Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 339/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 339/2008
Ședința publică de la 27 - 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant și pe pârât CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei arată că aceasta din urmă nu este în măsură să se prezinte, datorită vârstei - 81 ani -, solicitând în probațiune, încuviințarea administrării probei cu martori, sens în care propune pe numiții și.
La întrebarea curții, reprezentanta reclamantei arată că numitul - a cărui copie după declarația autentificată se află la dosar, la fila 17 - deține o hotărâre emisă în temeiul Legii 189/2000.
Curtea respinge cererea în probațiune, privind administrarea probei testimoniale față de martorii propuși, apreciind-o ca nefiind utilă și pertinentă prezentei cauze.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Repreztentanta reclamantei solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, în sensul anulării Hotărârii nr.21471/27.06.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii C și admiterea cererii formulată de către reclamantă în temeiul Legii 189/2000, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată în data de 21.12.2007, reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21.471 din 27.06.2007 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, ( 6) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu a prezentat nici o dovadă cu acte și, mai mult, declarațiile martorilor sunt neverosimile, existând contradicții în relatările acestora, ceea ce face ca aceste dovezi contradictorii să se excludă reciproc.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2006, sub nr. 65.962, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21.471 din data de 27.06.2007, pârâta respinge cererea reclamantei motivat de faptul că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. ( 2)
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actul administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și ( 17, 18).
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, declarațiile autentice ale martorilor și confirmă refugiul reclamantei împreună cu părinții săi. Astfel, martorii arată faptul că reclamanta și familia acesteia au fost nevoiți ca în luna octombrie a anului 1940 să se refugieze din localitatea de domiciliu, Mici, jud. C, prin, în localitatea T, jud. C, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile hortiste după cedarea de Nord, reîntoarcerea din refugiu având loc în luna iunie 1945.
Curtea constată că, declarațiile martorilor sunt pertinente, arătând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Mai mult, pârâta prin hotărârile nr. 13.882 din 17.02.2005 și nr. 5.976/04.12.2002 a recunoscut martorilor și calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000. ( 15, 16).
Drept urmare, în temeiul art. 18 din Legea nr. 544/2004, instanța va dispune anularea hotărârii nr. 21.471 din 27.06.2007 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 15.10.1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2007.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că în practica relativ recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 4754 din 06 decembrie 2007 de exemplu) s-a statuat că declarațiile martorilor date în condițiile art. 4 din nr.HG 127/2002 constituie probe care fac dovada refugiului iar "în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului, situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare".
De asemenea, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind suficientă în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ).
În consecință, Curtea a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată și a admis-o astfel cum a fost formulată.
Nu se poate susține, însă, că aceste ultime afirmații sunt suficiente pentru ca acțiunile de acest gen să fie admise întrucât există decizii ale care afirmă contrariul ( decizia nr. 4183 din 01 noiembrie 2007, 3738 din 04 octombrie 2007) fără a indica, însă, existența unor criterii obiective și rezonabile pentru care deși s-au administrat aceleași categorii de probe acțiunile au fost respinse.
Este cunoscut, însă, faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat România pentru divergențele de jurisprudență existente chiar la nivelul Înaltei Curți de Casație și care au fost apreciate drept contrare principiului siguranței publice (cauza Beian împotriva României). Cu același prilej s-a subliniat și faptul că "dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului(a se vedea, mutatis mutandis, împotriva Poloniei, împotriva României).
În consecință, pentru a preveni o condamnare previzibilă a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținând că pentru persoane aflate în situații similare instanțele le-au recunoscut părților dreptul de a beneficia de privilegiile Legii nr. 189/2000 în condițiile administrării aceluiași probatoriu, Curtea va admite acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în G,-, jud. C împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 21.471/27.06.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15.10.1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Dact./4 ex./15.04.2008.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac
