Anulare act administrativ . Decizia 814/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.814
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Pohoață Maria
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL - - com. -, județul D, împotriva sentinței nr.133 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-pârât Consiliul Local - reprezentant de consilier juridic -, potrivit împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsind intimata-reclamantă Instituția Prefectului Județului
Procedura fiind îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic -, pentru recurentul-pârât, depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum 2,00 lei, potrivit chitanței nr. - din 25.05.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, de asemenea, depune la dosar practică judiciară, sentința civilă nr.373 din 8.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad și sentința civilă nr.595 din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentantei recurentului, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului Consiliul Local - solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs, în esență, reprezentanta recurentului arată că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 309 pct.9 pr.civilă, astfel, în mod greșit nu a reținut instanța art.3 din OUG 30/2007, aprobată prin Legea nr.15/2008, cu modificările ulterioare, întrucât, dacă legea a conferit aceste prerogative Ministerului Administrației și Internelor, în raport cu autoritățile administrației publice locale, atunci este evident că și personalul din sfera acestor autorități trebuie să beneficieze de dreptul la indemnizația de dispozitiv, stabilit prin ordinul menționat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta Instituția Prefectului Județului Das olicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr.55/25.11.2008 emisă de pârâtul Consiliul Local -.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că această hotărâre are ca obiect acordarea indemnizației de dispozitiv pentru personalul din anexa 3 la Hotărârea Consiliului Local nr.48/2008, privind aprobarea organigramei, a statului de funcții și a statului de personal ale comunei -, reformulată; prin această hotărâre acordându-se o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25% aplicat la salariul de bază, salariaților din cadrul primăriei.
Reclamanta a mai arătat că acest spor nu este prevăzut în actele normative care reglementează salarizarea funcționarilor publici și a personalului contractual din instituțiile bugetare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Local - a solicitat respingerea cererii, întrucât prin Ordinul MAI nr.496/2003, de modificare și completare a Ordinului nr.275/2002, a fost introdus punctul 9 pct.2, care a prevăzut acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract, care beneficiau, anterior, de respectiva indemnizație, considerând, astfel, pârâtul că beneficiază de indemnizația de dispozitiv personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a se distinge între administrația publică centrală și administrația publică locală, invocând, în acest sens, dispozițiile OUG nr.30/2007, iar în ceea ce privește cuantumul indemnizației de dispozitiv, pârâtul a arătat că acesta este stabilit prin dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999, care îl cuantifică într-un procent de 25% din salariul de bază.
Prin sentința nr.133 din 3 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului D, dispunându-se anularea Hotărârii nr.55 din 25.11.2008 emisă de pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin HCL nr.55/25.11.2008, Consiliul Local - a acordat, începând cu luna noiembrie 2008, salariaților din cadrul Primăriei - indemnizația lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază al fiecăruia, dispoziție care a fost motivată potrivit disp. art. 13 din Legea nr.138/1999, art.9 pct.2 din Ordinul MAI nr.496/2003, art. 36 din Legea nr.215/2001, practică administrativă și judecătorească în domeniu.
Tribunalul a mai reținut că primarii, consiliile locale și aparatul de specialitate format din funcționari publici și personalul contractual nu fac parte din structurile Ministerului Administrației și Internelor, fiind nefondate susținerile pârâtului, potrivit cărora împrejurarea că art.3 lit.a din OUG nr.30/2007 conferă prerogative MAI, în raport cu autoritățile administrației publice locale, aceasta ar conferi personalului din administrația publică locală dreptul la indemnizația de dispozitiv stabilită prin Ordinul MAI nr.496/2003, care vizează personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care fac parte din structurile ministerului, categorie în care nu se încadrează angajații primăriei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei -, criticând această hotărâre pentru nelegalitate, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea sentinței nr. 133 din 3.03.2009, iar pe fond respingerea acțiunii promovată de Instituția Prefectului Județului
În motivarea recursului, s-a arătat că, potrivit OUG nr.30/2007, atribuțiile Ministerului Administrației și Internelor sunt cele prevăzute de art. 3, la litera a precizându-se că monitorizează aplicarea prevederilor cuprinse în strategiile și programele de reformă și restructurare a administrației publice centrale și locale, elaborate pe baza programului de guvernare, în conformitate cu politicile UE și legislația internă, asigură realizarea strategiilor și programelor în domeniul său de activitate, îndrumă și sprijină autoritățile publice locale și aparatul de specialitate ale acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege, asigură realizarea unui parteneriat cu autoritățile administrației publice locale prin consultarea acestora în vederea perfecționării cadrului legislativ și instituțional, astfel că, în considerarea acestor prerogative, personalul din cadrul autorităților publice locale sau centrale trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv stabilită prin ordinul conducătorului ministerului, Constituția României tratează în Capitolul 5, Secțiunea a II-a atât administrația publică locală, cât și instituția prefectului, creând premisa unui regim unitar de reglementare.
S-a mai susținut că de această indemnizație beneficiază funcționarii publici și personalul contractual ce lucrează în domeniul evidenței informatizate a persoanei, în cadrul consiliilor locale și județene, dreptul la această indemnizație fiind recunoscut prin acțiuni promovate și câștigate în justiție, aparatul de specialitate al primarului municipiului SMa obținut acest drept pe cale administrativă, iar HCL S M nu a fost atacată în contencios administrativ de către prefect, s-a procedat în acest mod în ceea ce privește HCL a Municipiului C, însă Curtea de Apel Craiovaa respins cererea prefectului.
Recurentul a mai învederat instanței că OG nr.137/2000 aprobată prin Legea nr.148/2002 consacră prin art. 1 alin.2 principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, inclusiv în exercitarea drepturilor economice, iar punctul 9.2 din Ordinul MAI nr. 496/2003 nu fac decât să asigure egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul administrației publice, înlăturând discriminarea existentă anterior emiterii acestui act normativ, fiind inechitabil și discriminator ca persoane similare, care lucrează în alte instituții sau autorități din administrația publică, să beneficieze de acest drept, iar personalului din anexa 3 la Hotărârea nr.55/2008 să nu i se acorde această indemnizație.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și art. 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin HCL - nr. 55 din 25.11.2008 s-a stabilit ca, începând cu luna noiembrie 2008, personalul evidențiat în anexa nr. 3 la HCL nr.48/2008 să beneficieze de indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, drept salarial prevăzut de art. 13 din Legea nr.138/1999 și pct.9.2 din Ordinul MAI nr.496/2003, beneficiarii fiind funcționari publici și personal contractual din cadrul administrației publice locale, ce este salarizat în conformitate cu Legea nr. 188/1999 și dispozițiile Codului Muncii, după caz, toate aceste categorii de personal aflându-se în raporturi de muncă cu administrația publică locală.
Astfel, în mod corect, Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că se impune anularea Hotărârii nr. 55 din 25.11.2008 emisă de Consiliul Local al comunei, întrucât funcționarii publici și personalul contractual din cadrul primăriilor și consiliilor locale nu fac parte din structurile Ministerului Administrației și Internelor, nebeneficiind, deci, de dispozițiile punctului 9.2 din Ordinul MAI nr.496/2003 și art. 13 din Legea nr. 138/1999, aceste norme legale reglementează salarizarea personalului militar și civil din cadrul MAI, inițial sporul a fost reglementat de Ordinul nr.275/2002, iar după unificarea Ministerului Internelor cu Ministerul Reformei Administrative, prin OUG nr. 63/2003, s-a emis Ordinul nr. 496/2003, prin care s-au făcut precizări cu privire la beneficiarii sporului de dispozitiv, în scopul continuității acordării acestui drept personalului contractual și funcționarilor publici, ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice, în conformitate cu punctul 9.2 și punctul 31.1 din ordin.
Este adevărat că punctul 9.2 din Ordinul nr.496/2003 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, categoriile de personal beneficiare fiind cele enumerate de pct. 31.1, respectiv funcționari publici și personal contractual din cadrul MAI, respectiv cel ce a lucrat în structurile MI, până la data reorganizării acestuia, ca urmare a demilitarizării unora din activitățile sale, cum ar fi cele de evidența informatizată a persoanei, care prin OG nr.63/2003 au trecut la autoritățile publice.
A extinde aplicabilitatea acestor dispoziții legale și la alte categorii de funcționari publici și personal contractual, aflat în raporturi de muncă cu o autoritate publică executivă sau deliberativă, este echivalentă cu adăugarea la lege și acordarea unor drepturi neprevăzute de actele normative pentru persoanele în cauză, funcționarii publici au dreptul la un salariu a cărui componență este cea expres reglementată de art. 31 din Legea nr.188/1999, între care nu se regăsește și indemnizația de dispozitiv, iar personalul contractual beneficiază de dreptul la un salariu în condițiile prevăzute de Codul muncii, stabilite prin contractul individual de muncă și contractele colective de muncă negociate cu angajatorul.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia, prin art. 3 din OUG nr.30/2007, Ministerul Administrației și Internelor are atribuții în ceea ce privește autoritățile administrației publice locale, astfel că personalul din sfera acestor autorități trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv, Curtea constată că nu este fondat, întrucât prin actul normativ precizat mai sus este reglementată organizarea și funcționarea MIRA, actualmente MAI, însă nu există nicio dispoziție legală prin care să se stabilească acest drept salarial în favoarea personalului din cadrul administrației publice locale, care nu se află în raporturi de muncă cu acest minister, ci cu autoritatea publică locală, respectiv cea executivă și cea deliberativă, neavând nicio relevanță faptul că administrația publică locală și instituția prefectului este tratată de Constituția României în același capitol V, secțiunea a 2-a, Legea fundamentală stabilește și garantează drepturile fundamentale ale cetățenilor români, inclusiv dreptul la salariu, însă condițiile și componența acestuia sunt stabilite prin lege organică, pentru fiecare categorie de personal în parte, în speța de față fiind aplicabile reglementările din Legea privind statutul funcționarului public și cele ale Codului Muncii.
De asemenea, nu este fondat nici motivul de recurs, potrivit căruia de indemnizația de dispozitiv beneficiază funcționarii publici și personalul contractual ce lucrează în domeniul evidenței informatizate a persoanei, precum și în cadrul consiliilor locale și consiliilor județene, obținându-se recunoașterea dreptului prin hotărâri câștigate în justiție, întrucât personalul ce lucrează în domeniul evidenței informatizate a persoanei s-a aflat în raporturi de muncă cu Ministerul d e Interne până la momentul reorganizării acestuia, în conformitate cu OUG nr.63/2003, iar emiterea Ordinului nr.496/2003 a avut ca și scop continuitatea acordării acestui spor, pentru persoanele ce s-au aflat în raporturi de muncă cu acest minister, iar urmare demilitarizării unora din activitățile sale, au trecut la autoritățile publice. Referitor la personalul din cadrul consiliilor locale și județene, ce au obținut recunoașterea dreptului la indemnizația de dispozitiv prin hotărâri judecătorești, se constată că nu are nicio relevanță în prezenta cauză, întrucât funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorității publice locale a comunei nu s-au aflat în raporturi de muncă cu Ministerul d e Interne și nu sunt beneficiari ai indemnizației de dispozitiv prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999 pct.9.2 și 31.1 din Ordinul nr. 496/2003.
De asemenea, nu are nicio relevanță nici împrejurarea că prefecții din alte județe, respectiv S M, nu au atacat în contencios administrativ hotărârile consiliilor locale, prin care s-a stabilit indemnizația de dispozitiv, nici cea potrivit căreia Curtea de Apel Craiovaa respins cererea prefectului de anulare a unei hotărâri de consiliu local cu același obiect, întrucât, în temeiul art. 19 lit. din Legea nr.340/2004, prefectul are atribuția legală de a verifica hotărârile consiliilor locale, putând formula, în conformitate cu art.3 din Legea contenciosului administrativ, acțiune în anulare, promovarea unei astfel de acțiuni fiind dispozitivă și nu imperativă, iar practica judiciară a unei alte instanțe nu este obligatorie pentru o instanță similară, de același grad, un astfel de efect are hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, conform art. 315(1) pr.civilă, în cauza de față, pentru instanțele din teritoriu fiind obligatorie practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia prin art. 1 alin.2 din OG 137/2000 s-a consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, inclusiv în exercitarea drepturilor economice, nu este întemeiat, întrucât personalul din cadrul autorității publice locale a comunei - nu se află în aceeași situație cu personalul care s-a aflat în raporturi de serviciu cu Ministerul d e Interne, până la momentul reorganizării acestuia, conform OUG nr.63/2003, în favoarea acestuia din urmă s-a stabilit prin Ordinul MAI nr.496/2003 acordarea indemnizației de dispozitiv, respectiv continuarea acordării acestui spor salarial, însă, în ceea ce privește funcționarii publici și personalul contractual, aflați în raporturi de muncă cu autoritățile publice locale, respectiv cea deliberativă, reprezentată de consiliul local și cea executivă, reprezentată de primar, salarizarea acestora este reglementată de Legea nr. 188/1999, respectiv de Codul muncii, salarizarea este o atribuție ce revine puterii legislative, și nu celei judecătorești, neputându-se crea, pe cale de judecată, reglementări normative cu acest obiect, fără a se încălca principiul separației puterilor în stat, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/2008 și nr.820/2008, ce sunt obligatorii pentru instanțe, conform art. 147 alin.4 din Constituție.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa dispus anularea HCL - nr. 55/2008, în condițiile în care funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorității publice locale a Comunei - nu sunt beneficiari ai sporului de dispozitiv, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtulCONSILIUL LOCAL -- com. -, județul D, împotriva sentinței nr.133 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Pohoață Maria
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./02.06.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Pohoață Maria
