Anulare act administrativ . Decizia 744/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 744/
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursurilor declarate de către pârâta AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATIOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 și de către pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 împotriva sentinței civilenr.598/CA din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009, apoi la data de 3 2009, apoi la data de 5 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că la data de 16.2008, reclamantul din B, a formulat plângere împotriva deciziei nr.15622/10.09.2008 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 B și împotriva Hotărârii nr.3640/6.06.2008 emisă de pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B, solicitând anularea Deciziei emisă de pârâta nr.1562/10.09.2008 și să se modifice în parte Hotărârea comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului în sensul recalculării compensațiilor reprezentând diferența de valoare între imobilul abandonat în Bulgaria în com. jud și imobilul primit în România, situat în com. satul, jud.C, să se dispună acordarea despăgubirilor în valoare de 36.412 lei reprezentând contravaloare a 4 rate anuale plătite de autorul reclamantului conform contractului de cumpărare din 21.02.1948, începând cu data de 1.01.1950 și până la 23.XII.1953 și suma de 60.896,79 lei diferență de valoare dintre imobilul abandonat în Bulgaria și cel primit în România, contravaloarea recoltelor rămase neculese începând cu luna august 1940, datorită revenirii în România, ca urmare Tratatului romano-bulgar din 7.09.1940.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov. În acest dosar instanța de fond, pe baza probelor administrate, a pronunțat sentința civilă nr.598/CA din 26.2008 a Tribunalului Brașov, prin care s-au dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Mun.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtaComisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Mun.șiAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR -Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998,și în consecință:
A anulat Decizia nr.1562/10.09.2008 emisă de pârâta, pe care a obligat-o să modifice parțial Hotărârea nr.3640/06.06.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Mun.B, în sensul de a li se acorda moștenitorilor defunctului și suma de 119.730 lei reprezentând contravaloarea a 4 rate achitate de acesta către Statul Român, pentru imobilul din com. sat jud.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Mun.B este nefondată și a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit practicii și doctrinei judiciare, prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
În speță, instanța a reținut că a fost contestată atât Hotărârea nr.3640/06.06.2008 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Mun. B cât și Decizia nr.1562/10.09.2008 a Autoritarii Naționale pentru Restituirea Proprietarilor nr.9/1998, prin care s-a soluționat contestația reclamantului.
Prin urmare, Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 are calitate procesuală pasivă fiind emitentul unuia din actele contestate.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că părinții reclamantului - numiții și - au deținut proprietăți în Bulgaria, respectiv: casa compusa din 5 camere cu teren aferent de 2400 mp in comuna jud. si teren agricol in suprafața de 10 ha si 50 pomi fructiferi. Aceștia au fost nevoiți să abandoneze aceste proprietăți, ca urmare a semnării Tratatului romano-bulgar din 7 septembrie 1940.
În schimb părinții reclamantului au achiziționat in comuna sat jud.Constanta teren arabil in suprafața de 8,0336 ha si casa compusa din 4 camere. Aceste proprietăți urmau sa fie achitate in 10 ani începând cu 1.01.1950, in 10 rate egale anual, la data de 1 a fiecărui an, conform art.2 din Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21.02.1948.
In urma solicitării compensațiilor bănești, in baza Legii nr.9/1998, prin Hotărârea nr.3640/06.06.2008 s-a propus acordarea de compensații pentru reclamant și ceilalți moștenitori ai părinților săi în valoare totală de 46.638,41 lei, pentru 1,9564 ha teren agricol, 50 pomi fructiferi si diferența de valoare dintre imobilul abandonat si imobilul primit in compensație.
Prin Decizia nr.1562/10.09.2008 Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților nr.9/1998 a respins contestația reclamantului cu privire la diferența de valoare dintre imobilul abandonat si imobilul achiziționat in România, precum si pentru ratele anuale plătite de antecesorii reclamantului.
Pentru aceste rate anuale s-a formulat prezenta acțiune, astfel cum fost precizata.
La soluționarea cererii reclamantului se va avea în vedere că potrivit art.1 din Legea nr.9/1998, potrivit cărora:
"Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți."
Instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr.3640/06.06.2008 s-a propus acordarea de compensații pentru reclamant și ceilalți moștenitori ai părinților săi în valoare totală de 46.638,41 lei, pentru 1,9564 ha teren agricol, 50 pomi fructiferi si diferența de valoare dintre imobilul abandonat si imobilul primit in compensație, însă nu și pentru ratele la imobil achitate înainte de scutirea de plată din 23.12.1953. Aceasta deși antecesorii reclamantului au fost nevoiți să abandoneze imobilele din com. iar pentru cele achiziționate în com. sat au fost nevoiți să achite parte din preț.
Astfel, conform art.2 din Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21.02.1948 terenul arabil in suprafața de 8,0336 ha si casa compusa din 4 camere achiziționate în comuna sat jud.Constanta au avut valoarea de 200.000 lei în anul 1948, preț ce urma sa fie achitat în 10 ani începând cu 1.01.1950, în 10 rate egale anual, la data de 1 a fiecărui an.
Prin Decretul nr.553/1953 s-a hotărât anularea sumelor datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr.766/1941, în măsura în care nu au fost achitate.
Instanța de fond a apreciat că, între data de 21.02.1948 (data contractului de vânzare-cumpărare) și data de 23.12.1953 (data decretului descris mai sus), antecesorii reclamantului au achitat primele 4 rate în sumă totală de 80.000 lei, respectiv cele din 1.11.1950, 1.11.1951, 1.11.1952 și 1.11.1953.
Aceasta este o prezumție simplă, ce întrunește condițiile prevăzute de art.1203 cod civil și care se deduce din faptul că antecesorul reclamantului avea obligația contractuală de a achita ratele anuale începând cu 1.11.1950 și nu există nici un înscris, nici o sesizare în sensul că nu ar fi achitat aceste rate. Prin urmare, instanța a dat valoare probatorie acestei prezumții.
În raportul de expertiză nr.-/10.04.2009 expertul ec. a actualizat cele 4 rate anuale, stabilind suma de 119.730 lei.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a apreciat fondată acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, astfel că a fost admisă conform celor din dispozitivul sentinței.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legiinr.9/1998.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, ignorând dispozițiile imperative ale Legii nr.9/1998, republicată, potrivit cărora hotărârile adoptate de comisiile județene, respectiv a Municipiului B,în temeiul Legii nr.9/1998, republicată, sunt supuse controlului exclusiv al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, în temeiul dispozițiilor art.7 alin.2 și 3 din Legea nr.9/1998, republicată.
Rezultă că acțiunea în justiție vizează actul administrativ care produce efecte juridice și în baza căruia solicitantul intră efectiv în posesia compensațiilor stabilite de Legea nr.9/1998, respectiv decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, având în vedere prevederile art.35, alin.1 din HG nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legi nr.9/1998 funcționează în cadrul Autorității Naționale "Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică", precum și aspectul potrivit căruia hotărârea comisiei județene, respectiv a Municipiului B soluționează cererea în sensul propunerii de acordare/neacordare a compensațiilor în temeiul prezentei legi.
Astfel, acțiunea intimatului nu putea fi îndreptată împotriva Hotărârii 3640/6.06.2008 adoptată de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, ci numai împotriva Deciziei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr.1562/10.09.2009, prin care s-a respins contestația și a fost validată hotărârea în cauză, instanța urmând să oblige autoritatea centrală susmenționată, dacă este cazul la emiterea unei decizii prin care să admită contestația formulată de reclamante și pe cale de consecință, să invalideze hotărârea Comisiei Municipiului B, în temeiul dispozițiilor art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, republicată.
Consecința legală în cazul emiterii deciziei de invalidare de către instituția centrală, este reanalizarea dosarului în cauză la nivelul Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, asta în condițiile în care, în vederea obținerii în mod practic a compensațiilor stabilite de prezenta lege, existența deciziei de validare a hotărârii comisiei județene, respectiv a Municipiului B, este absolut obligatorie.
Raportat la dispozițiile legii speciale - Legea nr.9/1998 republicată, hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului B, apare ca un act condiție fără de care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 nu poate emite decizia de validare, condiționând astfel continuarea procedurii administrative de acordare a compensațiilor instituită de prezenta lege.
Ținând cont de faptul că, în contenciosul administrativ, hotărârea atacată este supusă direct recursului, solicită în temeiul art.304 indice 1 Cod procedură civilă, examinarea cauzei sub toate aspectele, neexistând limitare la motivele de casare prevăzute de art.304.
