Anulare act administrativ . Decizia 75/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.75/CA
Ședința publică de la 1 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, B-dul - nr.18, împotriva sentinței civile nr. 676/19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța. Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în,-, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat, conform delegației de substituire nr.15/2010, emisă de avocat -, lipsind recurenta - pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat depune la dosar delegația de substituire nr. 15/2010 și împuternicirea avocațială nr. 95085/2010. Arată că nu are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conf. cu disp. art. 150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimatul-reclamant, avocat solicită respingerea recursului ca nefundat și păstrarea în tot a sentinței instanței de fond întrucât instanța în mod temeinic a analizat cauza pe fond. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin acțiunea promovata și înregistrată la data de 16.09.2008 pe rolul Tribunalului Constanta - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Constanta, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea actului-adminstrativ fiscal seria -, nr.-/21.09.2007 si obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6033,05 lei, plătită cu titlu de taxă speciala de primă înmatriculare auto. S-a solicitat, de asemenea a se dispune si obligarea paratei la plata dobânzi legale determinata de la data plății si pana la data restituirii efective a sumei, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt s-a arătat că reclamantul, în luna august 2007 importat dintr-un stat membru al Comunității Europene un autoturism marca Peugeot.
Se susține ca potrivit art.2141-2143din fiscal, reclamantul a achitat suma de 5752 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculări, taxa apreciata ca fiind în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
Reclamantul susține ca, potrivit disp.art.148 alin.2 din Constituția României și în raport si de disp.art.90 si art.28 din Tratatul Comunității Europene, prevederile art.2141- art.2143din Codul fiscal modificat prin Legea nr.343/2006, sunt inaplicabile. Se invoca si faptul ca, în cauză, sunt aplicabile disp.art.148 alin.2 din Constituția Românie, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În drept au fost invocate disp.art.11, 148 din Constituția României, art.214-214 din Codul Fiscal, art.25, 28, 90 din.
Au fost anexate act de identitate, certificat de înmatriculare auto-fila 9,.nr.nr.-/21.09.2007-fila 10, corespondenta-filele 11-15.
Legal citata parata Constanta a formulat și depus întimpinare-filele 23-24, prin care, pe cale de excepție a fost invocata lipsa calității procesuale pasive, invocându-se faptul ca taxa a cărei restituire s-a solicitat, a fost achitata de către reclamant in contul Administrației Finanțelor Publice.
Reclamantul, la termenul de judecata din data de 20.01.2009-fila 29 și-a precizat acțiunea, arătându-se faptul ca in cauza, calitatea procesuala pasiva o are parata Administrația Finanțelor Publice.
Legal citata parata nu a formulat și depus întimpinare.
Prin sentința civilă nr. 676 din 19 iunie 2009, Tribunalul Constanța, Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice; s-a dispune anularea actului-administrativ fiscal seria -, nr.-/21.09.2007; a fost obligată pârâta către reclamant la restituirea sumei de 6.033,05 lei perceputa cu titlu de taxă specială auto prima înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr.-/21.09.2007, precum și la plata dobânzii legală aferente acestei sume, de la data plății până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 43,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată-taxa timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că,din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Orașului suma de 6033,05 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare-prin chitanța seria -, nr.-/21.09.2007-fila 10.
Un astfel de act îndeplinește cerințele specifice ale actului administrativ în sensul dat de disp.art.2 alin.1 lit.c, precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 (textul din urmă vizând refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim).
S-a reținut ca prin cererea înregistrată sub nr.4660/23.06.2008-fila 11, reclamantul a solicitat restituirea taxei de prima înmatriculare achitata, iar prin adresa emisa-fila 12, pârâta Administrația Finanțelor Publice a respins cererea de restituire, ca neîntemeiata. De asemenea, prin adresa nr.5586/07.07.2008-fila 15, parata a respins si contestația formulată de către reclamant la data de 30.07.2008 și înregistrata sub nr.6122-fila 13.
De asemenea instanța de fond a apreciat ca îndeplinită condiția procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, în condițiile în care demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului d e procedură fiscală au fost asigurate prin cererile de restituire formulate către parata-filele 11, 13.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
In speță, investirea instanței de judecata a vizat lămurirea faptului daca taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatoriu de textul de lege anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, aspect ce a fost analizat si din perspectiva Codului Fiscal, a prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum si a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, s-a constatat că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.110/2006, fiind incluse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214 - 214, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
În prezenta cauză, pârâta a invocat, în justificarea refuzului său de restituire a taxei de înmatriculare, incidența reglementărilor naționale, cuprinse în Codul fiscal și în Normele de aplicare ale acestuia.
