Anulare act administrativ . Decizia 726/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 726/
Ședința publică din 23 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în M C,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 588 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pârâta-recurentă, prin consilier juridic, și reclamanta - intimată, prin av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentanta pârâtei-recurente susține recursul solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței atacate, rejudecarea cauzei cu finalitatea respingerii acțiunii și exonerarea instituției de la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, pentru considerentele expuse detaliat în scris care au fost susținute și oral.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Depune concluzii scrise care au fost susținute și oral.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 588/2.03.2009 a Tribunalului Harghitas -a admis acțiunea reclamantului - SRL T, formulată în contradictoriu cu pârâta DGFP H, s-a anulat decizia nr. 62/5.12.2008 emisă de pârâtă precum și decizia de impunere nr. 633/27.05.2008 și Raportul de inspecție fiscală nr. 4138/26.05.2008 emise de pârâtă, relativ la obligațiile fiscale ale reclamantului, în sumă de 171.238 lei, din care 74.090 lei reprezintă contribuția la fondul special de solidaritate socială, pentru persoanele cu handicap și 97.148 lei majorări de întârziere aferente acestei contribuții, cu cheltuieli de judecată.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea actelor administrative de mai sus, susținând că soluționarea contestației sale a fost nelegală, prin emiterea unei adrese, urmată de un nou Raport de inspecție fiscală și o nouă decizie de impunere ce reprezintă o înrăutățire a situației în propria cale de atac, că din decizia de impunere lipsesc elemente obligatorii - obiectul actului administrativ atacat și mențiunile cu privire la audierea contribuabilului.
A mai arătat că potrivit art. 102 din Legea nr. 448/2006 competența de control în materie revine strict organelor specializate ale Inspecției, iar organele inspecției fiscale din cadrul nu mai au acest drept.
Prima instanță a reținut că în perioada 19.05.2008 - 26.05.2008 reclamanta a fost supusă unui control vizând determinarea, înregistrarea și plata vărsămintelor de la persoane juridice, pentru persoanele cu handicap neîncadrate. Rezultatul controlului materializat prin nr. 4138/26.05.2008 și Decizia de impunere nr. 633/27.05.2008 a stabilit în sarcina reclamantei obligația fiscală de plată în cuantum de 161.277 lei ( din care 125.103 lei reprezintă vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate, și 26.174 lei majorări de întârziere). Contestația formulată de reclamantă a fost soluționată în sensul că acesteia i-a fost comunicată adresa nr. 8237/30.10.2008 prin care i s-a adus la cunoștință că Decizia de impunere nr. 633/27.05.2008 și nr. 4138/26.05.2008 au fost refăcute; și prin Decizia nr. 33/30.09.2008 a fost anulată Decizia de impunere inițială nr. 633/27.05.2008. Noua decizie de impunere a stabilit în sarcina reclamantei obligații într-un cuantum mai ridicat, respectiv 171.238 lei (74.090 lei suma datorată și 97.148 lei majorări de întârziere). Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost soluționată prin Decizia nr. 62/25.12.2008 a DGFP, prin respingere, întrucât în motivare s-a reținut că în perioada 01.01.2003 - 31.12.2004 și 01.07.2005 - 31.12.2005 societatea nu a respectat obligația legală de a solicita repartizarea de persoane cu handicap, astfel că au fost calculate obligații suplimentare de plată.
În raport de această stare de fapt, instanța de fond a reținut că în perioada 01.01.2003 - 31.12.2007 potrivit adresei nr. 4532/13.03.2009 a AJOFM H nu au fost înregistrate persoane cu handicap, corespunzătoare pentru a fi repartizate la societatea reclamantei; și că în perioada 2003 - 2005 reclamanta a participat la Bursa Locurilor de Muncă.
În raport și de decizia nr. 2041/17.04.2007 a potrivit căreia contestația specială la fondul de solidaritate specială este datorată, deși în perioada supusă controlului, ANOFM nu avea în evidențele sale spre repartizare persoane cu handicap modificate pentru activitatea agentului economic respectiv, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, conduita reclamantei fiind una circumscrisă ipotezei legale, și în aceste condiții stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare este nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta AJOFM H, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că societatea nu a respectat prevederile legale în materie, nedepunând trimestrial la AJOFM H în perioadele de referință 01.01.2003 - 31.12.2004 și 01.07.2005 - 31.12.2005 cereri prin care să solicite expres repartizarea de persoane cu handicap și că de asemenea nu există copia răspunsului scris al AJOFM H, așa cum cere textul legal al art. 5 din Instr.nr-.
Prin concluzii scrise, reclamanta a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta deși a invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, nu a motivat aceste susțineri, că în cererea de recurs au fost relevate ad literam argumente din întâmpinarea depusă la fondul cauzei, astfel că recursul este nemotivat. A mai arătat că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile legale și că în raport de decizia instanței supreme soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Susținerile reclamantei potrivit cărora recursul nu ar fi motivat, nu pot fi reținute, întrucât pe de o parte, recurenta a indicat textele de lege care ar contribui în opinia acesteia motive de nelegalitate - art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte a adoptat în susținerea acesteia argumentele pe care și-a întemeiat recursul, chiar dacă acestea nu au fost structurate în raport de cele două motive de nelegalitate. Și nu în ultimul rând, instanța este ținută să examineze recursul prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, dat fiind caracterul devolutiv al prezentei căi de atac.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele motive:
După cum a reținut și instanța de fond, nu se poate susține cu suficient temei că reclamanta nu și-ar fi îndeplinit obligația legală prev. de art. 42 alin. 2 din OUG nr. 102/1999 și ale art. 43 din Legea nr. 343/2004, respectiv aceea de a solicita trimestrial la ANOFM repartizare de persoane cu handicap. Mai mult, dispoziția legală referitoare la proba îndeplinirii obligației de solicitare privind repartizare persoane cu handicap, prin răspunsul scris al ANOFM, nu poate fi reținută drept relevantă în cauză, întrucât presupune că proba ar reveni în aceste condiții nu reclamantei, ci chiar recurentei. Ceea ce a probat reclamanta este depunerea de rapoarte prin fax, la ANOFM, rapoarte care chiar dacă nu îndeplinesc condițiile de formă prescrise de textul legal, reprezintă solicitări de repartizare, neputându-se reține conduita culpabilă a reclamantei.
Și nu în ultimul rând este relevantă în cauză decizia de speță a instanței supreme, pronunțată într-o cauză similară, astfel că, în opinia Curții, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ceea ce potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, atrage respingerea recursului și pentru hotărârea atacată ca legală și temeinică, întrucât nu au fost identificate motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării acesteia și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în M C,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 588/24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.188,66 lei în favoarea intimatei reclamanta - SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 23 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
31.08.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
