Anulare act administrativ . Decizia 779/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 779/
Ședința publică din 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâtele -AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ B, cu sediul în B,-, jud.B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu - M, str.-.- nr.1-3, jud.M, împotriva Sentinței civile nr. 153 din o3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, conform disp.art.301 și 303 Cod pr.civ. fiind scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea pârâtelor-recurente de a se judeca și în lipsă în temeiul disp.art.242 alin.2 Cod pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 153 din 3 aprilie 2007, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și B, a anulat decizia nr. 55 din 14 iunie 2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M precum și actul constatator nr. 944 din 7 decembrie 2005 și procesul verbal nr. 1691 din 7 decembrie 2005 întocmită de Biroul Vamal Târgu-M, reținând că reclamanta a introdus în țară autoutilitara "Renault", pentru care a achitat taxă vamală legal stabilită la suma de 73.950.850 lei vechi.
În urma unui control ulterior, organul vamal a încheiat act constatator, stabilind că reclamanta mai are de plătit suma de 7395 RON, reprezentând TVA, calculându-i dobânzi și penalități de întârziere.
Prima instanță a considerat că taxa stabilită inițial este cea legală, deoarece valoarea în vamă se stabilește ținând cont de vechime și caracteristicile tehnice ale autovehiculelor, pentru fiecare categorie în parte, iar organul de control a ținut cont de aceste coordonate stabilite prin ordin al ministrului finanțelor, luând în considerare cele consemnate în declarația vamală. Întrucât organul vamal este cel care a stabilit taxele vamale, nu există nici un temei de a pretinde dobânzi și penalități, în plus, s-a constatat și o neconcordanță între numărul de identificare pentru care s-a efectuat controlul: - și numărul de identificare înscris în cartea de identitate a autovehiculului: -.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată de ambele pârâte.
Recurenta, prin Direcția Regională a Vămilor Bas olicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivând că, în raport de textele art. 109 alin. 6 al Regulamentului de aplicare a Codului vamal, aprobat prin HG nr. 1114/2001 și art. 2 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 607 din 17 aprilie 2001 pentru aprobarea valorilor din vamă, precum și art. 11 și 12 din Normele privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparținând călătorilor și altor persoane fizice aprobate prin HG nr. 428/2004, ținând cont de elementele care se iau în considerare la determinarea valorii în vamă, în cazul în speță această sumă este de 77.843 lei.
Intimata a mai invocat și dreptul organelor vamale de a efectua într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă a controlului vamal ulterior al operațiunilor iar potrivit art. 114 din OG 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat, de asemenea, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, susținându-și decizia dată în soluționarea contestației la actele încheiate de organele vamale.
În esență, s-a învederat că actul de bază pentru efectuarea operațiunilor de vămuire a autovehiculului este declarația vamală de import în care se completează la "rubrica 46 - valoarea statistică" și la "rubrica 47 - calculul impozitelor", însă cuantumul drepturilor vamale nu sunt socotite și fixate de organul vamal.
Și această recurentă a invocat prevederea legală a controlului vamal ulterior al operațiunilor într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, reclamanta importând în baza declarației de import nr. 29227 din 23 iulie 2004 autoutilitara categoria marca Renault, dată la care s-au calculat drepturile vamale de import achitate de reclamantă.
Prin actul constatator nr. 944 din 7 decembrie 2005 s-a stabilit în sarcina reclamantei o diferență de drepturi vamale în cuantum de 7395 lei, reprezentând TVA aferentă diferenței dintre valoarea în vamă inițial calculată (la data importului) în sumă de 38921 lei noi și cea în sumă de 77.843 lei noi, determinată în temeiul art. 109 alin. 6 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, art. 11 și 12 din Normele privind aplicarea valorii pentru bunurile aparținând călătorilor și altor persoane fizice și anexa 4 la Ordinul Ministrului finanțelor publice 687/2001 aprobarea valorilor în vamă. Prin procesul verbal 1691 din 7 decembrie 2005 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale.
Pe declarația vamală aflată la fila 37 se observă că este menționat și anul fabricației și caracteristicile tehnice, astfel că organele vamale aveau la dispoziție toate datele pentru aplicarea textelor legale indicate de aceasta. Astfel, potrivit prevederilor art. 7 din HG nr. 428/2004, act normativ în vigoare la data introducerii autovehiculului în țară, valorile în vamă se stabilesc prin identificarea vechimii bunului prezentat la vămuire și a caracteristicilor tehnice esențiale a acestuia, din lista de valori în vamă. În cazul în care nu sunt îndepliniteelementele de determinare a valorii în vamă de către biroul vamal,valoarea în vamă se va determina de către în baza solicitării întocmite în acest sens, în scris,de către Biroul vamalcare are în evidență operațiuni (art. 19).
La art. 15 din același act normativ se prevede că în cazul în care se ia în considerare valoarea declarată de către proprietar sau de persoana fizică cu drept de dispoziție asupra lui, aceasta va depune la autoritatea vamală o declarație angajament, pe propria răspundere,completată olograf,din care să rezulte valoarea bunurilor în cauză. Declarația va conține și angajamentul persoanei de a plăti eventualele diferențe, în cazul în care la verificări ulterioare se constată că acestea se datorează.
Întrucât la dosar nu este depusă o asemenea declarație-angajament, înseamnă că nu s-a constatat situația reglementată de art. 15 din HG 428/2004, iar valoarea în vamă a fost stabilită de organele vamale în baza textelor legale indicate de acestea. Dacă valoarea în vamă s-a stabilit eronat, nu este culpa importatorului ci este o deficiență în activitatea de vămuire, care nu trebuie imputată decât persoanelor care au atribuții în acest sens. Faptul că acordarea regimului vamal se realizează în condițiile în care timpul afectat acestei activități, precum și posibilitățile concrete de acțiuni ale autorității vamale sunt extrem de limitate, astfel că autoritatea vamală nu are posibilitatea să execute decât un control formal asupra documentelor prezentate, un control vamal fizic prin sondaj, nu poate exonera autoritatea vamală de responsabilitatea îndeplinirii obligațiilor ce-i revin. În motivarea deciziei nr. 55/2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, aceste aspecte sunt reținute pentru a justifica practic deficiențele de natură organizatorică ale autorităților vamale și de a justifica efectuarea controlului vamal posterior pentru aspecte care ar fi trebuit soluționate definitiv la data acordării liberului de vamă.
Tocmai răspunderea respectării tuturor condițiilor de lege pentru acordarea regimului vamal ar trebui să-i responsabilizeze pe lucrătorii vamali pentru a nu se uzita de prevederile art. 61 din Legea nr. 141/1997 în scopul efectuării unui control aprofundat asupra documentelor inițiatoare ale mărfii într-o perioadă de 5 ani de la data acordării liberului la vamă, ca o rezervă a unui control formal din lipsă de timp și posibilități de acțiune.
În contextul existenței documentelor prezentate, a mențiunilor înscrise pe declarația de import, a posibilității examinării fizice a autovehiculului, dar în primul rând în condițiile necesității aplicării unor texte legale care impun niște obligații în sarcina autorității vamale, la momentul acordării liberului de vamă, nu în următorii 5 ani, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M și, prin Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 153 din 3 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-12.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