Din economia textelor susmenționate, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 01.01.2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România si care ulterior datei reținute au fost revândute.
Sub acest aspect iferența de aplicare a taxei este discriminatorie pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana in scopul revânzării lor in tara, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniență, in timp ce la revânzarea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu mai este perceputa.
Potrivit art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene,"Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Pe de alta parte, otrivit p. art.11 alin. 1 și 2 din Constituția României, revizuita in anul 2003-" Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Din prevederile art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României si față de Legea nr.157/2005-de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene are un caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art.214- 214 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Raportându-se la textele normative reținute tribunalul a apreciat că acțiunea promovata de către reclamant, și întemeiată pe dispozițiile Tratatului Comunității Europene este admisibila, de vreme ce dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Tribunalul a apreciat ca relevantă, în speța dedusă judecății, soluția pronunțată de către prin Hotărârea din data de 05.12.2006, in soluționarea cauzelor reunite și Nemeth contra autorităților ungare, prin care Curtea a stabilit că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
Este real că prin OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu aplicare de la data de 01.07.2008, s-a prevăzut restituirea diferenței din taxa achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții (art.11) și au fost abrogate prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003. Însă, faptul că Guvernul României, urmare a negocierii purtate cu reprezentanții Comisiei Europene, a adoptat taxa pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei în litigiu era contrară dreptului comunitar, astfel că taxele încasate cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant, pârâta Administrația Finanțelor Publice a fost obligată să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda legala determinata la nivelul valorii majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedura fiscala, pentru perioada cuprinsă intre data reținerii sumei si data restituirii integrale.
In acest sens instanța a avut in considerare dispozițiile art.124 alin.1 Cod proc. fiscala, potrivit căruia, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adică după trecerea unui termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire a sumei. Totodată s-a prevăzut in mod expres ca acordarea dobânzilor se facela cererea contribuabililor. In speță, reclamantul a solicitat paratei, prin contestația formulata-fila 14 si obținerea sumelor reprezentând dobânda legala. Aceasta măsură se impune si cu raportare la prevederile art.1084 coroborat cu art.1082 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C pentru -Administrația Finanțelor Publice criticând hotărârea atacată pentru următoarele motive:
În raport de dispozițiile art.2 alin.1 lit c) din Legea 554/2004 chitanța seria - nr.-/21.09.2007 nu reprezintă un act administrativ și nu poate obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.
Pe fond s-a invocat de către recurenta pârâtă că, prin OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule.
Soluția instanței de fond privind restituirea taxei totalitate nu este legală întrucât reclamantul ar beneficia de restituirea eventualei diferențe dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare. Însă reclamantul nu a solicitat restituirea acestei diferențe.
Urmează a se avea în vedere și faptul că OUG nr. 50/2008 a primit avizul Comisiei Europene la data de 25.06.2008 ca fiind conformă cu criteriile comunitare, astfel cum rezultă din nr. 5899/23.06.2008 a Reprezentanței Permanente a României pe lângă UE.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii și care au fost încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica privind greșita calificare dată de tribunal chitanței seria -, nr.-/21.09.2007 drept "act administrativ" în sensul dispozițiilor art.2 din Legea nr. 554/2004, este întemeiată.
Art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica,în regim de putere publica, in vederea organizării executării in concret a legii, care dă naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Actul administrativ este un act juridic care produce efecte juridice prin el însuși făcând să ia naștere, să se modifice și să se drepturi si obligații.
Ori, din perspectiva art.2 din legea contenciosului administrativ rezultă fără putință de tăgadă că, chitanța seria -, nr.-/06.03.2007 a cărei anulare a solicitat-o reclamantul nu se circumscrie noțiunii de act administrativ, aceasta fiind doar un instrument de probă care atestă efectuarea plății sumei a cărei restituire s-a solicitat. Prin emiterea acestui înscris nu se naște, modifică sau stinge un raport juridic astfel că, în mod greșit tribunalul a admis cererea reclamantului și a dispus anularea lui.
În speță, ne aflăm însă în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei de a-i rezolva reclamantului cererea înregistrată sub nr. 4660/03.06.2008, prin care a solicitat restituirea taxei auto de 6.033,05 lei.
