Obligare emitere act administrativ. Decizia 745/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 745/
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Silviu
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL B împotriva sentinței civile nr.182/CA din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "obligare emitere act administrativ", dosar repus pe rol.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009, apoi la data de 3 2009, apoi la data de 5 2009.
CURTEA,
Asupra recursului declarat în cauză, constată că:
La data de 25.04.2008, reclamanta - SRL Baf ormulat acțiune în contencios administrativ chemând în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului solicitând obligarea pârâtei să emită actul administrativ - autorizație de construcție pentru construire bloc de locuințe (E5 parțial) pe terenul situat în B, str.-.- - nr.2A, teren proprietatea petentei și înscris în CF nr.41321, 3754, nr.top 5891/1/1/1, 5880, 5881 și cheltuieli de judecată pe cale separată, în funcție de poziția procesuală a pârâtei.
Acțiunea reclamantei a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub dosar nr-.
În acest dosar Tribunalul Brașova pronunțat sentința civilă nr.182/CA/18.02.2009, prin care a dispus respingerea acțiunii reclamantei - SRL B în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Pentru a hotărî în acest fel instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
In fapt, intimata eliberează la data de 18 septembrie 2006 societății reclamante certificatul de urbanism nr. 3530 in baza documentației nr. 34037/1998 in vederea construirii unui bloc de locuința S + D + P + 5E (E5 parțial).
In acest act administrativ se menționează ca potrivit legislației in vigoare Legea nr. 50/1991 republicata, modificata si completata cu Legea nr. 119/2005,. nr. 37/N/2000 si G nr. 252/1996 este necesara întocmirea unui D ( plan urbanistic de detalii) care va fi supus aprobării Consiliului Local al Municipiului B se vor prezenta propuneri volumetrice - perspective; se vor respecta reglementările urbanistice prevăzute in G nr.525/1996 republicata in 2002; T max. 40 %; regimul de înălțime nu va depăși cu mai mult de două nivele regimul de înălțime al construcțiilor învecinate; locurile de parcare minim 1 loc/2 apartamente in incinta; spatii verzi minim 2 mp/locuitor.
Pentru autorizația de construire se vor prezenta și planșa de reglementari din, planul de sistematizare verticala va fi vizat de Serviciul Amenajări Drumuri Publice și Siguranța Circulației din cadrul Primăriei Municipiului B, organizarea de șantier se va autoriza împreuna cu lucrările de baza, se va prezenta acordul in forma autentica al deținătorului dreptului de ipoteca înscris in CF.
Societatea reclamanta a procedat la întocmirea documentației necesare aprobării prin a D- bloc de locuințe S + D + P + 5E (cu etaj 5 parțial), iar prin a Municipiului B nr. 263/7 mai 2007 fost aprobata documentația prezentata beneficiar fiind societatea reclamanta pe terenurile înscris în CF nr.41321 a localității B sub nr. top. 5891/1/1/1 si CF nr. 3754 sub nr. top. 5880, 5881.
Din adresa nr. 70225, 70759/2007 a Direcției Tehnice - Unitate Locala de Monitorizare rezulta ca Primăria Municipiului B in conformitate cu prevederile art. 46 din OG. nr. 43/2007 a avizat obiectivul privind construire bloc locuințe S + D + P + 5E (E5 parțial) faza C, la adresa din-
De asemenea, societatea reclamanta a obținut la data de 9 octombrie 2007 acordul unic nr. 746 emis de Primăria Municipiului B - Arhitect sef.
Prin cererea nr. 76996/9 octombrie 2007 la care a atașat înscrisuri, societatea reclamanta a solicitat Primăriei Municipiului B eliberarea autorizației de construire pentru blocul de locuințe din-
Cu adresa nr.76996 C 57406/06/09.10.2007 din 25 octombrie 2007 Primăria Municipiului Bac omunica reclamantei, ca întrucât exista foarte multe reclamații ale proprietarilor imobilelor învecinate, documentația trebuie completata cu planuri și secțiuni, conform prevederilor anexei II la Legea nr. 50/1991 republicata din care sa rezulte modul cum sunt respectate prevederile art. 23 pet. 2 si art.31 din G nr. 525/1996 republicata in 2002 privind regimul de înălțime al clădirilor (se recomanda regim de înălțime max. P + 3); planurile (secțiunii, fața de, axonometri) vor fi prezentate spre analiza Comisiei Tehnice de Amenajarea Teritoriului si Urbanism in vederea avizării lor.
Prin adresa nr. 22552 57406/06/21.03.2008 societatea reclamanta reiterează cererea de eliberare a certificatului de urbanism, iar Primăria Municipiului B - Direcția Arhitect sef - Serviciul Autorizări si Disciplina in Construcții prin adresa 27 martie 2008 arata ca își menține punctul de vedere exprimat prin adresele nr. 76996/2007 si nr. 3148/2008 in ce privește regimul de înălțime recomandat, respectiv maxim P + 3 E, arătând in susținerea acestuia ca D întocmit in baza certificatului de urbanism nr. 2530/2006 a aprobat indici maximali in care trebuie sa se încadreze documentația depusa in vederea emiterii autorizației de construire, cu respectarea tuturor prevederilor legate.
Se mai arata ca, prin certificatul de urbanism s-a impus ca "regimul de înălțime nu va depăși cu mai mult de doua nivele regimul de înălțime al construcțiilor imediat învecinate". Aceasta condiție nu este respectata de regimul de înălțime propus, deoarece clădirea din partea a proprietății are regimul de înălțime P + M, deci regimul de înălțime propus ar trebui sa fie de maxim P + 2 E + M sau P + 3
Conform prevederilor legale, clădirile izolate se vor retrage fata de limitele laterale al parcelei cu cel puțin J din înălțimea la, reținându-se ca nici aceasta condiție nu este respectata de documentația depusa.
In ce privește cedarea către domeniul public a unei suprafețe de 100. teren, se arata ca nu s-a solicitat si condiționat emiterea documentelor de urbanism de cedarea terenului.
Acest punct de vedere a fost menționat de intimat si in răspunsul la interogatoriul reclamantei.
In certificatul de urbanism nr. 3530/18 septembrie 2006 s-a menționat necesitatea respectării reglementarilor urbanistice prevăzute de G nr. 525/1996 republicata printre care si regimul de înălțime care nu va depăși cu mai mult de doua nivele regimul de înălțime al construcțiilor imediat învecinate.
In acest sens sunt si prevederile art. 23 pct. 2 din G nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism potrivit cărora autorizația de construire se emite daca înălțime clădirii nu depășește distanta măsurata pe orizontale din orice punct al clădirii fata de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus.
Dispozițiile art. 31 din G nr. 525/1996 stipulează ca "autorizarea executării construcțiilor se face cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate si a caracteristicilor zonei fără ca diferența de înălțime sa depășească cu mai mult de doua nivele clădirile imediat învecinate, făcând excepție de la aceste prevederi construcțiile care au fost cuprinse in Z aprobat conform legii (alin.3).
In speța, intimatul refuza sa elibereze societății reclamante autorizația de construire justificat de faptul ca regimul de înălțime al locului de locuințe D + S + P + 5E (E5 parțial), depășesc cu mai mult de doua nivele regimul de înălțime al clădirii din partea stânga a proprietății P + M, regimul de înălțime propus de P + 2E + M sau P + 3E.
Acest aspect nu estre contestat de reclamanta, însa aceasta susține ca prin întocmirea D sa aprobarea acestuia prin L, obținerea avizului unic al Serviciului de Amenajare Drumuri Publice si Siguranța Circulației din cadrul Municipiului B si acordul in forma autentica a destinatorului dreptului de ipoteca asupra terenului îndeplinește cerințele impuse prin certificatul de urbanism pentru obținerea autorizației de construire.
Instanța, nu a putut reține aceste susțineri, în condițiile în care prin certificatul de urbanism s-a stabilit aceasta cerința conforma normelor de urbanism si reglementata de G nr. 525/1996.
De altfel, potrivit art. 31 alin.3 din Ordinul T nr. 1430/2005 "in certificatul de urbanism se înscriu informațiile cunoscute de emitent la data emiterii extrase din documentațiile de urbanism si din regulamentele de urbanism eferente, avizate si aprobate potrivit legii, sau in lipsa acestora din U aprobat prin G nr. 525/1996, republicata, privind regimul juridic, economic si tehnic. Astfel, la lit. c art. 31 alin.3 pct. 2 din ordin privind regimul tehnic se stipulează la litera "" înălțimea maxima admisa pentru construcțiile noi" in certificatul de urbanism stipulându-se distinct ca regimul de înălțime al clădirii nu va depăși cu mai mult de doua nivele regimul de înălțime al construcțiilor învecinate.
