Anulare act administrativ . Sentința 80/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.02.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.80
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - A -, împotriva pârâților Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și Sindicatul, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă consilier juridic G, pentru pârâtul Sindicatul se prezintă avocat, lipsă fiind pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratură, răspuns din partea reclamantei la întâmpinările depuse la dosarul cauzei, precum și concluzii scrise din partea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Reprezentanții părțile declară că nu mai au alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea excepției privind tardivitatea sesizării, casarea Deciziei nr.407/12.11.2007 întrucât a fost soluționat un memoriu tardiv introdus, iar pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocata pârâtului Sindicatul, solicită respingerea excepției tardivității ca neîntemeiată, întrucât sesizarea CNCD a fost făcută în termen, ca atare aceasta are caracter continuu, iar pe fond solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin acțiune reclamanta - A - Aac hemat în judecată pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Sindicatul 95-A, solicitând să se anuleze decizia nr.407/12.XI.2007 emisă de pârâtul I și să se constate că în - A - nu este discriminare pentru salariații acesteia indiferent de naționalitate, sex, religie, apartenență sindicală sau orice alt criteriu.
Reclamanta susține că la emiterea deciziei nr.407/2007 s-au încălcat prevederile art.19.5 alin.1 din nr.OG137/2000, pentru că termenul de sesizare a Consiliului este de un an de la data săvârșirii faptei. "Discriminarea" sesizată de reclamant s-ar fi făcut la încadrarea salariaților la ca urmare a fuziunii, moment în care s-au încheiat contrate individuale de muncă, respectiv în septembrie 2004. La încheierea contractelor individuale de muncă nu a fost nici o discriminare pentru a se efectua "restabilirea situației anterioare discriminării" ( art.19.5 (3) dimpotrivă ca urmare a fuziunii, veniturile foștilor angajați a crescut cu aproximativ 50% pentru aceeași muncă prestată, doar prin aplicarea contractului colectiv de la - A -.
Nu a respectat nici art.19.5 (7), hotărârea fiind adoptată cu mult peste 90 de zile de la data sesizării.
Conform art.19.5 (4) citarea părților este obligatorie. Procedura citării părților nu a fost legal îndeplinită, părțile fiind citate pentru data de 28.06.2007, iar hotărârea a fost emisă în 12.11.2007 la peste 4 luni de la data citării părților.
Prin Hotărârea 407 din 12.11.2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării hotărăște la alin. (1) că " Modalitatea de tratament a membrilor Sindicatului A, salariați proveniți de la fosta - -, de către conducerea - A -,sub aspectul menținerii diferenței nivelului salariilor, față de cel al salariaților - A -, este discriminatorie.".
Această hotărâre este netemeinică pentru că toți salariații - A - beneficiază, fără nicio discriminare de prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate (ramură, național) semnat și de reclamant, toate contractele individuale de muncă sunt încheiate cu respectarea tuturor prevederilor Codului Muncii.
În considerentele CNCD se rețin greșit două aspecte în baza cărora a emis hotărârea:
Decizia nr.2/2007 a Consiliului de Administrare prin care se dispune "echivalarea salariilor angajaților proveniți din - -", respectându-se prevederile Codului Muncii.
Diferențe între salariul mediul de încadrare între salariații "" și " și diferențe între venitul mediu realizat între salariații "" și ".
În ceea ce privește Decizia nr.2 din 09 martie 2007 Consiliului de Administrare precizează că aceasta nu constată existența unui criteriu de discriminare, ci la solicitarea verbală a liderului sindicatului prezent din oficiu la ședință, s-a dat aprobarea în termeni generali de echivalare a salariilor angajaților proveniți din - -, respectându-se prevederile Codului Muncii. nu "se echivalează", ci se acordă în baza contractului individual de muncă, pentru munca prestată. Contractul individual de muncă este încheiat cu respectarea Codului Muncii și a Contractului Colectiv de Muncă.
Al doilea aspect reținut de CNCD este netemeinic întrucât drepturile salariale nu se acordă în baza apartenenței salariaților la un anumit sindicat. Natura activității, felul muncii și pregătirea necesară desfășurării acesteia sunt cauzele care determină diferențele salariale și nu apartenența la un anumit sindicat. Instalațiile exploatate de salariații fostului au parametrii total diferiți de instalațiile exploatate de salariații - A -. Instalațiile sunt cele care determină natura activității, felul muncii, pregătirea profesională necesară și pe cale de consecință diferențierile salariale. De asemenea, a mai arătat că există persoane sau situații aflate în poziții comparabile, nivelul de salarizare este comparabil.
