Anulare act administrativ . Sentința 74/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 74/F/CA/2009
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ă în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriei și Comerțului și Direcția Silvică A I, având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea ședinței publice din 11 martie 2009, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18 martie 2009, încheierea făcând parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii în contencios
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată înregistrată în dosarul nr-, reclamanta, solicită ca în contradictoriu cu Direcția Silvică A și Ministerul Industriei și Comerțului:
- să se constate nulitatea absolută a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr.4778 emis de Ministerul Industriei și Comerțului din 09.08.1999 în ceea ce privește nr.top.398 fânaț în suprafață de 1266 mp înscris în CF nr.151 G;
- să fie obligată pârâta Direcția Silvică A să recunoască reclamantei și celorlalți coproprietari dreptul de proprietate asupra terenului având nr.top.398;
- să se dispună anularea încheierii de CF nr.7703 din 16 noiembrie 2000 din CF 1491;
- să se dispună anularea încheierii de CF 7909 din 27 noiembrie 2000 din CF 1491;
- să se dispună rectificarea CF 1491 în sensul transcrierii nr.top.398 din CF 1491 în CF 151 revenindu-se în acest sens la situația anterioară de carte funciară;
- să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.4778 din 09.08.1999 emis de Ministerul Industriei și Comerțului s-a atestat dreptul de proprietate în favoarea SC SA Sibiu pentru suprafața de 12.400,78 mp.
În suprafața pentru care s-a atestat dreptul de proprietate este inclusă suprafața de 1266 mp respectiv nr.top.398.
Această suprafață de teren a fost proprietatea reclamantei și a numitului frate decedat și soră.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că, așa cum rezultă din actele depuse la dosar se desprinde o singură concluzie inadmisibilă, reclamanta fiind expropriată de terenul menționat mai sus fără respectarea nici unei proceduri încălcând legea și pierzând dreptul de proprietate cu opozabilitate față de terți din momentul înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în baza certificatului.
Pentru a obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate, antecesoarea pârâtei, SC SA a întocmit o documentare constând din memoriu tehnic, tabel de identificare, situație propusă, schița cu punctele de frangere și vecinii precum și tabelul de stabilire a limitelor terenurilor.
Din procesul verbal de stabilire a limitelor terenurilor anexat acțiunii rezultă că antecesoarea pârâtei împreună cu reclamanta a stabilit linia de graniță ce desparte cele două proprietăți și anume între suprafața de teren atribuită antecesoarei pârâtei și terenul deținut de reclamantă înscrisă în CF 151 nr.top.398.
Cu toate că se stabilește limita dintre cele două proprietăți, suprafața de teren deținută de reclamantă este cuprinsă în toate actele ce stau la baza documentației premergătoare emiterii titlului și drept consecință atestatul dreptului de proprietate se eliberează și pentru imobilul deținut de reclamantă, efectuându-se cu ocazia întabulării și unificării topografice fără ca aceasta să aibă cunoștință.
Analizând acțiunea astfel cum a fost formulată instanța reține următoarele:
Prealabil cercetării motivelor pe fondul cauzei instanța de contencios administrativ este datoare să verifice excepțiile lipsei procedurii prealabile acțiunii în condițiile art.11 al.1 și al.2 din Legea 554/2004, ambele excepții fiind pusă în discuția părților.
Față de prima excepție invocată instanța reține că acțiunea a fost introdusă direct la instanța civilă de judecată, fără ca în cauză să se fi realizat procedura prealabilă prev.de art.7 din Legea 554/2004.
Acțiunea este și tardiv introdusă în condițiile art.11 alin.1 și alin.2 din Legea nr.554/2004, deoarece a fost formulată cu depășirea termenului de 1 an de la data emiterii actului a cărui anulare se solicită.
Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau data expirării termenului legal de soluționare a cererii, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.
Actul administrativ a fost emis în anul 1999, astfel încât cererea de chemare în judecată introdusă în anul 2008, apare ca fiind formulată cu depășirea termenului de decădere de un an prevăzut de art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004.
În măsura în care certificatul a cărui anulare se solicită a fost transcris în Cartea Funciară, termenul de un an pentru sesizarea instanței curge de la acea dată, care constituie o formă de publicitate opozabilă terților.
Termenul de decădere de un an reglementat de alineatul 2 al articolului 11 din Legea nr.554/2004 începe să curgă de la data emiterii actului sau, eventual, din momentul înregistrării în Registrul de trascripțiuni, care, fiind o formă de publicitate, este opozabilă terților din acest moment.
Înscrierile în Cartea funciară devin opozabile față de terți de la data înregistrării cererii, astfel că în acest caz nu este obligatorie și nici posibilă comunicarea acesteia terților.
Față de terți, cărora autoritatea emitentă nu este obligată să le comunice actul individual, acesta se consideră a fi comunicat la data transcrierii în registrul de inscripțiuni, când dreptul real al titularului certificatului a devenit opozabil tuturor, conform art.712 Cod procedură civilă și art. 1802 Cod civil.
Se poate reține, de asemenea, că actul administrativ dedus judecății a devenit opozabil erga omens în condițiile prevăzute de Legea nr.7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare, prin întabularea dreptului de proprietate pentru SC, în Cartea Funciară.
"Principiul siguranței și stabilității raporturilor juridice, inclusiv a raporturilor de drept administrativ, impune ca prevederile art.5 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ să fie interpretate în sensul că, în cazul terților, termenele instituite de aceste reglementări curg de la data când terții au luat cunoștință de actul administrativ sau de la data la care actul administrativ le-a devenit opozabil.
O astfel de dată este, în cazul terților, data când certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost înscris în registrul de Carte Funciară, care constituie forma de publicitate, prin care actul devine opozabil terților"-Decizia civilă nr.2326 din 07.04.2005 a -secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.8338/2004.
Față de motivele expuse mai sus, instanța va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂ RĂ ȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta cu domiciliul ales în A I- jud.A, în contradictoriu cu Direcția Silvică A I și Ministerul Economiei cu sediul în B, Calea nr.152.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.IC
Dact./ex.5/28.04.2009.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu
