Anulare act administrativ . Sentința 77/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 77/CA/2008 -
Ședința publică din 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Toroș Vig Anamaria Judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei în primă instanță Contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul domiciliat în O,-, - 113,.1, jud. B în contradictoriu cu pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1-3, etaj 2 și pârâtMINISTERULUI EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘIcu sediul în B, str. G-, nr. 28-30 având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru reclamant - avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de baroul Bihor, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare, după care:
Instanțacomunică reprezentantului reclamantului un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are alte probe.
Nefiind alte probe, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, a se dispune anularea hotărârii nr.510/2007 emis de pârât prin care se consfințește discriminarea elevilor aparținând cultului greco-catolic, din procesul de învățământ, obligarea statului să asigure învățământul religios pentru acest cult, în prezent orele de religie fiind condiționate de un anumit număr de elevi. Deși a sesizat organele competente li s-a răspuns că elevii pot studia religia și în afara școlii, fiind evident că acești elevi se află în prezența unei situații de discriminare, situație contrară tuturor prevederilor legilor românești cât și internaționale. Cu 500 lei cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la 25.02.2008 reclamantul a chemat în judecată Consiliul Național pentru combaterea discriminării și Ministerul Educației, Cercetării și T solicitând anularea Hotărârii nr.510/20.12.2007 emisă de pârâta de rând- 1, să se constate că există o discriminare a elevilor aparținând cultelor minoritare în cadrul procesului de învățământ, prin imposibilitatea participării la orele de religie, datorită faptului că statul român nu plătește aceste ore, decât în cazul în care sunt constituite grupe conform Legii învățământului și să fie obligat statul român prin Ministerul Educației, Cercetării și T la asigurarea învățământului religios pentru toți elevii, indiferent de confesiune, prin plata orelor de religie pentru toți elevii care doresc să învețe religie, indiferent dacă la nivelul unităților școlare pot sau nu să fie îndeplinite prevederile legale referitoare la constituirea grupelor de elevi.
În motivarea acțiunii arată că în calitate de părinte și secretar al Comisiei pentru educația catolică din cadrul Bisericii române Unite cu, greco- catolică a sesizat discriminarea la care sunt supuși elevii cultelor minoritare în cadrul procesului de învățământ.
Prin hotărârea atacată pârâta de rând. 1 decis că aspectele sesizate nu au caracter discriminatoriu potrivit prevederilor OG 137/2000.
Reclamantul invocă prevederile art. 37 alin. 7 și art.29 din Constituție, Legea 84/1995 art. 158,arătând că situația elevilor aparținând cultelor minoritare și în special a cultului greco- catolic este specială, existând posibilitatea, dar și obligația formării grupelor de studiu cu un efectiv de elevi mai mic decât cel prevăzut în aceste dispoziții legale. Cu toate acestea în anul școlar 2006-2007 au fost alocate pentru cele 38 de școli și licee din O doar 9 ore de religie greco- catolică, fiind imposibil ca cineva să predea religia greco- catolică pentru cei aproximativ 300 de elevi din clasele I- XII în doar 9 ore aprobate.
Invocă dispozițiile Legii 489/2006 art. 1 și arată că elevii greco- catolici sunt puși într-o situație inferioară pentru credința și apartenența lor la greco- catolică.
greco- catolici sunt obligați să stea la ore de religie ortodoxă pentru a nu fi nevoiți să stea pe coridoare sau să părăsească școala, întrucât nu beneficiază de ora de religie greco- catolică. În conștiința acestor elevi aflați la o vârstă fragedă se naște ideea inferiorității religiei pe care o au de vreme ce nu pot studia religia pe care o au.
Reclamantul critică motivarea pârâtei arătând că situația comparabilă se referă la elevii din aceeași clasă, care în situație comparabilă nu au ore de religie, în timp ce colegii lor beneficiază de aceasta.
Reclamantul mai invocă prevederile art. 9 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și Protocolul nr.11 /1952 la aceeași Convenție.
Lipsa resurselor financiare disponibile invocate de pârâta de rând. 1 este contrar tuturor principiilor care stau la baza discriminării.
Prin întâmpinare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a opus la admiterea acțiunii invocând prevederile OG 137/2000, art. 16 alin. 1 din Constituție, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul XII la această Convenție, art. 158 din legea învățământului arătând că în cazuri excepționale se pot forma formațiuni de elevi sub efectivul minim, cu aprobarea inspectoratelor școlare județene, respectiv a Municipiului B, pe de altă parte există posibilitatea ca elevii să facă dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi aparține.
Ministerul Educației, Cercetării și Taî nvederat instanței că nu reprezintă statul român și nu rezultă care este actul administrativ emis de acest minister prin care reclamantului i s-a lezat un drept sau un interes legitim.