Întocmirea (planului urbanistic de detaliu) si aprobarea acestuia prin L nr. 263/7 mai 2005 nu complinește cerința regimului tehnic de înălțime maxima admisa de G aprobat prin G nr.525/1996, întrucât potrivit art. 28 alin.3 din Ordinul nr. 1430/2005 de aprobate a Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1001:
"In situații deosebite, în funcție de condițiile specifice de amplasament (poziția terenului în ansamblul localității ori al teritoriului) si/sau de importanta si complexitatea obiectivului de investiții si daca prevederile documentațiilor de urbanism si de amenajare a teritoriului aprobate nu furnizează suficiente elemente necesare autorizării, ori daca se solicita o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism sau de amenajare a teritoriului aprobate, emitentul poate cere suplimentar, prin certificat de urbanism:
a) elaborarea unui plan urbanistic zonal (Z) ori de detaliu (D), după caz, urmând ca, după aprobare, prevederile acestuia sa fie preluate în cadrul G ori; în certificatul de urbanism se va face mențiunea ca proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții (C) se va putea întocmi numai după aprobarea documentației de urbanism si cu obligativitatea respectării întocmai a prevederilor acestuia".
Planul urbanistic de detaliu stabilește modul de încadrare în a blocului de locuințe intr-o zona de locuințe individuale.
Reclamanta nu a probat ca refuzul intimatului de a elibera autorizația de construire este nejustificat in condițiile art. 2 alin.l lit.,i" din Legea nr.554/2004, astfel potrivit prevederilor legale mai sus stipulate refuzul intimatului s-a întemeiat pe neîndeplinirea condițiilor de înălțime a clădirii prevăzuta de G nr. 525/2002 și menționate in certificatul de urbanism.
Față de aceste considerente de fapt si de drept, instanța de fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr.182/Ca din 18.02.2009 a Tribunalului Brașov și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată acțiunea de către reclamantă.
În dezvoltarea criticilor formulate în recurs se arată următoarele:
Deși în motivarea sentinței se face referire la faptul că, prin HCL nr.273/7 mai 2007, Consiliul Local al municipiului Baa probat documentația cu privire la construirea unui bloc de locuințe (E5 parțial), totuși acestui act administrativ nu i se acordă importanța cuvenită în raport de dispozițiile legale.
Instanța de fond a apreciat că întocmirea -ului și aprobarea acestuia prin HCL nr.263/2007, nu complinește cerința regimului tehnic de înălțime maximă admisă de aprobat prin HG nr.525/1996.
Că în mod trunchiat, instanța de fond a apreciat doar că planul urbanistic de detaliu stabilește modul de încadrare în a blocului de locuințe într-o zonă de locuințe individuale.
Astfel, refuzul de autorizare se consideră întemeiat ca urmare a faptului că nu sunt îndeplinite condițiile de înălțime ale clădirii prevăzute de HG nr.525/2002 și menționate în certificatul de uranism (act informal fără valoare juridică).
În aceste condiții, evocarea de către instanța de fond a HG Nr.525/1996 de aprobare a Regulamentului general de urbanism, cu ignorarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr.350/2001, care în concret prezintă condițiile și efectele -urilor, dar mai mult reglementează importanța juridică a acestor -uri și a HCL -ului de aprobare, constituie o greșită judecată.
Opozabilitatea în justiție, sintagma folosită de legiuitor înseamnă - cum este și firesc - și opozabilitatea față de autoritatea executivă, ca entitate obligată la eliberarea autorizației de construire în condițiile aprobării -ului de către organul deliberativ.
Altfel, sunt implicit violate și dispozițiile art.68(1) lit.b din Legea nr.215/2001, privitor la atribuțiile primarului care stipulează că: "asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situația în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect".
De vreme ce această HCL nu a fost atacat de către Primarul municipiului B, în condițiile art.68 din Legea nr.215/2001, hotărârea nr.236/2007, a primit deplină putere.
Instanța de judecată s-a pronunțat fără o referire și la aceste texte de lege ceea ce corespunde unei lipse de temei legal a sentinței pronunțate (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la apărarea noastră referitoare la faptul că în concret, refuzul de autorizare pentru depășirea înălțimii medii cu mai mult de 2 nivele a clădirilor învecinate, are în vedere doar clădirea din stânga cu ignorarea clădirii din dreapta cu regim de înălțime.
Asupra celui de al doilea motiv al refuzului de autorizare și anume: "retragerea clădirilor izolate, consideră recurenta reclamantă că "instanța nu s-a pronunțat pentru că ar fi existat o contradicție în termeni. Trebuia ales între a considera clădirea "izolată" și atunci nu se mai putea pune problema vecinătăților fie, dacă are vecinătăți, nu mai sunt incidente normele referitoare la "clădirile izolate".
Nu în ultimul rând arată recurenta reclamantă că în materie de autorizare, organul administrativ se comportă discreționar. Este vorba de faptul că, prin setul de fotografii prezentate, în alte cazuri legea ce se pretinde a se aplica în cazul reclamantei nu a fost aplicată cu consecința pierderii încrederii în justețea și echilibrul de care ar trebui să dea dovadă un organ administrativ.