Astfel, personalul care ocupă funcția de șef secție atât cel provenit de la cât și cel de la au același salariu, a fost prezentat nivelul salariilor pentru șefi birou, consilieri juridici, personal încadrat la aprovizionare-gestiuni, serviciul financiar-contabil, activitatea informatică, transporturi auto unde există diferențe de salariu, dar nu sunt generate de un criteriu discriminatoriu-proveniente de la - existând situații când personalul când personalul provenind de la are salariu mai mare decât cel de la (, porumb ). Din cele prezentate rezultă fără echivoc că nu există criteriu de discriminare la încheierea și derularea contractelor individuale de muncă.
În ceea ce privește contractul colectiv de muncă, acesta conține limitele salarizării pe funcții, se aplică tuturor salariaților fără discriminare și este semnat și de reclamant. Mai mult: primele jubiliare, "primele" pentru femei de 8 martie, "primele" pentru copii de 1 iunie și pomul de C se acordă în sume fixe indiferent de funcția ocupată și de salariu.
Reținerea de către colegiul director a existenței diferențelor între veniturile medii realizate este nerelevantă în soluționarea cauzei. În realizarea veniturilor la salariile de bază se adaugă sporurile prevăzute în contractul colectiv de muncă existente doar pentru anumite locuri de muncă și condiții de muncă (spor de noapte, sărbători, etc.).
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a cerut respingerea ca nefondată a acțiunii, invocând dispoziții legale ce reglementează discriminarea astfel, potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Constituie contravenție potrivit art.7 din nr.OG137/2000, discriminarea unei persoane pentru motivul ca aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă; c)acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul g) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare.
Prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia: " Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art.4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 "Dreptul la o salarizare echitabilă.
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează:
1.să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă, care să le asigure acestora, precum și familiilor lor un nivel de trai decent;
2. să recunoască dreptul lucrătorilor la o rata majorată a salarizării pentru orele suplimentare de muncă, cu excepția unor cazuri speciale;
3. să recunoască dreptul lucrătorilor și al lucrătoarelor la salarizare egală pentru munca de valoare egală;
4.să recunoască dreptul tuturor lucrătorilor la o perioadă de preaviz rezonabilă, în cazul încetării angajării;
5.să nu autorizeze reținerile din salarii decât în condițiile și în limitele prescrise de legislația sau de reglementarea națională ori fixate prin convenții colective sau prin sentințe de arbitraj.
Exercitarea acestor drepturi trebuie să fie asigurată fie prin intermediul convențiilor colective încheiate în mod liber, fie prin metodele legale de fixare a salariilor, fie prin orice altă modalitate adecvată condițiilor naționale".
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.14 prevede: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională și socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 prevede interzicerea generală a discriminării: "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege, trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație".
Se mai invocă și art.2 alin.4 din nr.OG137/2000 conform căruia, orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Reținând în coroborare cu aceste aspecte definiția discriminării, astfel cum este reglementată prin art.2 alin.1 și alin.2 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, Colegiul Director se raportează la modul în care sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale articolului 2. pentru a se situa în domeniul de aplicare al art.2 alin.1 deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art.2 alin.1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior. Așa cum reiese din motivația invocată, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pârâta arată că, în speță, prin efectul măsurii de fuzionare a societății comerciale - - și - A - s-a creat și menținut o situație diferențiată între salariații fostei - - și cei aparținând -
Situația diferențiată a fost în dezavantajul salariaților fostei - -, raportată la salariații aparținând -
Neacordarea salariaților fostei - - a salariilor în cuantumurile prevăzute pentru cei aparținând - A, constituie un tratament discriminator, nefiind justificat de un scop obiectiv și legitim. Lipsa justificării este consolidată de faptul că însăși reclamanta, - A, recunoaște deosebirea de salariu dintre cele două categorii de salariați.