Verificând actele dosarului se reține că reclamantul este secretar al Comisiei pentru Educație în cadrul Bisericii Române Unite cu, - și în această calitate are interes în combaterea eventualei discriminări ce se manifestă în domeniul lui de activitate și care aduce atingere comunității de religie greco- catolică pentru care are calitate procesuală în sensul art. 28 din OG 137/2000.
Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală în nume propriu, fiind responsabil de organizarea și coordonarea sistemului de învățământ, de altfel a fost citat în calitate de parte și în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu ocazia soluționării sesizării reclamantului.
Starea de fapt nu este contestată și a fost reținută de consiliu, în sensul că în învățământul de stat se asigură învățământul religios numai în raport de numărul elevilor aparținând aceluiași cult religios. Cum credincioșii aparținând cultului greco- catolic sunt numeric mai puțini, nu se asigură întocmai învățământul religios pentru membrii acestui cult, comparativ cu credincioșii majoritari, deoarece nu se plătesc orele pentru profesori de religie greco- catolică, pe când în aceleași școli se asigură profesori pentru religia de care aparțin copiii majoritari.
În fața comisiei Ministerul Educației, Cercetării și T nu a contestat starea de fapt, invocând doar dispozițiile art. 158 din Legea 84/1995 a învățământului, care se referă la numărul de elevi necesari pentru formarea claselor și grupelor de învățământ și prevede că în cazuri excepționale, bine motivate, formațiunile de elevi pot funcționa sub efectivul minim sau peste efectivul maxim, cu aprobarea inspectoratelor școlare județene, respectiv al Municipiului
Prin Hotărârea nr.510/20.12.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că aspectele sesizate nu au caracter discriminator cu aceeași motivare invocată și prin întâmpinare.
Pentru a stabili dacă elevii de religie greco- catolică minoritari sunt sau nu discriminați în raport de elevii de alte religii majoritari trebuie reținut în primul rând dispozițiile art. 32 pct. 7 din Constituție, care prevede că "în școlile de stat învățământul religios este organizat și garantat prin lege".
Astfel fiind, este un drept fundamental constituțional al fiecărui elev de a beneficia de învățământul religios în școlile de stat, sub formă organizată, iar acest drept este garantat prin lege.
Întrucât Constituția nu precizează învățământul cărei religii este garantat, această dispoziție trebuie coroborată cu art. 29 alin. 1 și 2 din Constituție, care garantează libertatea conștiinței și a credinței religioase, precum și cu art. 9 din Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevede libertatea de religie ca un drept fundamental al omului. Protocolul 11/1952 la această Convenție prevede că "nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul în exercitarea funcțiilor pe care și le va asuma în domeniul educației și al învățământului, va respecta dreptul părinților de a asigura această educație și acest învățământ, conform convingerilor lor religioase și filozofice".
Rezultă deci că prin Constituție se garantează organizarea învățământului religios în învățământul de stat în mod egal pentru toți elevii aparținând cultelor recunoscute de stat. Ei trebuie să beneficieze de acest învățământ în cadrul școlii de stat în raport de credința lor religioasă în măsura în care acel cult este recunoscut de stat.
Discriminarea este prevăzută în art. 2 din Ordonanța 137/2000, care prevede că:
" (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(1^1) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerata discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
(2) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), fata de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
(3) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, daca nu intra sub incidenta legii penale.
(3^1) Constituie hartuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenența la o categorie defavorizata, vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
(4) Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință bazata pe doua sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanța agravanta la stabilirea răspunderii contravenționale daca una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intra sub incidenta legii penale.
(5) Constituie victimizare si se sancționează contravențional conform prezentei ordonanțe orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal si al nediscriminarii.
(6) Prevederile prezentei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie si a dreptului la informație.
(7) Masurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești si realizarea efectiva a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum si masurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe.
(8) In înțelesul prezentei ordonanțe eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:
a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor masuri speciale, inclusiv a unor acțiuni afirmative, în vederea protecției persoanelor defavorizate care nu se bucura de egalitatea șanselor;
b) mediere prin soluționarea pe cale amiabila a conflictelor apărute în urma săvârșirii unor acte/fapte de discriminare;
c) sancționarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispozițiile alin. (1)-(5).
(9) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1)-(5) atrage răspunderea civila, contravenționala sau penala, după caz, în condițiile legii."
Sunt exceptate doar prevederile, criteriile sau practicile care sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
De asemenea art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referindu-se la interzicerea discriminării prevede că "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
Instanța europeană în practica ei a decis în mod constant că pentru ca o discriminare să se producă trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoge sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-șui găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Analizând condițiile de îndeplinire a dispozițiilor art. 2 din OG 137/2000 se reține că definiția discriminării enumeră exemplificativ criteriile de discriminare, deoarece menționează că este discriminare și orice excludere, restricție sau preferință bazată pe orice alt criteriu.
