Anulare act administrativ . Decizia 820/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 820
Ședința publică din data de 13 iunie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu a - -
-
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat reclamanta- P -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,--3,. 33 IK, județul P și în comuna, sat de,-, județul P, împotriva sentinței nr. 112 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P - SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul
Recursul este timbrat cu taxă de timbru în valoare totală de 29,5 lei cu chitanțele nr. 414 din 23 aprilie 2008 și nr. 564 din 9 mai 2008 și timbru judiciar în valoare de 7,5 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns recurenta reclamantă - P - prin consilier juridic și intimatul Consiliul Local al Municipiului P - Serviciul Public Finanțe Locale prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic, pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului P - Serviciul Public Finanțe Locale, depune la dosarul cauzei delegație și întâmpinare.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă - P -, depune la dosarul cauzei delegație și completare taxă de timbru în valoare de 10 lei cu chitanța nr. 564 din 9 mai 2008 și timbru judiciar în valoare de 6 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
Solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Curtea apreciază că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul procedural, motiv pentru care va fi calificată drept concluzii scrise.
Lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depuse la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurenta reclamantă - P - prin consilier juridic și intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului P - Serviciul Public Finanțe Locale prin consilier juridic.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă - P -, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Consilier juridic, pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului P - Serviciul Public Finanțe Locale, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea luând act de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă - P -, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 112 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru următoarele considerente:
Precizează că obiectul prezentei cauze îl reprezintă recunoașterea unui drept și nu anularea unui act.
Astfel, arată că obiectul principal al cererii a fost recunoașterea dreptului și nu era necesară o procedură prealabilă.
Învederează că declarația fiscală și declarația rectificativă reprezintă titluri de creanță și trebuie anulate dacă nu sunt conforme.
La solicitarea instanței, precizează că a solicitat recunoașterea unui drept.
Precizează că nu a solicitat scutire de impozit, întrucât acestea sunt scutite ca efect al legii.
Arată că prima instanță,în mod eronat, a reținut că a solicitat anularea unui act, ci s-a solicitat numai recunoașterea unui drept.
Mai arată că a solicitat restituirea unor diferențe.
Învederează că autoritatea locală a mai scutit o dată recurenta la alte taxe, dar la aceasta nu.
Solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 112 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului P - Serviciul Public Finanțe Locale, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 112 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Învederează că societatea recurentă nu a îndeplinit procedura prealabilă.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - P SRL Pas olicitat în contradictoriu cu P recunoașterea dreptului său începând cu data intrării în vigoare a legii constând în aplicarea dispozițiilor art.16 alin.12 din Legea nr. 13/2007 cu privire la scutirea prin efectul acesteia de la plata taxelor pe clădire și terenul proprietate publică a municipiului P și asupra cărora are un drept de uz și servitute prin efectul contractului de delegare prin concesiune a gestiunii serviciului public al județului P de alimentare cu energie termică produsă centralizat în sistem producție - transport - distribuție pentru municipiul
Pe cale de excepție s-a solicitat anularea deciziei de impunere pentru stabilirea taxei pe clădiri în cuantum de 117,847.000 lei și a deciziei de impunere pe anul 2007 pentru stabilirea taxei pe teren în cuantum de 8.172.00 lei pentru motive de nelegalitate, suspendarea actelor administrativ-fiscale menționate, până la soluționarea cauzei și obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate în cuantum de 125.019.00 lei conform deciziilor de impunere nelegale și a accesoriiilor acestora.
In motivarea cererii, s-a arătat că la data de 26.01.2006 reclamanta a depus la pârâtă declarația de impunere pentru stabilirea taxei pe teren, a impozitului pe clădiri etc. pentru anul 2006, prin care specifica modul de încadrare făcută pentru terenurile și construcțiile aparținând domeniului public al municipiului P, aflate în concesiune conform contractului.
La data de 26.01.2007 a depus declarație de impunere aferentă anului fiscal cu mențiunea că își menține declarațiile depuse în data de 26.01.2006 deoarece baza impozabilă pentru bunurile respective nu s-a modificat față de acest an.
