Anulare act administrativ . Sentința 816/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.816/CA

Ședința publică din 09 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ formulată de reclamanta - CONFORT SRL cu sediul în C, nr.9, județul C și cu sediul procesual ales la -, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Bd.-.- nr.18, județ C și P C - - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL cu sediul în Bd.-.- nr.18, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 09 octombrie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA:

Asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată următoarele:

Reclamanta - Confort SRL a chemat în judecată pe DGFP C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

1) anularea Deciziei nr.42/15.06.2007 emisă de DGFP C;

2) anularea Deciziei de impunere nr.2094/30.03.2007 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 29.03.2007;

3) suspendarea actelor administrative până la rămânerea definitivă a sentinței.

In motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a solicitat organelor fiscale deducerea TVA în cuantum de 2.223.590 lei pe perioada aprilie-iulie 2004, septembrie-noiembrie 2004 și ianuarie 2005.

Reclamanta solicită anularea actelor administrative, decizia de impunere pricind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală prin Decizia nr.2094/30.03.2007, motivat de faptul că organul fiscal trebuia să emită decizia de impunere potrivit modelului aprobat prin nr.1109/2004 și nr.967/2005, care nu sunt aplicabile în cauză.

Se susține că, organul fiscal a dovedit incoerență în interpretarea dispozițiilor legale, deoarece în perioada 2002 - martie 2004, societatea a beneficiat în aceste condiții de fapt și de drept de rambursare TVA aferentă gestiunii delegate, pentru ca, ulterior, începând cu aprilie 2004, fără să intervină nici o modificare de ordin legislativ, acest drept să fie refuzat.

Susține reclamanta că are dreptul să beneficieze de deducere TVA în sumă de 2.223.590 lei pentru că îndeplinește condițiile prevăzute de art.145 al.3 din Codul fiscal.

În dovedirea acțiunii reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.

Prin raportul de expertiză efectuat de expert, se apreciază că, din punct de vedere tehnic sunt inconsecvențe în cifrele din Decizia nr.42/15.06.2007, întrucât nu se acordă drept de deducere a TVA pentru suma de 2.223.590 lei, în timp ce în evidențele financiar-contabile și în decontul TVA s-a cerut rambursarea numai pentru suma de 2.125.748 lei.

Astfel, se refuză la rambursare o sumă mai mare decât cea solicitată având ca efect o obligație de plată de 97.842 lei către reclamantă și majorări de întârziere aferente, sume ce nu sunt datorate de fapt de către societate.

Analizând actele și lucrările dosarului se constată că, acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:

1.Cu privire la nulitatea deciziei de impunere

Soluționarea cererii de rambursare din 28.02.2005 s-a efectuat în martie 2007, prin încheierea Raportului de inspecție fiscală din 29.03.2007.

În aceste împrejurări, emiterea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală intră sub incidența nr.972/2006, în vigoare la acea dată, conform căreia decizia emisă în urma inspecțiilor fiscale anticipate efectuate pentru soluționarea deconturilor cu suma negativă pe taxa de valoare adăugată cu opțiune de rambursare, are rol și de decizie de rambursare.

Prin urmare, organul de inspecție fiscală a întocmit Decizia de impunere nr.2094/30.03.2007 prin care a stabilit obligație suplimentară de plată TVA în sumă de 97.842 lei și obligații accesorii în cuantum de 11.426 lei și a respins la rambursare TVA solicitat de 2.125.748 lei, acest act având și rol de decizie de rambursare.

În această situație, invocarea de către reclamantă a nulității deciziei pentru că TVA să fie emisă după modelul nr.1109/2004, este nefondată pentru că în momentul verificării fiscale, acest act normativ era abrogat.

2.Cu privire la motivele de nulitate ca urmare a încălcării dispozițiilor art.145 al.3 Cod fiscal

Potrivit art.145 al.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal "dacă bunurile și serviciile achiziționate destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor TVA, are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate și prestațiilor de servicii care i-au fost prestate ori urmează să fie prestate de o altă persoană impozabilă.

Din cele ce preced rezultă că, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor TVA, are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilornumai dacă aceste achiziții sunt în folosul operațiunilor sale taxabile.

În cazul unor bunuri sau servicii facturate care nu sunt legate de obiectul de activitate al persoanei impozabile sau nu au fost efectuate în scopul operațiunilor sale taxabile, TVA nu este deductibilă.