Pe fondul cauzei Curtea apreciază hotărârea de restituire a taxei auto de primă înmatriculare, ca fiind temeinică și legală pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.l 17(fost 112) lit.d dinOG nr.92/2003se restituie de la bugetul de stat sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
Instanța a reținut că, reclamantul a achitat la data de 21.09.2007în contul Trezoreriei orașului suma de 6.033,05 lei cu titlu de taxă specială cu ocazia primei înmatriculări în România pentru autoturismul marca Peugeot achiziționat second - hand dintr-un stat al Uniunii Europene, conform dispozițiilor art.214-2143din Codul fiscal și pct.31 -31 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Prin cererea înregistrată sub nr.4660/3.06.2008 reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar prin adresa cu același număr,din aceeași dată a respins cererea de restituire a taxei pe motiv că aceasta a fost încasată legal în temeiul art.214-2143din Codul fiscal iar de la 1.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr.50/2008.
Împotriva acestui răspuns reclamantul a formulat contestație ce a fost înregistrată la recurentă sub nr.6122/30.07.2008, care nu a fost soluționată de către pârâtă invocându-se incidența dispozițiilor OUG nr.50/2008.
Plata efectuată la data de 21.09.2007 a fost considerată de reclamant ca fiind nedatorată, tocmai urmare aplicării unor norme care încalcă dreptul comunitar astfel că cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare trebuie analizată prin prisma dispozițiilor din actul normativ în temeiul căruia s-a făcut plata, potrivit principiuluitempus regit actumnicidecum prin prisma dispozițiilor din OUG nr.50/2008.
Analizarea cererea prin prisma normelor incidente la momentul plății nu echivalează cu o substituire a instanței în atribuțiile organului fiscal și aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a depus cererea direct la instanță ci a urmat procedura prevăzută de Codul d e procedură fiscală, fără a avea câștig de cauză, motiv pentru care s-a adresat instanței de contencios administrativ potrivit art.1 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 - art.2141- 2143- sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, fiind datorată cu ocazia primei înmatriculări în România.
În speță, reclamantul nu a solicitat restituirea diferenței rezultate dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită potrivit prevederilor art.214^1-214^3din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și taxa de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru a fi incidente dispozițiile din art. 4 lit. A, ci a considerat ca nedatorată taxa pe care a plătit-o, în considerarea normelor dreptului comunitar.
Astfel, art. 90 parg.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a Curții de Justiție a Comunității Europene că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de l ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Curtea Europeană de Justiție prin Decizia in cauza Costa/Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar și in fata dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), Curtea Europeană de Justiție a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, in mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Într-o atare ipoteză revine sarcina jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second - hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. în această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Având în vedere conținutul misiunii trasate de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa.
Așa cum s-a arătat mai sus această decizie a definit misiunea judecătorului național când se confrunta cu problema contrarietății între un act național și o dispoziție comunitara, indicând ca "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicata orice dispoziție eventual contrară legii naționale".
Această formulă semnifică faptul că judecătorul național trebuie să lase neaplicată orice dispoziție a dreptului național, fie ca este vorba de un act normativ sau un act individual. în plus, această decizie a demonstrat cu claritate că pentru a atinge acest rezultat, judecătorul național este abilitat dacă este necesar să nu aplice regulile naționale care limitează eventual competența sa.
Prin urmare, judecătorul național este investit cu capacitatea și competența de a da el însuși efect util normei comunitare tară a apela la legiuitor pentru a abroga norma internă contrară ori la alte autorități, cum ar fi, bunăoară, Curtea Constituțională pentru a tranșa această chestiune.
Analiza îndeplinirii condițiilor plății și respectiv restituirii sumei se face prin raportare la actul normativ sub imperiul căruia a luat naștere obligația fiscală respectiv la 06.03.2007, nicidecum sub imperiul unui act normativ apărut ulterior, respectiv OG nr.50/2008, pentru că altfel s-ar încălca un principiu constituțional, cel al neretroactivității legii civile.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare pentru considerentele arătate mai sus. Intr-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Noua taxă instituită de OUG nr.50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
In astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre Ministere danois des impâts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și Nemeth parag. 61-70).
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, Curtea reține că în mod corect tribunalul a apreciat ca nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice C de a dispune restituirea acesteia.
De asemenea Curtea apreciază ca fiind judicioasă analiza făcută de tribunal cu privire la negocierile purtate cu reprezentanții Comisiei Europene, iar adoptarea de către Guvernul României a taxei pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei în litigiu era contrară dreptului comunitar, astfel că taxele încasate cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite.
Față de considerentele arătate, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă se va admite recursul și se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea chitanței seria -, nr.-/21.09.2007 și menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, B-dul - nr.18, împotriva sentinței civile nr. 676/19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța. Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în,-, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Modifică în parte sentința recurată în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea actului administrativ-fiscal seria -, nr.-/21.09.2007.
Mențin celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
3 februarie 2010
jud.fond. -
red.dec.jud./4 ex./02.04.2010
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Nastasia Cuculis