În drept recurenta a invocat prevederile art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
II. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, a formulat recurs în termen legal solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței privind anularea Deciziei nr.1562/10.09.2009.
Conform situației de avere a Comisiei mixte romano-bulgare, autorul a abandonat în Bulgaria 10 ha teren agricol, un imobil compus din 5 camere și dependințe, un teren intravilan în suprafață de 2400 mp și 50 de pomi fructiferi.
În baza contractului de vânzare-cumpărare din 1947 autorul a primit la recolonizare un teren agricol în suprafață de 8,0336 mp, un imobil compus din 4 camere și dependințe, un teren intravilan în suprafață de 2500 mp în comuna, jud.
Cu privire la acordarea de despăgubiri pentru diferența de valoare între casă, anexe și locul de casă, abandonate statului bulgar și casa, anexe și locul de casă primite la recolonizare, s-au avut în vedere prevederile art.10 din Legea nr.766/1941 și a Legii nr.715/1946 privind stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de Sud în urma Tratatului romano-bulgar din 7 septembrie 1940.
La emiterea Hotărârii nr.3640/9.06.2008 Comisia Municipiului Baa vut în vedere prevederile art.3 din Legea nr.9/1998 potrivit cărora - "în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art.2".
Potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între coloniști și statul român diferențele neachitate reprezentând datorii ale coloniștilor către stat urmau a fi eșalonate în 10 rate anuale egale începând cu 1950.
În data de 23 decembrie prin Decretul 553/1953 s-a hotărât anularea sumelor datorate în măsura în care nu au fost achitate.
Din contractul de recolonizare încheiat în anul 1948 între statul român și colonistul reies în mod evident drepturile și obligațiile ce revin părților contractante.
Pct.14 prevede: "Subsemnatul colonist, declar că prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilul și locul de casă arătate și descrise la pct. a, b și c, recunosc exactitatea întingerii și renunța la orice pretențiune în viitor față de Statul Român și mă oblig să respect toate condițiile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940 și prin acest contract".
Ambele recursuri au fost declarate în termenul legal și scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar conform prevederilor legale, incidente în cauză.
Recurenta pârâtă a formulat Întâmpinare la recursul declarat de solicitând respingerea recursului, deși în cauză reclamantul nu a declarat recurs împotriva sentinței Tribunalului Brașov.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare față de recursul declarat de pârâta Comisia Municipiului B de aplicare a Legii 9/1998, filele 16-19 și față de recursul declarat de - Serviciul pentru aplicarea legii nr.9/1998.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.598/26.05.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate de pârâtele comisia Municipiului pentru aplicarea Legii 9/1998 și B, constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs având în vedere prevederile art.304 Cod procedură civilă și față de obiectul cauzei și analizând criticile formulate de recurentele pârâte prin prisma prevederilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă și a prevederilor Legii nr.9/1998 și a Legii nr.230/2003, aplicabile în cauză constată că în fapt acțiunea formulată și precizată de reclamant nu este justificată și legală, iar hotărârea pronunțată de instanța de fond este în parte justificată doar pe excepție, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta 2 - Comisia pentru aplicarea Legii 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului
Însă, în mod greșit a admis în totalitate acțiunea formulată și precizată de reclamant, dispunând anularea în totalitate a deciziilor emise de pârâta 1 - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, dispunând în mod greșit și nelegal și modificarea parțială a Hotărârii nr.3640/6.06.2008 a Comisiei de Aplicare a Legii 9/1998 în sensul de a li se acordă moștenitorilor defunctului și suma de 119.730 lei, reprezentând contravaloarea a 4 rate, reținând că acestea au fost achitate de autorul reclamantului către Statul Român pentru imobilul de la com. sat, jud.C deoarece:
Din probele dosarului nu rezultă că reclamantul a făcut dovada cu înscrisuri privind plata contravalorii celor 4 rate solicitate în cauză.
Imobilul achiziționat în România prin contract de vânzare cumpărare, trebuia achitat în 10 rate egale - anual, începând cu 1.01.1950, iar valoarea imobilului era stabilită la suma de 200.000 lei în 1948.