De asemenea, menținerea diferenței cuantumului salariilor, în cazul de față nu reprezintă expresia necesității/adecvațiunii măsurii impuse datorită lipsei suportului financiar sau al unic de funcții și meserii utilizate în -
Consideră că, conducerea - Aaî ncălcat principiul tratamentului egal atunci când pe parcursul aplicării atribuțiilor legale, distinge între persoane care sunt în situații analoage. Membrii sindicatului reclamant, o dată cu absorția lor, se află în aceeași situație cu cea a persoanelor care ocupă funcții sau meserii în structura societății cesionare. Ori, acest aspect, trebuia să conducă la egalizarea modalității de apreciere a ocupanților posturilor respective și la evaluarea lor corectă. Menținând această situație deosebită, diferențiată, după momentul fuziunii, conducerea - Aaf ăcut aplicația modalității discriminatorii de exercitare a atribuțiilor legale în raport de apartenența acestora la o altă structură, alta decât cea a -
Colegiul a reținut faptul că salariul mediu de încadrare aferent lunilor august 2004, august 2005 și ianuarie 2007, era la: de 918,52 Ron față de 550,87 Ron la; de 986,81 Ron față de 651, 80 Ron la; de 1098,51 Ron față de 797,66 Ron la.
De asemenea, Colegiul director reține și aspectul referitor la venitul mediu realizat, la aceleași date, după cum urmează: la 1220,61 Ron, față de 701,32 Ron la; la 1429,44 Ron față de 946,25 Ron la; la 1395,42 Ron față de 1000,57 la.
Colegiul director a mai reținut, de asemenea, faptul că, până la data audierii Deciziei nr.2/09.03.2007 a Consiliului de administrație al - A nu a fost pusă în aplicare.
Având în vedere situația reținută, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare, săvârșită de către conducerea -
Relativ la aspectele de ordin procedural, în temeiul cărora reclamantul consideră că actul dedus judecății ar trebui anulat întrucât acesta prezintă situația într-un mod cu totul eronat.
În scopul soluționării petiției primite, CNCD a citat părțile indicate în petiție: petent și prezentul reclamant ( așa cum însuși reclamantul recunoaște, părțile fiind citate pentru data de 28.06.2007).
Privitor la excepția tardivității introducerii contestației, pârâtul solicită de asemenea respingerea acesteia pentru că potrivit art.20 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Or, dacă se analizează speța prin prisma obiectului petiției înaintate de către CNCD,respectiv: la data preluării personalului nu au fost alocate sume pentru echivalarea salariilor personalului preluat cu cel existent; ulterior preluării, conducerea - A, a menționat diferențierea de salarizare, în defavoarea celor proveniți de la fosta - -, fapta de discriminare sesizată și constatată ulterior de către CNCD are caracter continuu.
În concluzie, petiționarea în cauză s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie de nediscriminare coroborat cu cele privind regimul juridic al contravențiilor respectiv nr.OG2/2001 ( act normativ cu care se coroborează nr.OG137/200 republicată).
Pârâtul Sindicatul a cerut de asemenea respingerea acțiunii ca nefondată pentru că decizia nr.407/2007 este legală, neacordarea salariaților fostei Sc - Aas alariilor în cuantumurile prevăzute pentru cei aparținând - A -, constituie un tratament discriminatoriu, nefiind justificat de un scop obiectiv și legitim. De la data absorției - Sa A prin fuziune de către - A -, în loc ca personalului încadrat la nivele minime, medii, maxime de salarizare să li se acorde clasele de salarizare aferente acestor nivele, contestatoarea a menținut salariul încadrându-l în nomenclatorul său de funcții. Ca urmare, majoritatea salariaților de la fosta - - A, au fost retrogradați de la nivelul mediul și maxim de salarizare al funcției în care erau încadrați, situațiile menționate de contestatoare a unor salariați cu nivele de salarizare mai mari sunt singulare, aceste persoane ocupând funcții de conducere în cadrul fostei - - A, contestatoarea menținându-le salariile avute deși aceștia au fost trecuți pe posturi de execuție.
Examinând acțiunea se constată că este nefondată, motiv pentru care se respinge deoarece:
Potrivit hotărârii nr.407/12.XI.2007, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis, urmare la sesizarea formulată de pârâtul Sindicatul, că modalitatea de tratament a membrilor Sindicatului salariați proveniți de la fosta Sc -, de către conducerea - A, sub aspectul menținerii diferenței nivelului salariilor, față de cel al salariaților - A, este discriminatorie, nefiind justificată de un scop obiectiv și legitim, potrivit:
1.1 art.14 din Convenția Europeană Drepturilor Omului;
1.2 art.16 alin (1) di Convenția României;
1.3 art.1 alin.(2) lit.i, art.2 alin.(2) și (3), art.6 alin.(1) lit.b din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată și a recomandat Consiliului de administrație al - A să pună în aplicare propria decizie de eliminare a situației discriminatoriii a personalului provenit de la fosta - -.