Este incontestabil că excluderea sau restrângerea dreptului la învățământul religios în cadrul învățământului de stat pe criteriul numărului credincioșilor și pe criteriul lipsei fondurilor bănești invocate se încadrează perfect în dispozițiile art. 2.
Aceeași discriminare se referă la persoane aflate în situații comparabile, fiind toți elevi ai școlilor de stat, tratarea diferențiată făcându-se numai pe criteriul numărului credincioșilor.
Tratamentul diferențiat are efectul înlăturării dreptului fundamental, constituțional la învățământul religios garantat în cadrul învățământului de stat pentru elevii aparținând cultului minoritar în comparație cu elevii aparținând cultului majoritar.
Curtea Europeană a drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Acest drept al statului este reglementat expres în legislația internă în art. 2 alin. 2 din Ordonanța 137/2000 și se arată că aceste prevederi trebuie să fie justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop trebuie să fie adecvate și necesare.
Discriminarea pe criteriu numeric al credincioșilor, precum și lipsa fondurilor bănești nu sunt justificări obiective și nu urmăresc un scop legitim pentru încălcarea unor drepturi garantate de stat, atâta timp cât fondurile existente nu sunt împărțite egal, ci sunt alocate numai cultului majoritar.
Dispozițiile art. 158 (1) din legea învățământului 84/1995 nu pot fi invocate pentru justificarea tratamentului diferențial. Aceste dispoziții prevăd numărul necesar de elevi pentru formarea grupelor, claselor și anilor de studiu, iar în alin. 2) prevede că "în cazuri excepționale, bine motivate, formațiunile de elevi pot funcționa sub efectivul minim cu aprobarea inspectoratelor școlare județene, respectiv a Municipiului "
Există deci reglementare internă în baza căreia să se poată asigura învățământul religios indiferent de numărul credincioșilor, însă asigurarea acestuia este lăsată la discreția inspectoratelor școlare. Aceste prevederi pot fi invocate pentru materiile predate la școlile de stat care nu se încadrează în drepturile fundamentale garantate de stat, ori predarea religiei în învățământul de stat a fost prevăzută în Constituție ca fiind un drept fundamental.
În acest sens art. 2 din Ordonanța 137/2000 definește ca fiind discriminatorii prevederile aparent neutre care avantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute în alin. 1), față de alte persoane.
Rezultă deci că pentru justificarea discriminării în legătură cu un drept fundamental nu se pot invoca prevederi legale, cu excepția cazului când aceste prevederi sunt justificate obiectiv de un scop legitim. Așa cum s-a mai reținut această discriminare nu urmărește vre-un scop legitim.
Art. 32 (1) din Legea 489/2006 privind libertatea religioasă prevede că "la cerere, în situația în care conducerea școlii nu poate asigura profesori de religie aparținând cultului din are fac parte elevii, aceștia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi aparțin".
Aceste dispoziții legale de asemenea nu pot fi invocate deoarece se referă la imposibilitatea obiectivă de a asigura profesori de religie dintr-o cauză străină școlii și nu la refuzul de a asigura prin plata orelor de religie a profesorilor aparținând cultelor minoritare, refuz care provine din partea școlii. Imposibilitatea asigurării de profesori nu se referă la refuzul voit de a asigura profesori de religie.
Mai trebuie reținut și practica CEDO, care prin Hotărârea din 9 octombrie 2007 în cauza Hasan și Eylen contra Turciei a constatat violarea art. 2 (dreptul la instruire) din protocolul 1 la Convenție prin aceea că programa școlară dă prioritate cunoașterii religiei musulmane comparativ cu celelalte religii și filozofii, iar în speță fiica reclamanților era de religie musulmană, de confesiune alevită, ale cărei practici diferă de cele ale altor școli sunnite sub anumite aspecte, cum ar fi: rugăciunea, postul și pelerinajul.
Pentru considerentele de mai sus în baza art. 18 din Legea 554/2004 urmează a se admite acțiunea reclamantului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâții vor plăti reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea introdusă de reclamantul domiciliat în O,-, - 113,.1, jud. B în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1-3, etaj 2 șiMINISTERULUI EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘIcu sediul în B, str. G-, nr. 28-30 și în consecință:
Anulează Hotărârea nr.510/20.12.2004 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Constată că există o discriminare la adresa elevilor de cult greco-catolic prin imposibilitatea participării la ore de religie în cadrul învățământului de stat.
Obligă pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure învățământul religios pentru elevii de confesiune greco-catolică, în cadrul învățământului de stat prin plata orelor de religie indiferent de constituirea grupelor de elevi.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red.sent.-.
Dact.5 ex. în 26. 05.2008.
3 com.
. -
Pârât - CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII -
Pârât - Ministerului Educației, Cercetării și
Președinte:Toroș Vig AnamariaJudecători:Toroș Vig Anamaria