Din actele dosarului nu rezultă că autorul reclamantului a achitat cele 4 rate, solicitate prin acțiune cu titlu de despăgubiri la valoarea actualizată.
Ulterior în 1953 prin Decretul nr.553/1953 (106 dosar fond) s-a dispus anularea ratelor datorate cu titlu de preț pentru coloniștii evacuați din D de Sud, în măsura în care nu au fost achitate. Deci, pentru viitor nu s-au mai achitat ratele deoarece au fost scutiți prin actul normativ menționat mai sus. Faptul reținut de instanța de fond de plată a ratelor, nu este justificat deoarece acest lucru nu a fost dovedit de reclamantul în cauză, deși nu a fost contestat de pârâte că nu ar fi fost achitate.
Așa fiind, rezultă că suma de 119.730 lei dispusă de instanța de fond la valoare reactualizată nu are temei de drept și de fapt, motiv pentru care urmează a fi respinsă această cerere a reclamantului.
Ca atare, sub acest aspect, în mod greșit a soluționat instanța de fond admițând în parte contestația formulată de reclamant către Comisia Municipiului B și către - comisia specială de aplicare a Legii nr.9/1998.
În cauză sunt aplicabile prevederile art.1 din Legea 9/1998.
Prin Hotărârea nr.3640/6.06.2008 s-a propus de comisie o sumă compensatorie de 46.638,41 lei, pentru o suprafață de teren de 1.9564 ha teren agricol și 50 pomi fructiferi și diferența de valoare dintre imobilul abandonat și imobilul primit în compensație.
Evaluarea imobilului nu se poate face direct de instanța de fond pe această cale, ci trebuia făcută în dosarul administrativ, căci altfel ar însemna ca instanța de judecată competentă să soluționeze cererea reclamantului, s-ar substitui Comisiei Municipiului B, ceea ce este inadmisibil deoarece pârâta este o autoritate publică, respectiv este organ administrativ care în baza Legii 9/1998 are competența să soluționeze cererea reclamatului.
Prin precizarea de acțiune de la fila 111 dosar fond, reclamantul a solicitat pentru petitul 3, despăgubiri reprezentând 36.412 lei contravaloarea celor 4 rate anuale plătite de autorul său conform contractului de vânzare-cumpărare din 21.02.1948 începând cu 1.01.1950 și până la 23.12.1953. și 60.896,79 lei diferența de valoare dintre imobilul abandonat în Bulgaria, situat în comuna jud. și imobilul primit în România situat în comuna, satul, jud.
Însă acest lucru nu poate fi admis de instanță, deoarece din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că în mod corect a soluționat comisia Municipiului B și cererea reclamantului, pronunțând Hotărârea nr.3640/6.06.2008 și decizia nr.1562/10.09.2008 de respingere a contestației reclamantului.
De altfel, se constată că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei nici cererea inițială adresată comisiei, pentru a verifica exact ce a solicitat și nici contestația formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr.3640/6.06.2008 a Comisiei Municipiului B de aplicare a Legii 9/1998.
Totuși, din actele de la dosar, înscrisurile depuse de pârâte, rezultă implicit ce a solicitat reclamantul.
Ori, analizând conținutul Hotărârii nr.3640/6.06.2008 a pârâtei 1, contestată în cauză, rezultă că de fapt comisia a admis cererea reclamantului. Ca atare, nu se pune problema modificării ei prin acțiune la instanță și nici în recurs.
Mai mult, prin decizia dată asupra contestației formulată de reclamant împotriva Hotărârii dată de Comisia de aplicare a Legii 9/1998 s-a dispus respingerea contestației, iar, a avut în vedere întreg dosarul administrativ depus la comisie cu înscrisurile depuse de reclamant pentru acordarea despăgubirilor solicitate în baza Legii 9/1998.
Instanța de recurs constată că cele 2 acte atacate în cază pe calea contenciosului de reclamant sunt legale și temeinice și că nu se impune modificarea lor.
Mai mult, se constată că în cauză cererea reclamantului, cuprinde pretenții în plus față de cererea inițială adresată Comisiei de aplicare a Legii 9/1998, motiv pentru care nu poate fi soluționată direct de instanța de judecată, ea fiind inadmisibilă, deoarece pentru orice pretenție a reclamantului trebuie urmată procedura administrativă prevăzută de Legea nr.9/1998 și nu direct în instanța de contencios administrativ, cum a procedat în cauză reclamantul.
