Anulare act administrativ . Decizia 743/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 743/ Dosar Nr-
Sedința publică din 11 noiembrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sf. în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Sf. G împotriva sentinței civile nr. 1106 din 9.09.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de11 noiembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.1106/99.09.2008, Tribunalul Covasnaa dispus următoarele:
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Administratia Finantelor Publice Sf
S-a admis exceptia inadmisibilitatii pretentiei ce are ca obiect anularea adreselor nr 8802/07.07.2008, nr 11003/07.07.2008, fn/30.05.2008 emise de DGFP C si a celei cu nr 37137/16.05.2008 emisa de Sf
S-a respins exceptia inadmisibilitatii formularii celorlalte capete de cerere.
S-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL, in contradictoriu cu paratele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SF G, si DIRECTIA GENERALA A FINATELOR PUBLICE
S-a constatat inexistenta obligatiei reclamantei de plata a sumei totale de 15.159,07 lei achitata cu ordinul de plata nr 10/02.02.2007; chitanta nr -/10.08.2007; chitanta nr -/09.06.2008.
A obligat paratele sa restituie reclamantei suma totala de 15.159,07 lei reprezentand taxa speciala de prima inmatriculare, achitata de societate cu documentele de plata anterior enumerate si la dobanda legala aferenta acestei sume, calculata de la data platii fiecarei taxe si pana la restituirea efectiva.
S-a respins pretentia avand ca obiect anularea adreselor nr 8802/07.07.2008, nr 11003/07.07.2008, fn/30.05.2008 emise de DGFP C si a celei cu nr 37137/16.05.2008 emisa de Sf
A obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 43,3 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele: in ceea ce priveste exceptia de inamisibilitate a actiunii invocate de parata DIRECTIA GENERALA A FINATELOR PUBLICE C, se constata ca actele a caror anulare o solicita reclamanta prin petitul unu din cererea formulata, constau in adrese emise de parata ca raspuns la cererea si reclamatia inaintata de parte catre respectiva institutie.
Aceste inscrisuri nu reprezinta acte administrative fiscale in intelesul dat de prevederile art 41 din Codul d e procedura fiscala si nici alt fel de acte administrative unilaterale astfel cum sunt definite acestea de art 2 lit c din Legea nr 554/2004, deoarece nu au ca efect nasterea, modificarea ori stingerea vreunui raport juridic. Inscrisurile atacate de reclamanta prin petitul unu al actiunii reprezinta simple documente cu caracter informativ, emise in regim de asistenta contribuabil conform procedurii reglementate de OG nr 767/2000.
Asa fiind, documentele a caror anulare o solicita reclamanta prin pretentia cuprinsa la punctul unu din cererea formulata nu pot constitui obiect al actiunii de contencios administrativ, conform art 8 alin 1 din Legea nr 554/2004.
Ca urmare, instanta a admis exceptia de inadmisibilitate a petitului unu din actiune.
Pretentiile formulate la punctul doi si trei din cererea de chemare in judecata, care au ca finalitate obligarea paratelor la restituirea sumei platita de reclamanta ca taxa de prima inmatriculare se circumscriu sferei obiectului unei actiuni de contencios administrativ, atata vreme cat partea invoca vatamarea dreptului sau patrimonial ca urmare a efectuarii unei plati fara temei legal, cum se sustine, si solicita instantei de contencios administrativ sa inlature aceasta vatamare, aceasta incalcare a dreptului sau subiectiv.
In consecinta, instanta a respins exceptia de inadmisibilitate a petitului doi si trei din cererea de chemare in judecata.
Instanta a respins de asemenea exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SF G, retinand ca aceasta parte este titulara a obligatiei corelative dreptului subiectiv pretins de reclamanta, obligatie constand in restituirea sumei de 15.159,07 lei incasata de parata conform actelor de plata depuse la dosarul cauzei.
In ceea ce priveste fondul cauzei deduse judecatii, instanta a retinut, in fapt, ca reclamanta a dobandit prin cumparare autoturismele Mercedes 823, an de fabricatie 2000, 8163 si Mercedes Benz 1223/an de fabricatie 1999, toate provenind din spatiul comunitar.