La data de 10.07.2007 a depus declarația de impunere rectificativă anul 2007, modificată în concordanță cu prevederile art.16 alin.12 din Lg.13/2007 a energiei electrice. Cu adresa nr. -/10.08.2007 pârâta îi comunică, fără emiterea unei decizii, că nu îi poate acorda scutirea solicitată. La data de 3.10.2007 s-a solicitat pârâtei restituirea conform declarației rectificative a sumei de 2724 lei reprezentand val taxe achitate suplimentar, în prima tranșă legală, respectiv până la 31.03.2007, iar la data de 18.10.2007 pârâta i-a comunicat expedierea deciziilor de impunere pentru stabilirea taxei pe clădiri, pe teren etc. pe anul 2007 și că la data de 5.10.2007 nu avea sume achitate în plus în vederea restituirii.
Reclamanta a apreciat că prin actele administrative enunțate s-a cauzat o vătămare gravă a dreptului său constând în scutirea de la taxa pe clădiri și teren drept recunoscut și acreditat de lege, iar pârâta a refuzat implicit, în mod nejustificat, să îi rezolve cererea sa privitoare la un drept recunoscut de lege.
La termenul de judecată din data de 18.12.2007, pârâta a invocat excepția prematurității (inadmisibilității) cererii, invocând dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004. S-a arătat că reclamanta nu a formulat vreo contestație împotriva deciziilor de impunere emise de pârâtă, decizii ce constituie acte administrative ce pot fi contestate. Aceste decizii de impunere au fost comunicate societății reclamante, cu confirmare de primire, iar în cuprinsul acestora se menționează că împotriva măsurilor dispuse se poate formula contestație, care se depune în termen de 30 de zile de la comunicare la organul emitent, reclamanta neîndeplinindu-și această obligație, astfel încât parata nu se afla în situația de a soluționa o contestație. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 22.01.2008, reclamanta și-a precizat cererea, arătând că deși a solicitat pârâtei să emită o decizie motivată legal prin care să se exprime față de conținutul și existența a două declarații, printr-o decizie sau dispoziție emisă legal, aceasta deoarece adresa sa a primit un răspuns în contestație, în raport de declarația fiscală și cea rectificativă, a cărei procedura nu a fost finalizată, pentru a se emite deciziile de impunere, fapt care s-a produs cu încălcarea legii. In opinia reclamantei, cele 2 decizii sunt nule de drept din această perspectivă.
La termenul de judecată din data de 12.02.2008, pârâtul a formulat completare la întâmpinare prin care a solicitat instanței să pună în discuția părților excepția inadmisibilității invocată, dat fiind inexistența unei contestații și astfel, imposibilitatea emiterii unei decizii sau dispoziții, așa cum reclamanta a menționat, invocând dispozițiile art.82 alin.2, art. 86 alin.4, art.87 și art.90 alin.2 Cod pr.fiscală.
La termenul de judecată din data de 4.03.2008, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Prin sentința nr. 112 din data de 4 martie 2008 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Finanțe Locale
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, a reținut că reclamanta a precizat că prin prezenta cerere de chemare în judecată înțelege să conteste stabilirea impozitului asupra bunurilor aferente contractului de concesiune a serviciului public. Aceasta a înaintat declarație și declarație rectificativă aferentă anului 2007 ( fila 11 si fila 27).
Potrivit art. 83 Cod pr.fiscală impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declarație fiscală, în condițiile art.80 alin.2 si art.84 alin.4 și prin declarația emisă de organul fiscal în celelalte cazuri. Conform art.84 decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar potrivit pct. 6 decizia de impunere constituie înștiințare de plată de la data comunicării sale. Potrivit art.88 pct.2, decizia de impunere, sub rezerva verificării ulterioare, poate fi desființată sau modificată din inițiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului pe baza constatărilor organului fiscal competent.
Reclamanta, prin adresa nr. 77948/10.07.2007 (fila 9 si 26 dosar) înregistrată la instituția pârâtă sub nr. -/10.07.2007, a înaintat declarații de impunere rectificative pentru stabilirea taxelor pe clădiri si terenuri, iar prin adresa nr.-/21.08.2007 pârâta i-a comunicat doar relații privind imposibilitatea acordării scutirii solicitate ca fiind contrară prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Ulterior, prin adresa nr. -/3.10.2007 ( fila 15 dosar) reclamanta a solicitat pârâtei, urmare a declarațiilor de impunere rectificative pe anul 2007 depuse prin adresa nr. -/10.07.2007, restituirea sumei de 2724 lei c/val achitată suplimentar în prima tranșă legală, respectiv 31.03.2007.
Instanța de fond a constatat că reclamanta, prin corespondența purtată cu pârâta nu a formulat o contestație în sensul dispozițiilor art.175-177 Cod pr.fiscală, aceste adrese neîntrunind forma și conținutul unei reale contestații astfel cum sunt menționate în dispozițiile art.176 Cod pr.fiscală. Deși reclamanta a depus la dosarul cauzei (fila 6 dosar) adresa PA-/28.08.2007 înaintată Consiliului Local P/ P, învederând că în opinia sa pârâta ar fi încadrat adresa sa nr. -/10.08.2007 și -/21.08.2007 drept o contestație, această situație este tocmai datorită faptului că o astfel de contestatie nu a fost depusă niciodată și nu sunt date din care să reiasă că instituția pârâtă ar fi interpretat aceste adrese drept contestație pentru a putea emite decizie sau dispoziție conform art.180 Cod pr.fiscală.
A mai reținut instanța de fond că prin adresa PA-/28.08.2007 înaintată pârâtului, reclamanta încearcă sa creeze un artificiu prin cererea de a i se emite o decizie sau dispoziție conform art.180 Cod pr.fiscală, omițând să menționeze când a formulat contestație și să indice concret contestația formulată în urma căreia, în opinia sa, pârâtul ar fi trebuit să emită o decizie sau dispoziție, motiv pentru care, având în vedere și dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004, a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât, iar acțiunea respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - P SRL P, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârea instanței de fond ar cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv ar fi fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a fost investită să soluționeze o cauză al cărei obiect principal era obligarea pârâtei să recunoască un drept stabilit de lege și nu anularea unor acte administrativ-fiscale, ci doar ca măsură legală și subsecventă obiectului principal al cererii, caz în care, nu era necesară o procedură prealabilă, pentru a se ajunge la soluția inadmisibilității cererii.
În opinia recurentei, deciziile care trebuiau anulate pe cale de excepție își găsesc încadrarea în textul legal, situație care nu mai presupunea o procedură prealabilă, indiferent care este înscrisul pe care-l poartă aceste documente, privind termenul de contestație și organul către care trebuie adresată aceasta.
Recurenta invocă dispozițiile art. 7 alin.1, art. 2 alin.2 și art.12 din Legea nr. 554/2004, astfel că este suficientă dovada făcută, cea privind faptul că s-a adresat cu o cerere autorității publice și că aceasta, prin abuz de putere a refuzat rezolvarea sa, emițând un alt act administrativ-fiscal, în timpul desfășurării procedurii la prima cerere.
Instanța de fond a apreciat și interpretat greșit dispozițiile Legii contenciosului administrativ, precum și probele administrate în cauză, limitându-se doar la aprecierea apărărilor pârâtei pe obiectul secundar al acțiunii-anularea actelor administrativ-fiscale. Tot în mod greșit, instanța de fond a apreciat că prin precizarea la acțiune reclamanta ar fi arătat că înțelege să conteste stabilirea impozitelor asupra bunurilor aferente contractului de concesiune a serviciului public, în condițiile în care la dosarul cauzei nu se regăsește o astfel de precizare.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, recurenta arată că exista un răspuns explicit la o "cerere referitoare la un drept". În plus exista și procedura prealabilă față de acest răspuns-adresa de răspuns la corespondența nr.PA-/28.08.2007. Aceasta conținea solicitarea expresă de emitere a unei decizii sau a unei dispoziții în raport cu declarațiile de impunere și rectificativă, având conținutul prevăzut de art. 181 Cod pr.civilă.
