Anulare act administrativ . Decizia 792/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 792/
Ședința publică din 14 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de DGFP, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței nr.706/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa pârâtei-recurente DGFP H și a reclamantei-intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art.17 al Legii nr.146/1997, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, se mai constată depunerea unei cereri de amânare din partea reclamantei-intimate pentru angajarea unui apărător.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de intimată, având în vedere că dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a realizat la data de 12.08.2008, timp suficient pentru intimată ca să își poată angaja un avocat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 706/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de reclamantă și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H și s-a dispus anularea parțială a nr.1/04.07.2007 și a înștiințării de plată nr.-/11.04.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice S cu privire la obligațiile de plată în sumă de 768 lei stabilite în sarcina reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ceea ce privește obligațiile fiscale cuprinse în actele atacate, având în vedere că suma de 1.368 lei cuprinsă în înștiințarea de plată a făcut obiectul Deciziei de respingere a contestației nr.9/06.02.2006 emisă de pârâta, act neatacat în justiție de reclamantă, tribunalul constatând că această obligație fiscală nu mai poate fi contestată în justiție, fiind incidentă în speță autoritatea de lucru judecat.
În ceea ce privește obligațiile fiscale rămase în sumă de 768 lei stabilite în sarcina reclamantei, prima instanță a reținut că raportat la prevederile art.53 alin.1 lit.c și art.54 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, anterior republicării, această sumă nu este datorată, întrucât nu s-a luat în considerare de organul fiscal reținerea la sursă a impozitului de către SC" INTERNATIONAL IMPORT-EXPORT"SRL, cu care reclamanta a încheiat contract de comision.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP H, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că reclamanta avea obligații de plată în favoarea bugetului de stat,obligații neîndeplinite și pe care prin acțiune nu a reușit să le conteste.
S-a invocat și faptul că prima instanță nu a ținut cont de faptul că o parte din sumele datorate au caracterul de accesorii ale debitului principal și în consecință au soarta debitului principal.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamanta a formulat o acțiune în contencios administrativ fără să respecte dispozițiile prev. de art.112 pr.civ. cu privire la elementele obligatorii.
Astfel, nu a menționat cine are calitatea de pârât și nici care este actul administrativ atacat.
La dosar s-au depus două decizii emise de DGFP H, fără a se menționa dacă atacă vreuna dintre ele, precum și aviz de plată și înștiințare de plată, fără mențiunea atacării vreuneia dintre ele.
Precizarea de acțiune de la fila 107 din dosarul de fond nu clarifică aceste aspecte.
Judecătorul de fond este în dubiu și cu privire la calitatea de pârât în cauză a Administrației Finanțelor Publice Ol S pe care după ce o citează în cauză, prin încheierea de ședință din 25 martie 2008 o scoate din cauză.
Pe parcursul soluționării cauzei reclamanta invocă și o excepție care vizează însă executarea silită, domeniu care excede analizei pe care o poate face instanța de contencios administrativ. Cu toate acestea prima instanță se pronunță asupra acestei excepții.
Revenind la obiectul cauzei, din motivarea hotărârii atacate reiese că prima instanță a analizat decizia nr.1/2007 emisă de DGFP H, pe care o și anulează în parte.
Nu reiese însă din niciun act din dosar că reclamanta ar fi înțeles să atace acest act.
Astfel a analizat o decizie și a anulat-o, acordând astfel ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, prima instanță trebuia să solicite reclamantei sub sancțiunea prevăzută de art.155 ind.1 să stabilească cadrul procesual, respectiv să indice pârâții și actele administrative atacate.
Precizarea de acțiune depusă la fond nu respectă nici aceasta condițiile prevăzute de art.112 pr.civ.
În aceste condiții instanța putea însă să aplice sancțiunea prev. de art.155 ind 1.pr.civ.
Nefiind clarificat obiectul cauzei nu se poate considera că prima instanță ar fi analizat fondul cauzei.
În consecință, în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul deoarece procesul s-a soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare prima instanță va identifica solicitările reclamantei, respectiv va pune în discuție obiectul acțiunii solicitând reclamantei să indice expres cu cine înțelege să se judece în calitate de pârât și care sunt actele administrative atacate.
De asemenea, dacă va constata că actele atacate sunt acte administrative va verifica termenul de introducere al acțiunii în raport de acestea și celelalte condiții stabilite de legea contenciosului administrativ.
Dacă actele atacate țin însă de etapa executării silite va pune în discuția părților competența de soluționare a acțiunii, având în vedere dispozițiile art.371 și urm pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței nr.706/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./10.11.2008.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
