prezența unei decizii emisă în aplicarea legii, astfel că nu pot fi primite criticile reclamantului cu privire la nulitatea absolută a acesteia pentru:
- lipsa cercetării prealabile, deoarece aceasta este specifică aplicării sancțiunii disciplinare și nu ne aflăm în această situație;
- lipsa acordului său pentru modificarea încadrării, deoarece este o modificare intervenită prin efectul legii, care nu necesită acordul salariatului.
Este reală susținerea reclamantului cu privire la greșita sa încadrare, situație confirmată de pârât prin întâmpinare dar și de situația întocmită de aceasta sub nr.-/24.08.2007 (filele 25-29) la o lună de la emiterea deciziei nr.37/4.10.2006.
Este susținerea reclamantului că nu a luat la cunoștință sub nicio formă de schimbarea încadrării, de reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70, din moment ce acesta i-a fost comunicat odată cu comunicarea drepturilor ce i se cuvin pentru luna septembrie 2006, plătite diminuat în luna octombrie 2006.
De la această dată, a început să curgă pentru reclamant dreptul de a contesta și solicita schimbarea încadrării, atât pârâtului, cât și instanței în caz de refuz al acestuia.
În raport de această dată, octombrie 2006, introducerea acțiunii la data de 9.09.2008 apare ca fiind peste termenul de 6 prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, dar nu mai mult de 1 an, de la data emiterii acestuia, cum se prevede la alin.2, al aceluiași articol.
În fine, mai trebuie avut în vedere că ne aflăm în situația contestării schimbării încadrării, cu consecința, în cazul admiterii cererii, a anulării acesteia și plata drepturilor cuvenite, care atrage incidența acestor termene, nu în situația pretinderii unor drepturi deja stabilite, ce se refuză a fi achitate, care atrage incidența termenului general de prescripție de 3 ani.
Nu trebuie omis faptul că schimbarea încadrării, făcută eronat de către pârât, a fost cunoscută atât în urma controlului efectuat la data de 24.08.2007 (filele 24-29), cât și la data de 3.08.2007, când s-a întocmit nota de constatare nr.46625/3.08.2007 (filele 36-40), iar pârâtul putea voluntar schimba încadrarea.
Pârâtul, în măsura în care apreciază că a emis decizia nr.37/4.10.2006 în mod nelegal, poate reveni asupra acesteia, fără a se mai cere instanței exercitarea controlului de legalitate.
Instanța a apreciat ca întemeiată excepția de tardivitate a introducerii acțiunii și în consecință, a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe temeiul art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că:
- hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, în mod greșit, se motivează că decizia nr.37/4.10.2006 a fost emisă de pârât în baza dispozițiilor Legii nr.243/2009- referitoare la noile grade și funcții - modificată prin art.2 din nr.OUG47/2006. Norma legală la care se face trimitere echivalează gradele profesionale cu menținerea drepturilor și a vechimii în grade, câștigate anterior, ceea ce face ca modificarea lor prin reducerea coeficientului de ierarhizare să fie nelegală;
- motivarea hotărârii este în contradictoriu cu mențiunile din partea finală a "Situației nr.33863/21.11.2006" la care se face trimitere, unde se precizează că agenții cărora li s-a redus coeficientul de ierarhizare "nu au manifestat interes față de activitățile desfășurate, inițiativă și creativitate, în unele cazuri rezultatele obținute neridicându-se la nivelul așteptărilor". De aici, rezultă că măsura reducerii s-a datorat superficialității în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptă ce constituie abatere disciplinară, conform art.61 lit.b din Legea nr.293/2004, pentru care se impunea efectuarea cercetării prealabile pentru a da legalitate măsurii disciplinare luate, ceea ce în cauză nu s-a realizat;
- de asemenea, susținerea că este vorba de o modificare intervenită prin efectul legii, ce nu necesită acordul salariatului, este în contradicție cu principiul stabilității raporturilor de serviciu prevăzut de art.49 și 51(4) din Legea nr.243/2004, respectiv art.38 și 41 Codul muncii;
- hotărârea este nelegală, întrucât este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prin aceea că acțiunea nu a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, ci are ca obiect un conflict de muncă întemeiat pe dispozițiile art.81 din Legea nr.293/2004, ce prevede soluționarea în raport de dispozițiile Codului muncii. Prin urmare, greșit instanța de fond a făcut trimitere la art.11 din Legea nr.554/2004;
- potrivit art.283 Codul muncii, termenul pentru formularea unor astfel de cereri, curge de la data în care a fost comunicată decizia angajatorului, aspect neluat în considerare de către instanța de fond. Primirea fluturașului în care sunt trecute drepturile salariale nu echivalează cu o comunicare a deciziei, așa cum sunt reglementările legale, comunicarea fiind mijlocul tehnic prin care se aduce la cunoștință un act ce trebuie cunoscut de partea interesată, dată de la care curge și termenul de contestare a acesteia, respectiv de 30 zile de la comunicare. Despre această decizie și motivele reducerii coeficientului de ierarhizare, a luat cunoștință în timpul judecății acțiunii.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii sale.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, dar și în limitele dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, recurentul reclamant este funcționar public cu statut special căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 293/2004 care, la art. 81, prevede faptul că se completează cu dispozițiile din legislația muncii.