Pârâtul a reținut, prin hotărârea atacată, că prin fuzionarea societăților comerciale - - și - A s-a creat și menținut o situație diferențiată între salariații fostei - - și cei aparținând -
Situația diferențiată a fost în dezavantajul salariaților fostei - -, raportată la salariații aparținând -
Neacordarea salariaților fostei - - a salariilor în cuantumurile prevăzute pentru cei aparținând - A, constituie un tratament discriminator, nefiind justificat de un scop obiect și legitim. Lipsa justificării este consolidată de faptul că însăși reclamanta, - A, recunoaște deosebirea de salariu dintre cele două categorii de salariați.
De asemenea, menținerea diferențierii cuantumului salariilor, în cazul de față, nu reprezintă expresia necesității/adecvațiunii măsurii impune datorită lipsei suportului financiar sau al unic de funcții și meserii utilizate în -
Conducerea - Aaî ncălcat principiul tratamentului egal atunci când pe parcursul aplicării atribuțiilor legale, distinge între persoane care sunt în situații analoage. Membrii sindicatului reclamanta, o dată cu absorția lor, se află în aceeași situație cu cea a persoanelor care ocupă funcții sau meserii în structura societății cesionare. Ori, acest aspect, trebuia să conducă la egalizarea modalității de apreciere a ocupanților posturilor respective și la evaluarea lor corectă. Menținând această situație deosebită, diferențiată, după momentul fuziunii, conducerea - Aaf ăcut aplicația modalității discriminatorii de exercitare a atribuțiilor legale în raport de aparența acestora la o altă structură, alta decât cea a -
S-a mai constatat că salariul mediu de încadrare aferent lunilor august 2004, august 2005 și ianuarie 2007, era la: de la 918,52 Ron față de 550,87 Ron la; de 986,81 Ron față de 651,80 Ron la; de 1098, 51 Ron față de 797,66 Ron la.
De asemenea, pârâtul a evidențiat din probele administrate, că venitul mediu realizat, la aceeași dată a fost după cum urmează:
- la 1220,61 Ron față de 701, 32 Ron la;
- la 1429,44 Ron față de 946,24 Ron la;
- la 1395,42 Ron față de 1000,57 la.
S-a mai reținut că, până la data soluționării sesizării formulate de pârâtul Sindicatul, decizia nr.2/9.III.2007 emisă de Consiliul de administrație al reclamantei - A, prin care s-a aprobat echivalarea salariilor angajaților proveniți de la - -, respectiv la prevederile Codului Muncii, nu a fost pusă în aplicare.
În susținerea acțiunii, reclamanta nu a propus probe din care să rezulte inexistența discriminării reținute prin hotărârea nr.407/2007, în condițiile art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea formelor de discriminare, motiv pentru care aceasta se respinge ca nefondată.
De altfel, prin motivele cuprinse în acțiune, reclamanta recunoaște existența diferențelor salariale între angajații societății, însă explicația dată, legată de natura activității, felul muncii și pregătirea necesară desfășurării acesteia, nu sunt de natură să justifice acțiunea atâta timp cât susținerile sunt simple aserțiuni.
Privitor la problema tardivității formulării sesizării la pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța constată că este nefondată, pentru că nr.OG137/2000 în baza căreia s-a emis hotărârea nr.407/2007 se completează cu prevederile nr.OG2/2001 privind sancționarea contravențiilor și în cazul celor cu caracter continuu, ceea ce este cazul în speță, termenul prevăzut de art.20 alin.1 din nr.OG137/2000 a fost respectate de pârâtul Sindicatul.
Este nefondată și afirmația reclamantei de faptul necitării sale de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea legată Discriminării, atâta timp cât la dosar se găsește citația pentru termenul din 28.VI.2007.
În consecință, pentru motivele expuse acțiunea se respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - A - A împotriva pârâților Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Sindicatul 95-
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică 8.IV.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Se comunică:
-reclamantei- - A -,A, calea 6 Vânători nr.FN. jud.
-pârâtului- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării-B, nr.1-3, sector 1.
-pârâtei - Sindicatul 95-A, cu sediul la A- Cl.6 Vânători, nr.FN.
Emis 3 com.
-9.04.2008
TEHNORED:/ 14.04.2008/5.ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Mircea Ionel Chiu
