Anulare act administrativ . Decizia 794/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 794
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT LEGAL cu sediul în T,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.183 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în T, B-dul - - I, -. 4,. 6, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă - DGFP Târgoviște și intimatul reclamant -.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta a solicita judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 pr.civ.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința nr. 183/19 martie 2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice, obligând pârâtele să plătească reclamantului suma de 12.607 lei achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare cu plata dobânzii legale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut faptul că reclamantul - a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând restituirea sumei de 12.607 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul Audi TT 1.8 și la plata dobânzii legale aferente, până la data restituirii efective a taxei.
Prin aceeași hotărâre a reținut că potrivit art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare și o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat și cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Se reține prin sentință că în ce privesc incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, norme ce au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, astfel că reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
S-a mai reținut prin hotărâre că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii reclamantei, tribunalul constatând că suma plătită de reclamată nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită și pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de recurs faptul că instanța deși a recunoscut inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, a stabilit ca actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisă ".
Sub acest aspect a invocat prevederile art. 41 al aceluiași act normativ, potrivit cărora, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale " și este evident un act administrativ fiscal prin care se stabilește o taxă ce nu poate fi emis decât în formă scrisă, intimatul reclamant neindicând prin acțiune și nici ulterior în timpul judecății, care este actul administrativ fiscal al cărui anulare o solicită.
A mai susținut recurenta că instanța de fond în mod nelegal a considerat că reclamantul a efectuat demersul administrativ la care era obligat potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Un alt motiv de recurs invocat vizează faptul că instanței de fond în mod greșit a admis acțiunea motivat de faptul că norma internă încălca flagrant dispozițiile art. 90 din Tratatul CE, ori organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale la solicitarea părții, cu respectarea prevederilor legale in materie, respectiv art.2141introdus în Codul fiscal (Legea nr.571/2003) prin Legea nr.343/2006 și modificat prin OUG nr.110/2006, și a Procedurii de calcul prevăzuta prin Ordinul Ministrului economiei si finanțelor nr.418/2007, motiv pentru care consideră că taxa achitată este perfect legală, temeiul de drept fiind prevederile unei legi ordinare - act normativ ce emană de la puterea legislativă - Parlamentul României -izvor de drept și dintr-o gravă eroare se confundă taxa auto cu taxele vamale.
Evident, arată recurenta că această taxă este prevăzuta de art.2141Cod fiscal, deci în prezent se percepe în mod legal, în baza actelor normative în vigoare. Taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule a căror primă înmatriculare în România s-a realizat după 1 ianuarie 2007 a fost introdusă prin Legea nr.343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la 31.12.2006 și în acest context intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menita nu doar sa protejeze mediul înconjurător, ci să vină în armonizare cu condițiile UE. Trebuie precizat ca in raportul dintre dreptul comunitar si dreptul intern al statelor membre UE, un element ce caracterizează acest raport este coexistenta normelor naționale cu cele comunitare si armonizarea legislației naționale cu dreptul comunitar.
de prevederile constituționale ale art.148 arată că alin.2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare și din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile art.90(l) din Tratatul Comunităților Europene consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.90 din acest tratat întrucât taxa de prima înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, aceste
dispoziții au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In acest context trebuie menționat arată recurenta și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei și obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituita prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, partea finala a art.148 alin.2 din Constituție prevede expres ca prioritatea reglementarilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului R - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeana.
Totodată, trebuie reținut si faptul ca dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem in prezenta unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plații taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene.
In altă ordine de idei, arată recurenta că România ținând cont de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar in domeniul protecției mediului, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, a adoptat o ordonanța de urgenta, respectiv OUG nr.50/2008 prin care a instituit începând cu 01.07.2008 o taxa pe poluare pentru autovehicule. Precizam ca la art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența intre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementata la Cap. VI, Secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008, referitor la proiectul final al acestor norme expertul DG al Comisiei Europene a comunicat Reprezentanței Permanente a României pe lângă UE - ca aceste norme sunt conforme cu criteriile comunitare, iar procedura de infringement va fi închisă după adoptarea de către Parlament a OUG nr.50/2008.
Se solicită admiterea recursului si pe cale de consecința, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii, dispunând numai restituirea diferenței între taxa achitata și taxa de poluare datorata conform OUG nr.50/2008.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare;
Primul motiv de recurs privind inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material și încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, este nefondat.
Actul administrativ fiscal la care se referă dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, îl reprezintă obligația de plată a taxei speciale pentru autoturism achitată de intimatul reclamant și condiționarea înmatriculării autoturismului de dovada plății, acestea echivalând cu existența unui act administrativ fiscal.
Critica recurentei referitoare la demersul administrativ la care intimata reclamantă era obligat potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este nefondat.
Demersul administrativ la care persoana vătămată, în speță intimata reclamantă, prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamantă la pârâtă, și înregistrată sub nr.21987/4 noiembrie 2008 la care recurenta pârâtă i-a respins cererea.
Criticile aduse pe fondul cauzei de recurentă, sunt nefondate.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de către intimat în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143Codul fiscal și punctul 311- 312din Normele metodologice de aplicare codului fiscal, dispoziții care sunt contrare art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al, care prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, aceste dispoziții interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, limitând libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat, au efect direct pentru ordinea juridică a României, ele fiind obligatorii pentru statele membre ale și în acest context dispozițiile art. 2141- 2143Codul fiscal sunt reglementări contrare dispozițiilor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în ceea ce privește achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează direct sau indirect mașinile din celelalte țări membre în competiție cu produsele similare autohtone.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, corect și legal prima instanță prin sentința recurată a dispus obligarea recurentei la restituirea către intimata reclamantă a taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 12.607 lei.
Critica recurentei în ce privește dispozițiile OUG nr. 50/2008 este nefondată.
Nu sunt aplicabile în speță dispozițiile nr.OUG 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare și prin urmare susținerea recurentei să intimata nu putea să solicite decât diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare nu este fondată, deoarece dispozițiile nr.OUG 50/2008, nu se pot aplica retroactiv, pentru că se încalcă principiul neretroactivității legii civile, iar intimata a achitat taxa specială la data de 12.04.2007, cu chitanța nr. -, deci înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Pentru toate aceste considerente criticile recurentei vizând fondul cauzei sunt nefondate și pe cale de consecință recursul declarat de pârâtă se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se niciun motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT LEGAL cu sediul în Târgoviște,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.183 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște, B-dul - - I, -. 4,. 6, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. CE/CMF
2 ex./21.05.2009
- - - Tribunal D
-
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