Ca atare, prin analiza actelor dosarului, prin prisma prevederilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă și a criticilor de recurs formulate de cele două recurente se constată următoarele:
Referitor la recurenta 1, critica pe excepția lipsei calității procesuale pasive, se constată că această excepție a fost corect soluționată de instanța de fond, urmează a se respinge ca neîntemeiată această critică de recurs.
Referitor la criticile aduse soluției instanței de fond, se constată că hotărârea nr.3640/6.06.2008 emisă de Comisia Municipiului B este un act emis de o autoritate publică, ca atare are valoarea unui act administrativ, ce poate fi atacat în contencios administrativ și că el corespunde actelor de la dosar.
Prin aceasta Comisia a soluționat cererea reclamantului de acordarea a compensațiilor în temeiul Legi nr.9/1998. Ca atare, în mod corect recurenta pârâtă a atacat Hotărârea judecătorească pronunțată pe fond prin care în mod greșit și nelegal instanța de fond a dispus modificarea în parte a hotărârii și hotărârea Comisiei Municipiului B, considerate nelegale.
Întrucât aceste chestiuni de fond, criticate de recurentă au fost greșit soluționate direct de instanță, se constată că criticile recursului declarat de pârâte împotriva hotărârii instanței de fond sunt întemeiate și legale, menținând în cauză actele administrative atacate de reclamant.
În cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, și în concluzie se vor admite ca justificate și legale criticile formulate de recurente în sensul că, în mod greșit a fost soluționată cauza pe fond, prin modificarea parțială a Hotărârii și Deciziei atacate, emise de pârâte.
Constatând recursurile fondate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă vor fi admise și în consecință se va modifica în parte sentința civilă atacată nr.598/Ca din 26.05.2009 a Tribunalului Brașov în sensul respingerii ca neîntemeiată și nelegală acțiunea formulată și precizată de reclamant împotriva actelor administrative emise de cele două pârâte.
Se vor menține dispozițiile sentinței civile atacate în ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legiinr.9/1998.
Cât privește apărarea formulată de reclamant în recurs, se constată ca neîntemeiată și nelegală ca și apărare formulată pe fond, reținând ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamantul.
În concluzie, în sensul admiterii celor două recursuri și a respingerii acțiunii reclamantului instanța de recurs a reținut următoarele:
Reclamantul nu a depus nici cererea inițială pentru solicitarea despăgubirilor nici contestația formulată la împotriva hotărârii Comisiei Municipiului B de aplicare a Legii 9/1998.
Reclamantul nu a atacat referatul întocmit de comisie pentru calcularea compensațiilor bănești. Câtă vreme în prima hotărâre a comisiei s-a dispus admiterea cererii reclamantului, iar acesta cere direct în instanța de judecată și alte despăgubiri, ele nefăcând obiectul cererii adresate comisiei desigur că nu pot fi primite ca legale.
Probele administrate și încuviințate de instanța de fond, expertiza pentru actualizarea despăgubirilor sunt peste cele impuse de lege, ba mai mult la dosar se impune a verifica doar actele ce au fost avute în vedere de comisie și de, pentru a verifica legalitatea celor două acte administrative atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr 9/1998, cu sediu în B,-, sector 5 și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr 9/1998, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, împotriva sentinței civile nr 598/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr - pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamantul, cu domiciliul în B,-,.2 jud.B, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr 9/1998 și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicare Aplicarea Legii nr 9/1998 având ca obiect anularea Deciziei nr 1562/10.09.2008 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr 9/1998, modificarea parțială a Hotărârii nr 3640/06.06.2008 emisă de pârâta Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr 9/1998 în sensul recalculării compensațiilor reprezentând diferența de valoare dintre imobilul abandonat și cel primit și acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea a patru rate anulate achitate de autorul reclamantului, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 21.02.1948.
Menține dispozițiile sentinței civile atacate privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr 9/1998.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/14.12.2009
Dact: MD/21.12.2009 - 6 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din 22.12.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.744/din5.11.2009pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.598/CAdin 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
