Anulare act administrativ . Decizia 814/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 814/2008
Ședința publică din data de 27 martie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - pentru pronunțare - recursurile formulate de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A și intervenienta SA împotriva sentinței civile nr.2172 din data de 09.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul CENTRUL INDEPENDENT PENTRU DEZVOLTAREA DE MEDIU C și intervenienții SINDICATUL " ", ASOCIAȚIA PRO, având ca obiect anularea certificatului de urbanism nr.78/26.04.2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul formulat de pârât este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Recursul formulat de intervenientă este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 25 martie 2008, s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatului Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu C și a intervenientei Asociația " " Montană.
Se constată că s-au pus concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 20 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față reține că:
prin sentința civilă nr. 2.172 din data de 09.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj au fost respinse excepțiile inadmisibilității lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamantei CENTRUL INDEPENDENT PENTRU DEZVOLTAREA DE MEDIU
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN A prin PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN și a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de C " " și, ca o consecință, a fost anulat certificatul de urbanism nr. 78 din 26.04.2006 emis de Consiliul Județean A prin președintele acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin certificatul de urbanism nr. 78/2006, Consiliul Județean Aac ertificat regimul juridic economic și tehnic pentru imobilul terenuri și construcții în suprafață totală de 12.573.164,43 mp. amplasate pe teritoriul administrativ al comunelor, și orașele și Cîmpeni, în favoarea beneficiarului C De asemenea, instanța de fond a reținut că certificatul de urbanism a fost emis în scopul de a fi utilizat pentru obținerea autorizațiilor de construire aferente acestui imobil.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanta CENTRUL INDEPENDENT PENTRU DEZVOLTAREA DE MEDIU C, instanța de fond a reținut că aceasta a fost ridicată deoarece reclamanta nu a chemat în judecată toate părțile actului juridic, respectiv pe beneficiarul acesteia, C, dar instanța de fond a respins această excepție având în vedere faptul că certificatul de urbanism atacat nu are două părți, unilateralitatea fiind de esența actului administrativ, care este un act prin care autoritatea publică dispune în regim de putere publică în vederea executării sau aplicării în concret a legii, însă prin intervenția accesorie formulată C are calitatea de parte procesuală, hotărârea fiindu-i astfel opozabilă acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și cea a lipsei de interes, tribunalul, de asemenea, le-a respins având în vedere disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 și cele ale art. 2 alin. 1 lit. a și s din Legea nr. 554/2004, reclamanta având calitatea și interesul de a promova prezenta acțiune, reținându-se că aceasta este un organism social interesat care are ca scop apărarea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic și îmbunătățirea proceselor decizionale ale administrației publice.
În privința legalității emiterii certificatului de urbanism, instanța de fond a învederat că pe rolul Tribunalului Alba este o acțiune de anulare a certificatului de urbanism nr. 68/2004 care a fost suspendat de către instanța de judecată.
Totodată, s-a mai reținut că certificatul de descărcare de sarcini arheologice nr. 4/2004 privind masivul a fost atacat de către Asociația, dar, printr-o serie de procese purtate pe rolul a mai mult instanțe, acesta, în final, a fost suspendat prin încheierea nr. 21/2004 a Curții de Apel Alba.
A mai precizat prima instanță că la dosarul care a stat la baza emiterii certificatului de urbanism nr. 78/2006 nu există avizele obligatorii emise de primarii din localitățile, Câmpeni, astfel încât acest aviz are natura juridică a unui aviz conform, iar fără existența lui, președintele consiliului județean nu putea emite certificatul de urbanism, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că nu subzistă susținerile consiliului județean, că sunt aplicabile prev. art. 29 lin. 3 din Legea nr. 350/2001, având în vedere faptul că intervenientei i-a fost eliberat un alt certificat de urbanism, contestat în justiție, iar conform disp. art. 30 din Legea nr. 350/2001, conținutul certificatelor de urbanism trebuie să fie același pentru aceeași zonă și în ipoteza în care sunt emise mai multe certificate de urbanism.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că au fost încălcate și disp. art. 11 din Legea nr. 85/2002, care prevăd modalitatea în care se pot desfășura activitățile miniere, aceste dispoziții arătând că certificatul de descărcare de sarcină arheologică era obligatoriu pentru emiterea certificatului de urbanism.
Instanța de fond a mai apreciat că prin emiterea unui nou certificat de urbanism, în condițiile în care vechiul certificat de urbanism eliberat intervenientei este atacat în justiție, s-a urmărit posibilitatea obținerii unei autorizații de construire, deși Legea contenciosului administrativ prezumă existența eludării legii și a existenței prejudiciului conform art. 14 alin. 5. De asemenea, instanța a mai constatat că a fost încălcată autonomia locală, respectiv prev. art. 38 din Legea nr. 215/2001, având în vedere faptul că s-a solicitat un singur plan urbanistic zonal deși, în conformitate cu art. 47 din Legea nr. 250/2001, trebuia elaborat pentru fiecare din localitățile direct interesate.
Având în vedere întreaga stare de fapt și constatând că certificatul de urbanism a fost emis cu încălcarea prevederilor legale, conținând date incomplete, încălcând autonomia locală prin lipsa unor avize conforme obligatorii, nespecificând cerințele și avizele necesare pentru stabilirea corectă a regimului juridic, economic și tehnic a zonei menționate, instanța de fond a anulat certificatul, făcând aplicarea prev. art. 28, 34 din Legea nr. 350/2001 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea principală, a respins excepțiile ridicate precum și cererea de intervenție accesorie a intervenientei
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A și intervenienta
În recursul formulat de pârâtul Consiliul Județean A () se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii față de A ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat, sub un prim aspect, faptul că instanța de fond a ignorat actele care au stat la baza emiterii certificatului de urbanism contestat, între care și avizele favorabile, prealabile ale primarilor unităților administrativ-teritoriale implicate, astfel încât nu subzistă motivarea instanței de fond potrivit căreia ar fi fost încălcată autonomia locală a unor localități și au fost nerespectate disp. Legilor nr. 50/1990, nr. 350/2001 și 215/2001.
În recursul declarat de intervenienta s-a apreciat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului Cluj în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă sau ca formulată de către o persoană care nu justifică legitimare procesuală activă sau interes, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat faptul că instanța de fond a soluționat cu aplicarea și interpretarea greșită a legii excepțiile inadmisibilității și a calității procesuale active, invocând în drept disp. art. 304 pct. 9.pr.civ.
În ceea ce privește, excepția inadmisibilității, recurenta a învederat că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor care reglementează coparticiparea procesuală necesară trimițând astfel la practica și doctrina care au stabilit în mod constant împrejurarea că, ori de câte ori instanța este investită cu verificarea legalității unui act juridic, chemarea în proces a tuturor pârâților actului juridic atacat este o necesitate juridică obiectivă, deoarece nu este de conceput ca același act, să fie în același timp valabil pentru o parte și nevalabil pentru cealaltă parte.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei care în speță a fost identificată și cu interesul legitim s-a arătat că hotărârea instanței de fond este de asemenea nelegală, deoarece s-a interpretat în mod eronat dispozițiile legale privitoare la legitimarea procesuală activă în materia contenciosului administrativ, respectiv într-o astfel de acțiune este necesar ca persoana să fie titulară a unui drept sau a unui interes legitim care să fi fost vătămate prin emiterea acelui act. Se invocă totodată și disp. art. 8 alin 11introdus în Legea nr. 554/2004 de către Legea nr. 262/2007, prin care se arată că legiuitorul a clarificat în mod expres problema legitimării procesuale active în situația invocării unui interes public.
De asemenea, recurenta critică hotărârea primei instanțe și pe considerentul că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește criticile pe fondul cauzei, se susține că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită atât a dispozițiilor legale care reglementează în materia amenajării teritoriului și a urbanismului și a administrației publice locale, cât și cu ignorarea dovezilor aflate la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul CENTRUL INDEPENDENT PENTRU DEZVOLTAREA DE MEDIU C a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, iar în privința excepțiilor invocate a solicitat respingerea acestora, cu consecința respingerii recursului, invocând în drept disp. art. 8, 15 din Legea nr. 554/2004, art. 29 din Normele de aplicare a legii nr. 50/1991 (republicată și actualizată) art. 11 din Legea nr. 85/2003, art. 231din Legea nr. 462/2003 și Legea nr. 350/2001, modificată ( 41 - 51).
Totodată, a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Consiliului Județean A, a intervenientei și a intimatului, intervenienții SINDICATUL " " și ASOCIAȚIA PRO.
În cererea de intervenția a ASOCIAȚIEI "PRO " ( 57) se solicită admiterea acestei cereri, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă, ca formulată de o persoană care nu justifică legitimare procesuală activă sau interes, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cererea de intervenție formulată de intervenientul SINDICATUL " ( 75) cuprinde aceleași critici de nelegalitate și netemeinicie ca și cererea formulată de intervenienta ASOCIAȚIA "PRO ".
Totodată, în interesul intimatului-reclamant Centrului Independent pentru Dezvoltarea de Mediu Caf ormulat cerere de intervenție accesorie, întemeiată pe disp. art. 49 alin. 3, art. 51.pr.civ., ( 93) ASOCIAȚIA " ", solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, invocând aceeași poziție procesuală ca și entitatea în favoarea căreia a intervenit.
De asemenea, în interesul recurentelor și în contradictoriu cu intimatul-reclamant s-a mai înregistrat o cerere de intervenție accesorie formulată de către ASOCIAȚIA "PRO " ( 114) prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cereriii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă sau ca formulată de o persoană care nu justifică legitimare procesuală activă sau interes, iar în subsidiar, să fie respinsă ca neîntemeiată.
În motivare s-au susținut aceleași argumente ca și cele expuse în memoriul de recurs al celor două recurnete.
Prin încheierea din 24.01.2008 ( 89 - 90), Curtea a încuviințat cererile de intervenție accesorii formulate de intervenientele ASOCIAȚIA "PRO " și SINDICATUL " ", iar prin încheierea din 28.02.2008 ( 130 - 131) s-a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta ASOCIAȚIA "PRO " și ulterior prin încheierea din 20.03.2008 s-a încuviințat cererea de intervenție accesorie formulată de către ASOCIAȚIA " " ( 168 - 169).
Examinând recursurile, Curtea constată următoarele:
1. În ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării cererii de anulare a certificatului de urbanism, Curtea reține natura juridică a actului ce face obiectului contenciosului de anulare promovat de către reclamanta-intimată este aceea a unui act unilateral administrativ prin care autoritatea publică dispune în regim de putere publică în vederea organizării executării și aplicării legii.
Cadrul procesual compatibil în procedura contenciosului-administrativ de anulare urmează regula și principiul disponibilității procesului civil în virtutea căruia reclamantul arată și justifică calitatea sa procesuală, legitimarea sa procesuală și interesul său, precum și calitatea procesuală, legitimarea și interesul pârâtului ori pârâților care sunt chemați în judecată.
Din economia dispozițiilor Legii nr. 554/2004 nu se reține că în ipoteza în care un terț (persoana ce se pretinde vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act cu caracter individual, adresat altui subiect de drept) acționează pe calea contenciosului administrativ este obligat să cheme în judecată, pe lângă autoritatea publică emitentă a actului și beneficiarul actului administrativ. Pe de altă parte, nici instanța de contencios administrativ nu este autorizată în mod expres să introducă din oficiu pe beneficiarul actului administrativ. Totodată, nu se poate reține cu temei că examinarea legalității actului administrativ unilateral cu caracter individual atacat de un terț nu s-ar putea realiza altfel decât cu chemarea obligatorie în judecată și a beneficiarului actului administrativ. Regimul hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ este același ca și al celorlalte hotărâri judecătorești, respectiv acestea produc efecte juridice relative, exclusiv față de părțile litigantepartes litigantes.
Pe de altă parte, așa cum a arătat și instanța de fond, față de recurenta-intervenientă MONTA, hotărârea judecătorească a produs și produce efecte juridice, deoarece aceasta a intervenit în procesul demarat de către reclamant.
Este real că intervenienta a formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtului Consiliul Județean A ( 29-38 dos. fond), calificată ca atare de tribunal, prin încheierea din data de 30 mai 2007 ( 41 dos. fond) și nu ca o cerere de intervenție în interes propriu așa cum a fost inițial formulată de intervenientă. Pentru a statua astfel, tribunalul a reținut că cererea de intervenție este inadmisibilă conform art. 111.pr.civ. deoarece tinde să constate existența unui drept, însă cererea de intervenție în interesul unei alte persoane s-a apreciat a fi justificată deoarece se atacă un certificat de urbanism emis pe seama intervenientei. De notat că asupra acestei încheieri privind soluționarea cererii de intervenție în interes propriu nu s-au formulat critici în recurs.
Cu toate acestea, prin cererea de intervenție accesorie admisă, în principiu, de către tribunal, intervenienta a dobândit calitatea de parte în proces, a formulat apărări în cauză care au fost avute în vedere și analizate de către instanța de fond și astfel aceasta și-a putut exercita toate drepturile procesuale ce decurg această calitate.
Curtea nu întrevede care ar putea fi diferențierea de tratament juridic procesual a intervenientei MONTA, dacă aceasta ar fi formulat o cerere de intervenție în interesul său propriu admisibilă ori dacă ar fi fost de la început chemată în judecată în calitate de pârâtă. Obiectul principal al cererii de chemare în judecată în cauza de față constă în cercetarea legalității și temeiniciei actului administrativ atacat, analiză care se face în mod exclusiv față de autoritatea administrației publice care l-a emis și în raport de vătămările pretinse de terțul reclamant, independent de eventualele apărări ale beneficiarului actului administrativ ce ar putea fi formulate pe calea unui act procedural de sine stătător. Pe de altă parte Curtea nu consideră că independența procesuală a intervenientei, fie în calitate de pârâtă chemată formal în judecată de reclamant, fie în calitate de intervenient principal în ipoteza în care obiectul cererii de intervenție ar fi fost compatibil cu acțiunea principală, ar fi deosebită de calitatea acesteia de intervenient accesoriu. În fapt, intervenienta ar fi putut face aceleași apărări fie în calitate de parte principală, fie în calitate de intervenient accesoriu. De altfel, nu a arătat în mod expres în ce a constat diferența de tratament și astfel care au fost vătămările concrete atât pe plan procesual cât și pe plan material produse ca urmare a neparticipării acesteia în calitate de pârât )parte principală) în cauza de față. De aceea Curtea consideră că a beneficiat de toate garanțiile unui proces echitabil conferite de Legea fundamentală și de Convenție.
Mai mult, în lipsa unei dispoziții exprese care să prevadă și să reglementeze coparticiparea necesară și obiectivă într-un astfel de litigiu și având în vedere că examinarea cauzei s-a făcut în contradictoriu atât cu emitentul actului administrativ cât și cu beneficiarul acestuia, nu se poate reține cu temei că instanța de fond a vătămat drepturile procesuale ale reclamantei care să impună astfel casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
2. Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și implicit excepția lipsei de interes a acesteia, Curtea reține următoarele:
Așa cum s-a evocat anterior, reclamantul a acționat în calitatea sa de terț față de actul administrativ cu caracter individual, obiect al cererii de chemare în judecată.
Legitimarea procesuală activă a terțului în materia contenciosului administrativ este unanim recunoscută atât în doctrina de specialitate, în practica judiciară cât și de lege. Conform disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 face parte din categoria subiectelor de sesiză persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Prin urmare, reclamantului i se poate recunoaște calitatea de subiect de sezină în litigiul de contencios administrativ, condiționată de vătămarea unui drept sau a unui interes legitim prin actul administrativ supus cenzurii.
Conform disp. art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței de fond (5 martie 2007, data poștei aplicată de oficiul poștal pe plicul de expediție-fila 8 dos. fond) persoana vătămată era asimilată și organismelor sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat. Or, interesul public, conform lit. l) din aceluiași articol este interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare și realizarea competenței autorităților publice.
Așa cum rezultă din statutul asociației reclamante, activitatea acesteia este orientată în vederea protejării, promovării programelor și proiectelor care să contribuie la apărarea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, de asemenea, rezultă că asociația și-a propus să ofere resurse juridice, răspunzând solicitărilor diferitelor comunități care se confruntă cu probleme de mediu.
Având în vedere că efectele certificatului de urbanism ce face obiectul acțiunii introduse de către reclamant, că actul se eliberează potrivit documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului în care sunt incluse, între altele, măsurile necesare de protecție și punere în valoarea a patrimoniului arheologic, măsurile de conservare a biodiversității și alte măsuri de instituire a zonelor protejate și de protecție a mediului, suprapunându-se astfel cu obiectivele și scopurile înființării asociației reclamante și că acestea se înscriu în sfera interesului public, în înțelesul dat de disp. art. 2 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că reclamanta a justificat condiția interesului public cerută unui organism social interesat pentru a promova acțiunea de contencios administrativ.
3. În ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prev. art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea din data de 2.11.2007 ( 221 dosar fond) tribunalul a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, invocată de către intervenienta MONTA, arătând, în esență că, pronunțarea unei hotărâri de către Curtea Constituțională asupra unei excepții în sensul respingerii acelei excepții, nu împiedică formularea din nou a excepției în cadrul unui alt proces, însă observând cererea de sesizare, tribunalul a constatat că aceasta este motivată doar în privința art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește art. 1 și 18 din aceeași lege, s-a arătat că în memoriul cuprinzând excepția de neconstituționalitate nu se regăsesc critici și dezvoltări ale motivelor de neconstituționalitate, acestea fiind invocate doar formal.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004 sunt criticate în forma avută în vedere de Legea nr. 554/2004 înainte de modificarea acesteia prin Legea nr. 262/2007. Chiar dacă s-ar privi și noua formă a acestui text, în urma modificării survenite prin Legea nr. 262/2007, tribunalul a apreciat că neconstituționalitatea sau constituționalitatea acestui articol nu are incidență asupra cauzei de față, deoarece instanța de contencios administrativ este ținută să se pronunțe chiar și în ipoteza declarării acestui articol ca neconstituțional sub sancțiunea denegării de dreptate.
Potrivit disp. art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, în situația în care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, calificându-se ca fiind contrară prevederilor art. 26 alin. (1), (2) sau (3) din aceeași lege, instanța va respinge prin încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Această încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judeca în termen de 3 zile.
Curtea observă că intervenienta-recurentă nu a recurat încheierea din data de 2.11.2007 prin care tribunalul a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, în mod separat și în termenul special de recurs prev. la art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, ci a înțeles să recureze această soluție pe calea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, înțelegând astfel că prin recurarea acestei hotărâri se recurează toate actele procedurale premergătoare, inclusiv încheierile pregătitoare.
Cum în cauză Curtea nu a invocat din oficiu tardivitatea acestui motiv de recurs, analiza se va circumscrie asupra substanței motivului de recurs invocat.
Curtea reține astfel că tribunalul a făcut o analiză pertinentă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, reținând în mod întemeiat că doar sub aspectul neconstituționalității art. 8 din Legea nr. 554/2004 s-au formulat critici vizând neconstituționalitatea acestuia.
Cât privește celelalte dispoziții criticate ca fiind neconstituționale, respectiv art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, în mod just s-a decis că instanța de contencios constituțional nu poate fi investită în mod legal.
De asemenea, Curtea reține că este pertinentă și statuarea în ceea ce privește legătura de cauzalitate între necesitatea și imperativul rezolvării acesteia cu celeritate raportat la eventuala neconstituționalitate a art. 8 din Legea nr. 554/2004, în forma avută în vedere de intervenientă, respectiv forma înainte de modificarea legii prin Legea nr. 262/2007.
