Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 796/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 796
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Nițu Teodor Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL INDEPENDENT AL PUBLICI - PERSONAL CONTRACTUAL CAS ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ - Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, B-dul -, --C3, Județ D, Cod poștal -, în numele și pentru publici din cadrul Primăriei:, -, împotriva sentinței nr.152/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA - comuna, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată sub nr- la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, reclamantul Sindicatul Independent Târgoviște al CAS D, în numele membrilor de sindicat, publici în cadrul Primăriei, a chemat în judecată Primăria comunei, județul pentru obligarea pârâtei la acordarea: suplimentului zilnic de 11 lei/zi de salariat începând cu 15.10.2008; a două salarii medii nete pe economie pentru fiecare salariat reprezentând contravaloarea a două ținute aferente anului 2007 și 2008 și stimulentul de sărbători ( și Paște) în echivalentul unui salariu minim brut pe economie.
In motivarea cererii, reclamantul arată că, potrivit prevederilor art.61 din legea nr.188/1999 privind Statutul lor publici, cu modificările și completările ulterioare, între salariații Primăriei reprezentați de Sindicatul Independent al CAS -D, s-a încheiat contractul /acord colectiv de muncă înregistrat la Primăria sub nr. 1651/26.09.2008 și la FDs ub nr. 156/15.10.2007.
Reclamantul a învederat că lor publici nu le sunt aplicabile prevederile Codului muncii, iar potrivit art.61 din legea nr.188/1999 republicată, autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual acorduri cu sindicatele reprezentative ale lor publici, care să cuprindă printre altele și măsuri referitoare la folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate în muncă, astfel că se consideră îndreptățit la acordarea drepturilor bănești solicitate prin acțiunea introductivă.
Deși legal citată pârâtaPrimăria comunei nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Prin sentința nr. 152 din 05 martie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Independent Funcționari Publici - Personal Contractual CAS și Administrație Publică, în numele și pentru i publici din cadrul Primăriei:, în contradictoriu cu pârâta Primăria.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că cererea formulată a reclamantul Sindicatul Independent al CAS D în numele membrilor săi de sindicat, publici în cadrul Primăriei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Instanța a fost învestită cu soluționarea unui litigiu având ca obiect obligarea unei autorități administrative la plata unor drepturi bănești datorate lor publici, reprezentând stimulentul zilnic de hrană în cuantum de 8 lei/zi de salariat și acordarea a două salarii minime brute pe economie, pentru fiecare salariat, reprezentând c/val a două ținute aferente anului 2007, restrânse la un singur salariu minim brut pe economie, drepturi prevăzute la art-31 alin.10 și alin 11 din Contractul/Acord Colectiv de Muncă nr.143/2008.
În conformitate cu art.1 din legea nr.130/1996 republicată în anul 1998, Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați de sindicat sau în altă modalitate prevăzută de lege, pe de altă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturi de muncă.
Drepturile bănești reclamate de i publici, reprezentând prima de C, în cuantum de un salariu mediu brut pe economie și suplimentul zilnic de hrană în cuantum de 11 lei /zi de salariat, pentru care se susține că s-a încheiat contractul /acord colectiv de muncă nr. 94/2006, sunt reglementate de art.31 alin 8 din contract ca o posibilitate, nu ca obligație de plată pentru pârâtă, așa cum reiese din formularea acestei clauze contractuale. Această posibilitate ține de fondurile pe care ordonatorii de credite respectivi le au la dispoziție pentru acordarea acestora, așa cum reiese și din prevederile art.20 din OG.nr.6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale lor publici, până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale lor publici.
În concluzie, instanța a considerat că posibilitatea plății drepturilor stabilite prin contractul colectiv de muncă se poate realiza doar în limita fondurilor bugetare existente, iar în cazul în care acestea nu există, autoritățile, respectiv pârâta din prezenta cauză nu poate fi obligată la plata acestora.
Pentru considerentele arătate, cererea formulată de reclamant, privind obligarea pârâtei Primăria comunei la acordarea stimulentului zilnic de hrană în cuantum de 8 lei/salariat și la acordarea c/val. unei singure ținute pentru fiecare salariat pe anul 2007, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul Independent al Funcționarilor Publici - Personal Contractual CAS și Administrație Publică - Târgoviște în numele și pentru publici din cadrul Primăriei:, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei, în sensul că nu a solicitat Primăriei să precizeze motivele pentru care nu a respectat clauzele prevăzute prin Contractul Acord Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 1651/26.09.2008 semnat de intimata pârâtă fără obiecțiuni, respingând acțiunea pentru lipsa fondurilor bugetare.
A învederat recurenta că aceste fonduri au existat și există, potrivit bugetului Primăriei pe anul 2008 și 2009, sumele aferente drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă, au fost cuprinse la indicatorul, alte cheltuieli " cap.51.02-2030, respectiv suma de 105 mii lei pentru anul 2008 și 114 mii lei pentru anul 2009, menționând că și în anul 2007 au fost prevăzute sume pentru acordarea drepturilor negociate prin Contactul colectiv de muncă.
Recurenta a susținut că acordarea drepturilor negociate prin Acordul colectiv de muncă, în funcție de voința angajatorului, constituie o restrângere a dreptului la protecție socială, care nu se impune, în condițiile în care nu există nicio dovadă în sensul că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar, într-o societate democratică.
A precizat recurenta că finanțarea măsurilor negociate la capitolul Măsuri de protecție socială, se face din veniturile proprii, de la capitolul Cheltuieli materiale și nu afectează veniturile primite de la bugetul de stat.
De asemenea, recurenta a arătat că Acordul colectiv de muncă și în special capitolul, Măsuri de protecție socială ", nu vizează sistemul de salarizare stabilit prin lege, respectându-se astfel prevederile art. 12 din Legea nr. 130/1996 rep.
S-a precizat că lor publici, în calitate de salariați în sectorul bugetar, li se pot acorda atât prin acordurile privind relațiile de serviciu cât și prin convențiile colective, diferite sporuri și adaosuri la salariu, constând, de exemplu, în echivalentul bănesc al ținutei decente pentru serviciu, stimulentul zilnic de hrană sau alimentație de protecție.
A arătat că această modalitate de protecție socială, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, se stabilește prin acordurile privind relațiile de serviciu, ca instrumente corespondente contractelor colective și conform prevederilor art. 3 alin. 1 și vizează toate sectoarele de activitate, atât publice cât și private.
Învederează instanței că aceste drepturi negociate la capitolul, Măsuri de protecție socială " reprezintă punerea în aplicare a dispozițiilor art. 41 alin.2 din Constituția României, privitoare la dreptul salariaților de a beneficia de măsuri de protecție socială la locul de muncă.
Consideră că dreptul lor Primăriei este un drept născut și actual, devreme ce instituirea acestuia este o măsură de protecție socială, o măsură de asigurare a unor condiții optime la locul de muncă.
Sub acest aspect apreciază faptul că i Primăriei sunt tratați în mod discriminatoriu din punct de vedere al protecției sociale, încălcându-se astfel prevederile art. 41 alin. 2 și art. 43 din Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate, având în vedere că există categorii de salariați publici din sistemul bugetar care beneficiază de această măsură de protecție socială.
S-a solicitat, în baza prevederilor art. 304 art.8 și 9 și art. 304.1, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond admiterea acțiunii.
La termenul de judecată din data de 13.05.2009 din partea recurenților s-au depus la dosar înscrisuri privind disponibilitățile financiare ale instituției intimate.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente,Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,după cum se va arăta în continuare.
Chiar dacă recurenții au făcut dovada existenței disponibilităților financiare de a se plăti drepturile bănești solicitate din acțiunea introductivă, Curtea, ținând cont de deciziile Instanței Supreme pronunțate în cauze privind drepturile bănești solicitate de i publici - decizia nr.2014/17.04.2007 și decizia nr. 14/18.02.2008, prin care s-a admis un recurs în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ, constată următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 188/19999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică, purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Funcționarii publici nu-și desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, raporturile lor de serviciu cu instituția rezultând din actul administrativ de numire în funcție, ei neavând calitatea de salariați, în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Intre raportul de muncă al funcționarului public și cel al salariatului diferențele constau atât în modul nașterii acestuia, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice și o instituție a dreptului public, în timp ce salariatul nu este decât o instituție a dreptului muncii.
Constituția și Legea nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun pentru toate categoriile de publici, indiferent de domeniul de activitate în care aceștia își desfășoară raporturile de serviciu, iar Codul Muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă.
Pentru activitatea desfășurată, i publici au dreptul la un salariu compus dintr-un salariu de bază, sporul pentru vechimea în muncă, alte prime și drepturi salariale, în condițiile legii, neputându-se negocia cu conducerea instituției publice alte sporuri decât cele prevăzute de lege, spre deosebire de salariații încadrați cu contract de muncă, ce pot negocia asemenea sporuri.
Prin urmare, nu se pot acorda recurenților reclamanți drepturile solicitate, chiar dacă acestea au fost prevăzute în contractul/acord colectiv de muncă înregistrat la P la nr. 1651/2008, aceasta fiind soluția unitară stabilită la ședința Secției Comerciale și de Contencios Administrativ din cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI, din data de 19 mai 2009.
Art. 14 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă vizează acordarea, în condiții speciale, a unei alimentații de protecție, de către angajator, lucrătorilor definiți de art. 2 din acest act normativ, dintre care nu fac parte și i publici, care au un statut special de organizare și funcționare, conform Legii nr. 188/1999.
Față de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 1325/2008, Curtea nu mai poate examina diferențele de salarizare, chiar între aceleași categorii de publici, pe motive de discriminare, deoarece altfel s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, puterea legislativă având competența să reglementeze aceste situații.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 pr.civ. Curtea va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL INDEPENDENT AL PUBLICI - PERSONAL CONTRACTUAL CAS ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ - Târgoviște -cu sediul în Târgoviște, B-dul -, --C3, Județ D, Cod poștal -, în numele și pentru publici din cadrul Primăriei:, -, împotriva sentinței nr.152/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA - comuna, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Nițu Teodor Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /CMF
2 ex./22.05.2009
- - - Tribunalul Dâmbovița
-
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Nițu Teodor Chirica
