Anulare act administrativ . Decizia 776/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 776/
Ședința publică din 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H, cu sediul în municipiul M C,-, jud.H, împotriva Sentinței civile nr.620 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, conform disp.art.301 și 303 Cod pr.civ.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea pârâtului - recurent H de a se judeca și în lipsă în temeiul disp.art.242 alin.2 Cod pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 620 din 16 aprilie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " împotriva pârâților MIRA și IPJ H, obligându-i pe aceștia în solidar la plata pe seama membrilor sindicatului, salarizați de către IPJ H, a sumelor ce li se cuvin cu titlu de spor de fidelitate pe anul 2005, proporțional perioadei lucrate și corespunzător criteriilor stabilite prin Normele metodologice de aplicare a OG nr. 38/2003, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății. S-a respins însă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor depusă de pârâtul MIRA pe considerentul că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 60 Cod procedură civilă, între MIRA și IPJ, pe o parte și MEF pe de altă parte, neexistând raport juridic ce să dea naștere de obligații în sarcina celui din urmă în ceea ce privește plata unor drepturi salariale. S-a mai precizat că MEF este acela care răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor depuse de ordonatori principali de credite.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că persoanele reprezentate de reclamant au fost polițiști în cadrul IPJ H în anul 2005, calitate în care, potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 aveau dreptul la sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, proporțional cu perioada lucrată. S-a mai precizat că aplicarea art. 6 din OG nr. 38/2003 a fost suspendată pe anul 2005 prin art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004, astfel că suspendarea a încetat începând cu 1 ianuarie 2006, context în care, ținând cont de prevederile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea perioadei de suspendare reintră în vigoare de drept norma suspendată.
S-a făcut trimiteri și la Decizia XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs de către Inspectoratul de Poliție al Județului H sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivându-se că această instituție are calitate procesuală pasivă deoarece în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, MIRA, în calitate de ordonator principal de credite și IPJ H, în calitate de ordonator terțiar de credite, se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata drepturilor salariale la care au fost obligați.
S-a mai invocat faptul că este neîntemeiată obligarea la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație, precum și împrejurarea că acordarea drepturilor bănești reglementate prin OG nr. 38/2003 se face în limita fondurilor bugetare aprobate anuale iar IPJ H nu a dispus de aceste fonduri, fiind în imposibilitate de a le plăti, câtă vreme nu au fost alocate sumele în bugetele aprobate pentru anul 2005. În concluzie, recurentul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat doar sub aspectul modului în care a fost soluționată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Instanța în mod greșit a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă și că nu poate fi chemat în garanție întrucât nu există un raport juridic obligațional, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 60 Cod procedură civilă. Cerința este îndeplinită prin incidența normelor financiar fiscale care implică exercitarea atribuțiilor conferite de calitatea de ordonator de credite. Astfel, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care asigură executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice, deoarece ordonatorul principal și terțiar de credite sunt în imposibilitate de a pune la dispoziție fonduri pentru plata drepturilor salariale, plată care se poate face numai după deschiderea de credite și alimentarea cu fonduri a conturilor ordonatorului principal de credite de către Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin prisma atribuțiilor conferite Ministerului Economiei și Finanțelor de Legea nr. 500/2002 precum și de HG nr. 208/2005, această instituție are calitate procesuală pasivă și poate fi chemată în garanție, pe raționamentul juridic ce vizează finalitatea unei hotărâri judecătorești de obligare la plata drepturilor salariale. Practic, obligația de garanție a plăți acestor drepturi nu poate fi reținută decât în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor în raport de prevederile Legii nr. 500/2002, motiv pentru care, văzând și prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, sentința va fi modificată în parte în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Restul dispozițiilor sentinței atacate vor fi menținute, pe fondul drepturilor recurentul invocând practic motive care țin tot de alocarea resurselor financiare, de limitarea fondurilor bugetare aprobate anual, aspecte de ordin financiar care practic se rezolvă prin obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare.
Acordarea drepturilor salariale în limita fondurilor aprobate nu reprezintă motiv de respingere a acțiunii reclamantului, așa cum în final a cerut recurentul, care, de altfel, nu invocă alte argumente care ar putea să le combată pe cele reținute de prima instanță referitoare la dreptul la sporul de fidelitate prevăzut de OG nr. 38/2003, suspendarea acestui drept pe anul 2005 și consecințele încetării suspendării prin prisma prevederilor Legii nr. 24/2000 care reglementează normele de tehnică legislativă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului H împotriva sentinței civile nr. 620 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: E;
-12.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