Recursul a fost legal timbrat (fila 5) și depus în termen legal.
În recurs nu s-au depus și nu s-au solicitat alte probe.
Față de recursul declarat în cauză intimatul Primarul Municipiului Baf ormulat întâmpinare (fila 9.10) dosar recurs, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta - SRL B, ca nefondat, invocând legalitatea sentinței civile atacate și că potrivit certificatului de urbanism eliberat reclamantei, aceasta trebuia să respecte condițiile impuse pentru a construi un bloc de locuințe de (E5 parțial) B,-, condiții neîndeplnite de reclamantă.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.182/CA din 18.02.1009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat în cauză de reclamanta - SRL și raportate la prevederile Legii 50/1991 și a HG nr.525/1996, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului B să emită autorizația de construcție pentru construcția unui bloc de locuințe (E5 parțial) pe terenul situat în B,-, teren proprietatea reclamantei.
Pentru aceasta, a invocat faptul că are emis în numele reclamantei certificat de urbanism nr.3530/18.09.2006 în care erau prevăzute o serie de condiții pentru obținerea autorizației de construire de către reclamantă.
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză, rezultă că în fapt și în drept reclamanta recurentă nu a respectat și nu a îndeplinit toate condițiile (cumulative) prevăzute de certificatul de urbanism sus menționat, astfel încât pârâtul în mod justificat și legal a refuzat emiterea autorizației de construire solicitată de reclamantă.
În acest sens, se reține că reclamanta (recurentă) nu a respectat prin documentația depusă pentru obținerea autorizației de construire nivelul de înălțime stabilit prin PUZ, nu a prezentat planurile, planșele solicitate de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului B pentru a le aviza.
De asemenea, prin construcția ce dorește să o realizeze reclamanta, se aduc prejudicii vecinilor, fapt ce rezultă din înscrisurile de la dosar - sesizări, reclamanții privind construcția începută de reclamantă, ce depășește nivelul de înălțime, gradul de vizibilitate de.
Se constată din probele de la dosar, că reclamanta dorește o construcție cu un nivel de înălțime, ce depășește nivelul de înălțime a construcțiilor învecinate, care nu sunt decât cu.
Faptul invocat de reclamanta recurentă că are un certificat de urbanism nu conduce la ideea că reclamanta a respectat prin documentația depusă toate condițiile prevăzute în certificatul de urbanism.
De asemenea, faptul că reclamanta a depus documentația și că acesta a fost aprobat prin HCL nr.263/7.2007, nu conduce de la sine la ideea că reclamanta trebuie să obțină cu orice preț autorizația de construire pentru un bloc de locuințe (E5 parțial) la adresa menționată, câtă vreme prin dispozițiile legale ale Legii nr.50/1991 și HG nr. 525/1996 sunt reglementate expres condițiile legale de emitere (eliberare) a unei autorizații de construire pentru o astfel de construcție.
Din întreg probatoriu administrat în cauză, rezultă că în mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Cât privesc criticile formulate în recursul declarat de reclamantă instanța de recurs constată următoarele:
Referitor la prima critică de recurs, în sensul că reclamanta deține certificat de urbanism și prin HCL nr.263/7.2007 Consiliul Local Baa probat -ul cu privire la construirea unui bloc de locuințe (E5 parțial) iar refuzul pârâtului este nejustificat și că pârâtul nu a ținut cont de actele sus menționate, instanța de recurs constată că această critică nu poate fi reținută, deoarece în certificatul de urbanism sunt prevăzute o serie de condiții pe care reclamanta nu le-a îndeplinit cumulativ, fapt ce rezultă din documentația depusă pentru obținerea autorizației de construire și corespondența serviciului de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului B, care i-au solicitat planșe, schițe, respectiv regimul de înălțime, acordul vecinilor din imediata apropiere.
Ca atare, se va respinge această critică ca neîntemeiată și nelegală.
Faptul invocat de recurentă că aprobarea -ului prin care s-a stabilit modul de încadrare în a blocului de locuințe, de către pârât conduce la obligarea acestuia să elibereze autorizația de construire, nu poate fi reținut ca legal, deoarece la aprobarea reclamanta nu a depus toată documentația necesară construirii de bloc de locuințe.
Critica recurentei că refuzul pârâtului de a elibera autorizația de construire este nejustificată și că în fapt aceasta a îndeplinit condițiile de înălțime ale clădirii prevăzute de HG 525/2002, nu poate fi reținut de instanța de recurs, deoarece prin probele de la dosar rezultă contrariul celor susținute de recurentă.