Cele 2 decizii de impunere sunt nelegale și față de acestea nu mai este necesară o altă procedură prealabilă, în condițiile în care cererea privind dreptul pretins nu fusese rezolvată încă procedural.
Se solicită admiterea recursului, pentru motivele 1 și 2 - modificarea sentinței, iar pentru motivul 3 de recurs - casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 13.06.2008 intimatul-pârât Serviciul Public Finanțe Local Pad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Se arată că motivele de recurs formulate sunt neîntemeiate, iar instanța de fond, în mod corect, a apreciat că prin corespondența purtată între părți nu s-a formulat o contestație în sensul dispozițiilor art. 175-177 Cod pr.fiscală, adresele neîntrunind forma și conținutul unei reale contestații, astfel cum sunt menționate de dispozițiile art. 176 Cod pr.fiscală, motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Susținerile recurentei sunt nefondate și datorită faptului că deciziile de impunere i-au fost comunicate, cu confirmare de primire, iar în cuprinsul acestora a fost menționat faptul că împotriva măsurilor dispuse se poate formula contestație, care se depune în termen de 30 de zile de la comunicare la organul emitent, lucru pe care recurenta nu l-a făcut.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat potrivit următoarelor considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului de a beneficia de scutirea de la plata taxelor pe clădirile și terenul proprietate publică a Municipiului P, în conformitate cu art. 16 alin. 12 din Legea nr. 13/2007, anularea a două decizii de impunere, suspendarea executării celor două decizii, precum și obligarea pârâtei la repararea pagubei în cuantum de 125.019 lei ca urmare a deciziilor de impunere neconforme cu legea.
Prima instanță a reținut că reclamanta și-ar fi modificat acțiunea, în sensul renunțării la capătul de cerere privind recunoașterea dreptului de a beneficia de scutirea prevăzută de art. 16 alin. 12 din Legea nr. 13/2007.
În realitate, reclamanta nu a renunțat, în fața instanței de fond, la acest capăt de cerere, iar din precizarea la acțiune depusă la instanța de fond la data de 22 ianuarie 2008 (filele 60 - 62 dosar fond), nu rezultă în niciun fel intenția de a renunța la capătul de cerere privind recunoașterea dreptului pretins.
De altfel, renunțarea la un capăt de cerere reprezintă un act de dispoziție, care nu se poate face decât în temeiul unei procuri speciale, în conformitate cu art. 69 alin. 1 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că procedura prealabilă este obligatorie în cazul în care se solicită anularea, parțială sau totală, a unui act administrativ unilateral, dar nu este obligatorie în situația în care persoana vătămată solicită recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În consecință, procedura prealabilă era obligatorie pentru capătul de cerere privind anularea celor două decizii, precum și pentru cele două capete de cerere accesorii acestuia, respectiv suspendarea executării deciziilor și obligarea pârâtei la repararea despăgubirilor produse prin cele două decizii, dar această procedură nu era obligatorie în cazul capătului de cerere privind recunoașterea dreptului pretins.
De altfel, dispozițiile art. 7 alin. 5 rap. la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevăd în mod expres că nu este necesară procedura prealabilă în situația refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Prima instanță a admis excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la toate capetele de cerere și a respins acțiunea în tot ca inadmisibilă, împrejurare care echivalează cu soluționarea capătului de cerere privind recunoașterea dreptului pretins fără a intra în cercetarea fondului.
Față de cele reținute, în baza art. 312 alin. 5 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la tribunalul Prahova - Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește capătul de cerere privind recunoașterea dreptului pretins.
Curtea va menține dispozițiile sentinței atacate cu privire la admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și va respinge acțiunea ca inadmisibilă în ceea ce privește celelalte capete de cerere.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte susțineri ale reclamantei din cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta- P -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,--3,. 33 IK, județul P și în comuna, sat de,-, județul P, împotriva sentinței nr. 112 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P - SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul
Casează în parte sentința și trimite cauza primei instanțe - Tribunalul Prahova - spre rejudecarea capătului de cerere privind recunoașterea dreptului pretins.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
- - - -a - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Nora
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Dact.
Red.
3ex./11.07.2008
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
Jud. fond,
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