Prin decizia nr.37/4.10.2006 emisă de directorul Penitenciarului d e Maximă Siguranță Colibași s-a dispus ca, începând din data de 1.09.2006, anumiți agenți, printre care și reclamantul, să fie numiți în funcții în noul stat de organizare aprobat prin Decizia nr.452/2006 emisă de directorul general al ANP, beneficiind de coeficienții de ierarhizare, soldele și poziția prevăzute în dreptul fiecăruia, precum și de sporurile de dispozitiv și, respectiv, de pericol deosebit, prevăzute în Legea nr.138/1999 și Anexa 3 la Ordinul nr.2498/C/1999, respectiv în Anexa 5 la nr.2498/C/1999 modificată prin nr.2705/C/1999 și nr.424/C/2001.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a vizat nelegala modificare a raportului de serviciu sub aspectul salariului prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,90 la 1,70, fără însă a contesta noua încadrare pe funcție sau în grad profesional.
Dreptul comun în materia "legislației muncii" pentru raporturile juridice de munca neîntemeiate pe un contract individual de munca îl reprezintă Codul muncii, conform art.295 alin.2 din acest act normativ.
Potrivit art.283 Codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Totodată, art.163 din același act dispune că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.166 alin.1: "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Din toate aceste dispozițiile legale rezultă că reclamantului, ca salariat care cunoștea o anumită formă de executare a raportului său de serviciu, trebuia să i se comunice dispoziția de schimbare a unui element al raportului respectiv, adică a salariului.
Comunicarea actului - moment de la care curge termenul de acțiune în justiție - trebuie realizată într-un mod să asigure recepționarea lui, fără echivoc, de către destinatar. În acest fel, faptul că, la un moment dat, reclamantul a putut cunoaște consecința emiterii actului care i-a modificat raportul de serviciu - anume reducerea salariului ca urmare a reducerii coeficientului de ierarhizare - nu este echivalent cu faptul comunicării actului în sine.
Pe de altă parte, cum s-a arătat anterior, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată. Or, în speță, această dovadă nu s-a realizat. În plus, prima instanță nu a putut stabili cu certitudine nici momentul în care reclamantul a primit salariul și, drept consecință, ar fi putut cunoaște măsura reducerii salariului.
Prin urmare, reclamantului nu i-a fost comunicat decizia prin care angajatorul a intervenit unilateral în executarea raportului de serviciu și nici nu s-a dovedit data semnării statului de plată a salariului. Ca atare, indiferent că instanța de fond califică acțiunea reclamantului ca fiind o contestație împotriva schimbării încadrării sau ca fiind o contestație strict împotriva reducerii nelegale a coeficientului de ierarhizare, cererea de chemare în judecată nu poate fi apreciată ca fiind tardiv formulată.
Pentru aceste motive, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Aprecierile instanței de fond legate de valabilitatea deciziei nr.37/2006, prin aceea că nu se justifică nulitatea sa pentru lipsa cercetării disciplinare prealabile, ori că, în măsura în care pârâtul apreciază că decizia a fost emisă nelegal, poate reveni asupra ei, fără a mai fi necesară exercitarea controlului de legalitate, nu pot fi considerate ca și judecăți asupra fondului cauzei, ci doar aprecieri sumare referitoare la forma actului fără a fi bazate pe o cercetare a legalității și temeiniciei raportului de serviciu vizând salarizarea recurentului-reclamant. Aceste considerente sunt, într-adevăr, contradictorii conținutului "Situației nr.33863/21.11.2006" întocmite chiar de intimatul-pârât, prin care se recunoaște faptul că, în parte, schimbarea încadrării personalului s-a făcut, în mod greșit.
Ca atare, soluționarea cauzei pe o excepție ce nu este incidentă acesteia, echivalează cu necercetarea fondului și se impune reluarea judecății, urmând a se avea în vedere celelalte critici din prezenta cale de atac.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1, 3 și 5 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.108/CA din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PENITENCIARUL COLIBAȘI.
Casează sentința de mai sus și trimite cauze spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./8.07.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Fabiola