Reclamanta a solicitat rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoare adăugată în sumă de 2.125.748 lei, rezultată din decontul lunii ianuarie 2005 compusă din TVA dedusă în perioada aprilie-iulie 2004 respinsă la rambursare cu drept de preluare, TVA aferentă lunilor septembrie și noiembrie 2004 solicitată la rambursare și respinsă cu drept de preluare și TVA aferentă lunii ianuarie 2005.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, reclamanta a dedus pe lângă TVA aferent activităților proprii și TVA aferentă operațiunilor efectuate pentru reabilitarea sistemului de iluminat stradal și reabilitarea tramei stradale, activități în gestiune delegată, care nu au fost utilizate în folosul operațiunilor sale taxabile și nu au legătură cu obiectul său de activitate, ci cu obiectul de activitate al Consiliului Local al Municipiului C, conform art.2 al.1 din Legea nr.356/2001 și OG nr.71/2002, din care rezultă că activitatea de iluminat public și administrarea domeniului public străzi, trotuare, sisteme de semaforizare, fântâni arteziene, reprezintă servicii publice de gospodărire comunală, servicii care aparțin prin natura lor și potrivit legii - domeniului public.

În ceea ce privește sistemul de iluminat public, reclamanta are calitatea de operator care este intermediar între prestatorii de fapt și beneficiarul de drept - Consiliul Local al Municipiului C - ce are calitate de autoritate publică - iar activitățile desfășurate prin intermediul reclamantei aparțin, așa după cum s-a arătat în art.2 al.1 lit."f" și Legea nr.326/2001 Consiliului Local, iar contractul de delegare a gestiunii nu schimbă natura serviciilor, aceea de servicii de administrație publică, care nu intră în obiectul de activitate al reclamantei.

Cum, potrivit art.145 al 3 din Legea nr.571/2003 dreptul persoanei impozabile să-și deducă TVA se naște, numai dacă bunurile sau serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, în aceste condiții, în mod corect organele fiscale au încadrat tranzacțiile economice desfășurate între Consiliul Local și reclamantă și prestatorii serviciilor de întreținere și reparații, considerând că situației de fapt îi sunt aplicabile prevederile art.129 al.5 din Legea nr.571/2003, potrivit cărora persoana impozabilă care acționează în nume propriu dar în contul altei persoane în legătură cu prestarea de servicii, se consideră că a prestat ea însăși acel serviciu.

În această situație reclamanta fiind considerată din punct de vedere al TVA cumpărător revânzător potrivit pct.7 al.1 din HG 44/2004 dacă primește de la vânzător o factură întocmită pe numele său.

Din proba cu înscrisuri depuse la dosar, rezultă că:

1)reclamanta nu a facturat aceste servicii către Consiliul Local, situație în care TVA colectată ar fi egală cu TVA deductibilă și deci influențată fiscal din punct de vedere al TVA, ar fi fost aceeași, așa după cum s-a reținut în decizia de impunere;

2)obiectivele la care au fost efectuate lucrări de investiții și reabilitare, nu fac parte din patrimoniul reclamantei, ci din patrimoniul Consiliului Local, iar potrivit art.145 al.3 din Legea nr.571/2003 a aproba la rambursarea taxei pe valoare adăugată dedusă de reclamantă pentru lucrările efectuate la aceste obiective, ar însemna reîntregirea unor fonduri pentru investiții prevăzute de lege a fi finanțate de la bugetul local pe seama bugetului de stat.

Așa fiind, dovedindu-se în cauză că reclamanta nu are drept de deducere TVA aferentă plăților efectuate de Consiliul Local C pentru reabilitarea sistemului de iluminat public, reabilitarea și modernizarea tramei stradale, corect s-a emis decizia de impunere.

În ce privește raportul de expertiză, el nu va fi însușit de instanță, pentru că, concluziile sunt ambigue și nu s-a verificat îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor prevăzute de art.145 din Legea nr.571/2003.

Așa fiind, urmează să fie respinsă acțiunea ca nefondată.

În ce privește cererea de suspendare a executării actelor administrative, ea va fi respinsă pentru că reclamanta nu a plătit cauțiunea stabilită de instanță potrivit art.185 Cod pr.fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - CONFORT SRL cu sediul în C, nr.9, județul C și cu sediul procesual ales la -, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Bd.-.- nr.18, județ C și P C - - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL cu sediul în Bd.-.- nr.18, județ

Respinge cererea de suspendare.

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 09 Octombrie 2008.

PREȘEDINTE,

Grefier,

- -

Red.hot.jud.-/10.10.2008

Dact.Sz - 5 ex/20.10.2008

Emis 3 com/

Președinte:Eufrosina Chirica
Judecători:Eufrosina Chirica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 816/2008. Curtea de Apel Constanta