Pentru inmatricularea acestor autoturisme in Romania, reclamanta a platit taxa de prima inmatriculare, in suma totala de 15.159,07 lei, pretinsa de parate in temeiul art 214/1 C fiscal (conform ordinul de plata nr 10/02.02.2007; chitanta nr -/10.08.2007; chitanta nr -/09.06.2008).
In drept, instanta a retinut ca potrivit art 214/1-214/3 din Codul fiscal si pct 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se platea (pana la data de 01.07.2008) cu ocazia primei inmatriculari in Romania, de catre o persoana fizica sau juridica care face inmatricularea, atat pentru autoturisme si autovehicule noi cat si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Apoi, instanta a avut in vedere art 90 par 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, conform caruia, nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Ratiunea reglementarii comunitare sus mentionate este asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele comunitare in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din state membre (concluzie formulata si in Hotararea CJE in cauza Weigel/2004).
Asadar, finalitatea acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele provenind de pe piata interna si care sunt de natura similara. Or, in Romania nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse in tara si inmatriculate aici.
Prin introducerea art 214/1 din Codul fiscal, legiuitorul R incalca in mod direct dispozitiile mentionate ale Tratatului, instituind un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse in Romania din Comunitatea Europeana si reinmatriculate pe teritoriul Romaniei, in situatia in care acestea au fost deja inmatriculate in tara lor de provenienta, in timp ce, pentru reinmatricularea autoturismelor inmatriculate deja in Romania, taxa nu se mai percepe.
Avand in vedere principiul efectului direct al Tratatului asupra ordinii juridice interne a Romaniei, precum si prevederile art 148 alin 2 si 4 din Constitutia Romaniei, potrivit cu care, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii, instanta de contencios administrativ va constata ca prevederile art 214/1-214/3 din Codul fiscal sunt reglementari contrare celor comunitare si astfel se impune inlaturarea aplicarii lor.
Retinand asadar ca, de la data de 01.01.2007, art 90 alin 1 din Tratat face parte din ordinea juridica interna a Romaniei, instanta apreciaza ca reclamanta este indreptatit sa solicite realizarea dreptului sau conferit de reglementarea comunitara de baza, drept care ii este incalcat prin impunerea aplicarii reglementarii dreptului national cu caracter contrar.
In ceea ce priveste apararea paratei DGFP C referitoare la modificarile legislative intervenite in materie, instanta retine ca procedura de infringement inițiată de Comisia Europeană împotriva României în aplicarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (Tratatul) a fost finalizată prin adoptarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 invocate de parata, instanta a reținut următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Tribunalul reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție Europeana a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanta a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, instanta a apreciat că nu este posibilă, respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, iar pe de altă parte nici nu se poate admite ca reclamanta trebuia să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, instanta a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a retinut ca reclamanta a achitat o taxa de inmatriculare nelegala, deci nedatorata, ca urmare,in temeiul art 18 alin 1 pct 1 din Legea nr 554/2004 a admis cererea de chemare in judecata si a recunoscut partii dreptul de a obtine restituirea sumei achitata cu respectivul titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că instanța de fond nu indică actul administrativ prin care a fost vătămată reclamanta și nici dacă acesta a urmat procedura prealabilă, menționând că reclamanta nu a contestat decizia prin care i s-a respins restituirea taxei de primă înmatriculare, potrivit art.205-208 Cod procedură fiscală. Pe de altă parte, recurenta arată că taxa auto a fost instituită prin lege de către Parlament, anume prin Legea nr.571/2003, nu de către pârâtă. Recurenta pârâtă contestă aplicabilitatea dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene, motivând că aceste dispoziții vizează în realitate numai introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, astfel încât perceperea taxei de primă în România nu este contrară dispozițiilor comunitare, ca principiu general, legislația comunitară lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor prin care să pună în practică normele comunitare.