Nu se poate reține nici susținerile recurentei în sensul că potrivit art.49 din Legea 350/2001 după aprobarea, acesta devine opozabil în justiție deoarece documentația depusă la este incompletă, iar instanța nu poate fi legată de acest act administrativ câtă vreme prevederile Legii 50/1991 și ale HG 525/1996 sunt clare și acestea au forță juridică superioară HCL de aprobare a -ului invocat de recurentă, care nu a depus toate documentele necesare pentru eliberarea autorizației de construire.
Opozabilitatea în justiție a -ului aprobat prin HCL B nu conduce la ideea că se impune obligarea pârâtului, altul (Primarul municipiului B) decât acel pârât care a aprobat -ul, (Consiliul Local) să emită un act administrativ, o autorizație de construire, fără respectarea tuturor condițiilor legale, condiții prevăzute expres în certificatul de urbanism nerespectat de recurenta reclamantă.
Critica recurentei în sensul că instanța de fond prin hotărârea pronunțată nu s-a pronunțat cu privire la apărarea reclamantei privind refuzul autorizației de construire pentru depășirea înălțimii medii cu mai mult de 2 nivele a clădirilor învecinate și că a avut în vedere doar clădirea din stânga, ignorând clădirea din dreapta cu regim de înălțime, nu poate fi reținută, deoarece din actele de la dosar niciuna din clădirile învecinate nu depășesc regimul de înălțime de, iar reclamanta dorește să construiască un bloc de locuințe de (E5 parțial), care evident depășește cu mult regimul de înălțime din zonă.
Critica adusă de recurentă în sensul că refuzul pârâtului de eliberarea autorizației de construire este nejustificat, pentru etajul 5 - retragerea clădirilor izolate, și că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect și că nu se pune problema vecinătăților, fiind clădiri izolate, va fi înlăturată de instanța de recurs deoarece, de la 2 nivele la 5 nivele pentru o construcție, diferența este de nivel de înălțime, este evidentă, așa încât se va respinge această critică ca neîntemeiată și nelegală.
Referitor la faptul că autoritatea publică pârâtă se comportă discreționar în ce privește eliberarea actului administrativ solicitat de recurenta reclamantă și că în alte cazuri nu a fost respectată legea, nu poate constitui un motiv de obligarea pârâtului prin hotărâre judecătorească să încalce legea și nici un motiv de admiterea recursului și de modificarea sentinței civile atacate.
În sensul respingerii recursului declarat în cauză, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că întocmirea și aprobarea acestuia prin HCL nr.267/7.05.2005 nu complinește cerința regimului tehnic de înălțime maximă admisă de aprobat prin HG nr.525/1996 având în vedere prevederile art.28 alin.3 din Ordinul nr.1430/2005 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr.50/1991.
Astfel, deși prin HCL nr.267/2005 s-a aprobat documentația -bloc de locuințe (E5 parțial), instanța nu putea ignora prevederile HG nr.525/1996, respectiv ale art.23 pct.2, care prevăd că: "autorizația de construire se emite numai dacă înălțimea clădirii nu depășește distanța măsurată, pe orizontală, din orice punct al clădirii față de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus" și ale art.31 care prevede că: "autorizarea executării construcțiilor se face cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate și a caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de două niveluri clădirile imediat învecinate".
Condiția privind regimul de înălțime al clădirii nu este respectată de reclamantă având în vedere regimul de înălțime propus, deoarece clădirea din partea a proprietății are regimul de înălțime, deci regimul de înălțime propus ar trebui să fie de maxim +M sau.
Conform prevederilor art.48 alin.1 din Legea nr.350/2001 rezultă că "Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective, pe una sau mai multe parcele adiacente, în corelare cu vecinătățile imediate", însă această corelare cu vecinătățile imediate este reglementată de HG nr.525/1996", astfel încât susținerile recurentei privind nelegalitatea sentinței civile atacate nu pot fi reținute ca legale și justificate.
În concluzie, instanța de recurs pentru motivele reținute mai sus, în fapt și în drept, va înlătura toate criticile de recurs de la pct.I-IV constatând recursul ca nefondat.
Așa fiind, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul reclamantului și în consecință se va menține ca legală sentința civilă atacată.
Cât privește apărarea formulată de intimatul Primarul Municipiului B prin întâmpinare, aceasta se va reține ca justificată și legală în sensul respingerii recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - SRL B, cu sediul în B, șos. - nr.18, jud.B, împotriva sentinței civile nr.182/CA/18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, -- - |
Grefier, - |
Red: MI/8.12.2009
Dact: MD/5.01.2010 - 4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