Or, se știe că instanța de contencios constituțional este investită exclusiv cu cercetarea constituționalități dispozițiilor legale aflate în vigoare la data sesizării, așa cum rezultă și din interpretarea disp. art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicată.
Față de cele ce preced, motivul de recurs invocat de recurentă se vădește a fi neîntemeiat, sens în care urmează a fi respins ca atare.
4. Pe fondul cauzei, Curtea va reține că ambele recursuri sunt neîntemeiate, centrându-și analiza plecând de la conținutul și argumentarea făcută de către instanța de fond în hotărârea atacată și de la apărarea formulată de către intimatul-reclamant.
Așa cum rezultă din lucrările dosarului, inițial a fost emis un alt certificat de urbanism, eliberat de către recurentul-pârât A sub nr. 68/20.08.2004, în favoarea recurentei-interveniente MONTA care face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, în dosarul nr. 223/2006 pendinte la Tribunalul Alba, iar acest certificat a fost suspendat definitiv și irevocabil în baza unei hotărâri judecătorești a aceluiași tribunal.
În cauza de față, instanța de fond a fost chemată să cerceteze legalitatea și temeinicia unui alt certificat de urbanism eliberat de aceeași autoritate sub nr. 78/626.04.2006, identic cu cel dintâi. Justificarea emitentului acestui act administrativ cu trimitere la dispozițiile legale conform căreia din aceste dispoziții legale rezultă fără niciun dubiu că autoritatea administrativă competentă este obligată să emită certificatul de urbanism cu privire la situația unui teren ori de câte ori este solicitată, indiferente de persoana fizică sau juridică solicitantă, fiind astfel interzis emitentului să condiționeze emiterea actului de elaborare prealabilă a unei documentații de urbanism pentru imobilul în cauză, nu este relevantă și pertinentă pentru a ocoli efectele hotărârii judecătorești prin care anterior, un act administrativ similar a fost suspendat.
Suspendarea executării unui act administrativ de către instanța judecătorească competentă semnifică oprirea temporară a efectelor juridice pe care actul respectiv le-ar fi produs în lipsa acelei hotărâri judecătorești.
Emiterea unui nou act administrativ de aceeași natură, identic, urmărind același scop semnifică ignorarea și încălcarea efectelor hotărârii judecătorești de suspendare, ceea ce conduce la paralizarea actului de justiție, autorității și prestigiului justiției, iar în final, pune serioase probleme cu privire la respectarea de către administrație a principiului legalității și securității raporturilor juridice.
Se poate conchide așadar că noul certificat de urbanism atacat în prezenta cauză, nr. 78/246.04.2006, are ca unic scop eludarea dispozițiilor judecătorești de suspendare a efectelor certificatului de urbanism nr. 68/20.08.2004, fiind astfel lovit de nulitate pentru cauză ilicită.
Așa fiind, examinarea celorlalte critici care se referă la conținutul și procedura de emitere a actului administrativ în cauză, apar de prisos și astfel dispensează Curtea de analiza în concret a acestora.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A și intervenietul accesoriu " ", cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
Având în vedere soluția dată celor două recursuri, în temeiul art. 51, 53 și 55.pr.civ. se va respinge și cererile de intervenție accesorii în recurs formulate de intervenienții ASOCIAȚIA "PRO, SINDICATUL " și ASOCIAȚIA " " și totodată, în baza acelorași dispoziții legale și ținând seama de soluția dată celor două recursuri, Curtea va admite cererea de intervenție în interesul intimatei-pârâte formulate de intervenienta ASOCIAȚIA " ".
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A și intervenienta " " împotriva sentinței civile nr. 2.172 din 09 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Respinge cererile de intervenție în interesul recurenților formulate de către intervenienții ASOCIAȚA "PRO, SINDICATUL " și ASOCIAȚIA " ".
Admite cererea de intervenție în interesul intimatei CENTRUL INDEPENDENT PENTRU DEZVOLTAREA DE MEDIU C- formulată de către intervenienta ASOCIAȚIA " "
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./15.04.2008/Jud.fond.,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
