Obligația de a face. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.74/CA
Ședința publică de la 1 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ formulat de reclamanții, domiciliată în C,-, -.A,.2, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în comuna, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.440 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1, AUTORITATEA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1,-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - reclamanți reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 54619/2009 (fila 16 dosar), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurenților arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța, socotindu-se lămurită în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenții - reclamanți, avocat critică sentința civilă nr.440/2009, pronunțată de Tribunalul Constanța pentru nelegalitate pentru considerentele invocate în cererea de recurs. Susține, în esență că, cererea reclamanților de obligare la plata unor daune morale se justifică în primul rând prin nerespectarea termenului de 60 de zile și nu în ultimul rând și prin lipsa de interes a instituțiilor implicate în soluționarea cu celeritate cererii. Validarea nu s-a făcut în termenul de 60 de zile stipulat prin art.7 din Legea 9/1998. Hotărârea a fost validată după 4 ani, respectiv la data de 23.03.2005. Instanța nu poate justifica soluționarea cererii într-un termen atât de. Nesoluționarea cererii în termenul prevăzut de lege atrage răspunderea delictuală. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanța sub nr- reclamanții, au chemat în judecată Guvernul României, Cancelaria Primului Ministru, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru a fi obligați pârâții la plata daunelor morale în sumă de 50.000 Euro.
În fapt: pentru reclamanți, beneficiari ai Legii nr.9/1998, s-a emis Ordinul nr.1380/2005, prin care s-a validat Hotărârea nr.101/2001 privind acordarea compensațiilor.
În temeiul art.7 din Legea nr.9/1998 pârâtele aveau obligația de a emite și transmite la plată ordinul în termen de 60 de zile.
Prin Ordinul nr.1380/2005 a fost validată hotărârea, abia după 4 ani, motiv pentru care cererea de acordare a daunelor morale este justificată pentru încălcarea legislației, culpa pârâtelor fiind evidentă.
În drept invocă art.112 Cod proc. civilă, art.1, 26, 35, 36, Decretul nr.31/1954, art.998-999 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.113/06.01.2009 Judecătoria Constanțaa admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și a declinat cauza la Tribunalul Constanța -Secția comercială și contencios administrativ unde dosarul a fost înregistrat la 25.02.2009.
Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, motivat de faptul că față de obiectul cererii nu rezultă că există în sarcina Guvernului vreo obligație dintr-un raport juridic cu reclamanții care să determine angajarea răspunderii acestuia.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care invocă excepția prescrierii dreptului la acțiune față de disp. art.3 din Decretul Lege nr.167/1958, și excepția inadmisibilității având în vedere art.8 din nr.HG1643/2004.
La 16.04.2009 reclamanții au arătat că solicită să se judece în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Guvernul României.
2. Hotărârea Tribunalului
Prin sentința civilă nr. 440/23.04.2009, Tribunalul Constanța, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, a admis excepție lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și a respins acțiunea formulată de, G, și, împotriva Guvernului României în consecință, și a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu, respingând acțiunea în consecință.
Pentru a dispune astfel a reținut, în esență, prima instanță că termenul de prescripție de 3 ani curge de la data achitării celei de-a II-a tranșe - 14.03.2006.
Cu privire la lipsa de calitate procesuală pasivă a Guvernului României a reținut prima instanță că nu există identitate între acest pârât și cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecății.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii a reținut prima instanță că reclamanții nu au solicitat contrar formulării prezentei cereri, o acțiune prin care să fi solicitat pentru a fi obligată să emită un ordin de validare care să cuprindă valoarea actualizată a despăgubirilor în nici un a solicitat anularea Ordinului 1380/2005.
A statuat prima instanță că plata despăgubirilor a fost făcută reclamantei la 01.04.2005 respectiv la 14.03.2006, fără a se contesta ulterior plății acest ordin; că nu poate fi primită o acțiune directă, exclusiv în pretenții - daune morale, fără a se cere și anularea actului administrativ.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții criticând-o sub aspectele:
- prima instanță nu și-a motivat hotărârea în raport de obiectul cu care a fost învestit și de temeiurile legale pe care și-a întemeiat acțiunea.
- s-au reținut aspecte străine de cauză;
- respingând acțiunea ca inadmisibilă i s-a încălcat accesul la justiție;
- acțiunea formulată este una cu caracter nepatrimonial.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
4. Curtea
Analizând criticile formulate, Curtea va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
Reclamanții au învestit prima instanță cu o acțiune în pretenții, întemeiată pe disp. art. 998 Cod civil, solicitând obligarea pârâtelor la plata daunelor morale create ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor cuvenite în temeiul Legii 9/1998, respectiv pentru soluționarea după mai mult de 4 ani a cererilor depuse reclamanți pentru acordarea drepturilor reparatorii recunoscute de legea specială.
.-și acțiunea pe disp. Codului civil, recurenții au criticat faptul că instanța de contencios administrativ a pronunțat soluția ignorând temeiul său juridic precum și obiectul cererii.
Nu se poate reține această critică de către instanța de recurs întrucât din ansamblul considerentelor de fapt și de drept reiese că daunele solicitate au ca și cauză disp. legii speciale - reparatorie, respectiv Legea 9/1998, în considerarea cărora reclamanților le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de compensații bănești și pe care le-au și încasat. Această lege stabilește în sarcina instanțelor de contencios administrativ soluționarea litigiilor născute de aplicarea sa.
Prin urmare, în mod corect cauza a fost soluționată de Tribunalul Constanța - ca instanță de fond în materia contenciosului administrativ, prin cererea pronunțată tinzându-se la repararea unui presupus prejudiciu, creat ca urmare a soluționării cu întârziere de către autoritățile abilitate de lege a cererii de acordare de compensații bănești pentru bunurile abandonate.
De altfel, se observă că împotriva hotărârii de declinare a cauzei de către Judecătoria Constanța recurenții nu au exercitat calea de atac a recursului nemaiputând invoca cu folos practic la acest moment, necompetența instanței de contencios administrativ.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, corect a reținut prima instanță această concluzie ca izvorând din coroborarea disp. art.18 cu art.8 din Legea 554/2004, dispoziții ce reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ și soluțiile pe care la poate pronunța această instanță, dar și din faptul că reclamanții au solicitat exclusiv plata daunelor morale, fără fi învestit aceste instanțe cu acțiuni prin care să tindă la dovedirea și repararea vătămării produse ca urmare emiterii vreunui act administrativ fie în altă modalitate.
Nu poate fi primită critica potrivit cu care recurenților le-a fost încălcat dreptul de acces la instanță, atâta vreme cât există o decizie în interesul legii (XXI/19.03.2007 a ) prin care s-a statuat asupra daunelor materiale cuvenite acelor persoane ale căror hotărâri ale comisiilor teritoriale au fost validate cu întârziere de către Cancelaria Primului Ministru precum și asupra căii procedurale de urmat pentru acoperirea acestor daune.
În consecință cum calea aleasă de către reclamanți nu este permisă de dispozițiile contenciosului administrativ, Curtea va respinge recursul ca nefondat, hotărârea pronunțată nefiind una de reformat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ formulat de reclamanții, domiciliată în C,-, -.A,.2, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în comuna, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.440 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1, AUTORITATEA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1,-, având ca obiect obligația de a face.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
jud.fond.
red.dec.jud.-24.03.2010
tehnored.Gref. - 29.03.2010
2ex/29.03.2010
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Nastasia Cuculis