Mai mult, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în baza căreia a fost emisă HG nr.686/2008, acte normative care stabilesc restituirea sumelor plătite de contribuabili către bugetul de stat, în perioada 01.01.2007- 30.06.2008 cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, acte normative care reprezintă noul temei juridic pentru restituirea acestor sume de bani, precum și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pe poluare, noua taxă fiind în concordanță cu exigențele Tratatului CE. Noua reglementare prevede restituirea parțială a taxei auto speciale achitate anterior, astfel încât se impune ca reclamanta să urmeze procedura de restituire astfel stabilită prin noile acte normative.
În întâmpinarea depusă, reclamantul intimat - IMORT EXPORT SRL a solicitat respingerea recursului, motivând că în privința calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice G, această excepție ar trebui respinsă, cum a procedat instanța de fond, deoarece plățile taxei de primă înmatriculare pentru cele trei autovehicule au fost efectuate către Administrația Finanțelor Publice G, care a încasat sumele de bani în numele Statului Român. Intimata a susținut că OUG nr.50/2008 nu este aplicabilă în speță, deoarece potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, legea nu poate retroactiva. Intimata mai arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.117 din Codul d e procedură fiscală, sumele achitate și solicitate prin acțiune în cauză neîncadrându-se în criteriile din acel text de lege pentru a-l face aplicabil. Dimpotrivă, în cauză sunt direct aplicabile dispozițiile comunitare, așa cum a reținut corect instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile art.304 ind.1 Cod pr.civ. Curtea apreciază recursul pârâtei DGFP C în nume propriu și pentru G ca fiind nefondat.
Reclamanta a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de primă înmatriculare la Administrația Finanțelor Publice Suma încasată a fost vărsată la bugetul de stat, iar restituirea sumei a fost cerută de la pârâta Administrația Finanțelor Publice G și de la DGFP Prin urmare, nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice G, din moment ce această pârâtă a încasat sumele solicitate de reclamantă prin acțiune.
Într-o jurisprudență constantă, Curtea constată că plata sumei de bani constând în taxa de primă înmatriculare este o operațiune prealabilă înmatriculării. Nu s-a pus în discuție înmatricularea autovehiculului (aceasta s-a realizat), ci nelegalitatea taxei percepute pentru prima înmatriculare.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe, dispozițiile art.148 din Constituția României obligând la aplicarea directă a normelor comunitare în cazul în care norma juridică internă contravine normei comunitare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Curtea constatat că, în aceste împrejurări, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care seaflă deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat
atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință de exemplu taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală, în mod corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorat, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
În privința noilor acte normative care reglementează cadrul juridic pentru restituirea taxei speciale de primă înmatriculare către persoanele care au achitat-o în perioada 01 ianuarie 2007 și până în luna iunie 2008, instanța constată pe de o parte că, potrivit art.15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, astfel încât, prin coroborare cu dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Constituție, nu se poate restrânge accesul la justiție al unei persoane pentru situații juridice născute anterior legii noi, chiar dacă această nouă reglementare își întinde efectele, prin conținutul său și prin modul de reglementare, și asupra acelor situații juridice anterioare. Cu alte cuvinte, justițiabilii nu pot fi împiedicați să își valorifice în justiție drepturile ori interesele legale pentru simplul motiv că există o reglementare nouă ce stabilește un alt regim juridic pentru starea de fapt contestată de acel destinatar al legii. O interpretare contrară ar conduce la ideea unui fine de neprimire în această materie, ceea ce este inadmisibil, întrucât ar încălca principiul constituțional al accesului liber la justiție.
Curtea constată că este legală dispoziția instanței de fond privind acordarea dobânzii legale aferente sumei, calculată de la data plății fiecărei taxe și până la restituirea lor efectivă, pentru acoperirea beneficiului nerealizat, potrivit art.1084 Cod civil.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.9 și art. 304/1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de pârâtă și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice C în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a mun. G împotriva Sent.civ. nr. 1106/09.09.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. / 08.12.2008
Dact./08.12.2008/ 2 ex.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Georgeta
