Anulare act administrativ . Decizia 829/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 829

Ședința publică de la 15 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vasilică Pintea

JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac

JUDECĂTOR 3: Loredana

Grefier

La ordine a venit în pronunțare recursul contencios administrativ formulat de recurenta - pârâtă COMUNA - prin Consiliul local, județul împotriva sentinței civile nr. 194/CA din 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 octombrie 2009.

CURTEA

-DELIBERÂND-

asupra recursului de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub nr. 4330 din data de 17.07.2008, reclamantul a chemat în judecată civila pe pârâtul Consiliul Local al Comunei, formulând plângere împotriva Hotărârii paratului nr. 39/2008, in baza căreia s-a dispus încetarea contractului de concesiune nr. 3.175/20.06.2007 si nr. 3.174/20.06.2007.

În motivare reclamantul a arătat că a încheiat cu paratul acte de concesionare pe doua terenuri pentru care exista probleme de amplasare, dar si de structura propriu-zisa, ceea ce a determinat depășirea termenelor stabilite prin cele doua acte încheiate cu acesta.

În dovedire, au fost depuse la dosar Hotărârea nr. 39 din data de 26.iunie.2008 emisa de Consiliul Local si copia plicului când s-a efectuat comunicarea acesteia.

Prin sentința civilă nr. 3239/2008 Judecătoria Piatra Neamța declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, reținând că plângerea formulata de reclamant face referire la un act administrativ, act unilateral emis de o autoritate publica, conform cu art. 23 din Legea nr. 215/2001.

La Tribunalul Neamț cauza a fost înregistrată sub nr-, fiind trimis în vederea conexării la dosarul -.

Prin cererea înregistrată sub nr. 2396/2008 același reclamant a contestat HCL al comunei în baza căruia s-a dispus încetarea contractelor de concesiune 3175/20.06.2007 și 3174/20.06.2007.

În motivarea cererii s-au arătat:

La data încheierii contractului de concesiune 3175 respectiv 20 06.2007 terenul concesionat reclamantului făcea parte dintr-o parcela mai mare urmând ca aceasta, după împărțirea ei, sa fie concesionata mai multor solicitanți. Deși la obiectul contractului de concesiune încheiat la 20.06.2007 si înregistrat sub nr. 3175 este prevăzuta suprafața de teren ca întindere, 1117 mp, cu numărul cadastral, 969, luat din evidentele primăriei, sunt prevăzute vecinătățile, când s-a mers pe teren pentru punerea în posesie reclamantul a constatat ca suprafața de teren din contractul de concesiune, așa cum era descrisa in contract nu își găsea corespondenta pe teren. Daca reclamantul as fi rămas cu determinarea suprafeței ca întindere si vecinătăți conform contractului de concesiune ar fi trebuit sa accepte in realitate doua parcele de teren, adică a acestuia si a unui proprietar,. In aceste condiții, reclamantul a realizat ca evidența cadastrală existentă la nivelul consiliului local și parcelarea făcută ca urmarea a acestei evidență este greșita, si a hotărât ca pe propria sa cheltuială să întocmească o documentație cadastrală, astfel ca reclamantul la data de 1.07.2007 a intrat in posesia documentației cadastrale avizate, iar la data de 2^07.2007 conform extrasului de CF a intabulat cu suprafața de 1117 mp.

În momentul in care a hotărât demararea lucrărilor, a încercat sa intre in posesia tuturor avizelor necesare, certificatului de urbanism si autorizației de construcției, avize la, Romtelecom, de la OCPI, urmând a cere schimbarea destinației din arabil in construcție, după care a depus cererea pentru certificatul de urbanism. Aceasta cerere a depus-o la data de 12.05.2008, certificatul de urbanism a fost întocmit la Primărie la 13.05.2008 dar a fost expediat la data de 12.06.2008. mai arată reclamantul că expedierea certificatului de urbanism a fost intenționat întârziata cu o luna de zile pentru a nu mai avea timp sa ceară eliberarea autorizației de construcție si sa poată exista motiv de reziliere a contractului de concesiune.

De altfel, a făcut cerere si pentru eliberarea autorizației, dar i s-a răspuns destul de târziu ca nu o pot elibera pentru ca îi lipsea dovada de luare in evidenta în Ordinul arhitecților din România, filiala teritoriala B - N, luare in evidenta a proiectului de investiție si cu toate cele necesare legate de executarea unei construcții.

In realitate si aceasta cerința era îndeplinita, luarea in evidenta s-a făcut la 19.06.2008 și a fost înregistrata la nivelul Ordinului arhitecților din România sub nr. 526.

Referitor la contractul de concesiune 3174/20.06.2007 prin care s-a concesionat suprafața de 160 mp arată reclamantul ca nu a putut executa nici o construcție pe aceasta suprafața de teren, motivat de faptul ca schița care amplasa acest teren de 160 mp si care a însoțit contractul de concesiune era greșita.

incorecta a suprafeței de 160 mp din acest contract de concesiune cu nr. 3174 dus la crearea unor situații de conflict cu un alt concesionar a suprafeței mai mari din vecinătatea suprafeței reclamantului, datorita acestor stări litigioase cu acesta, s-a refăcut documentația cadastrala a acestuia iar după refacerea acestei documentații s-a inclus in ea si terenul reclamantului, așa cum fusese inițial dat. In aceste condiții pana la lămurirea situației, respectiv 13.05.2008 reclamantul nici măcar nu am reușit sa-și cunoască poziția terenului, sa fie pus in posesie cu acest teren pentru ca abia mai apoi sa demareze lucrările de construcție.

Consiliul Local a depus întâmpinare prin care a arătat următoarele:

Reclamantul, fără a arăta nici macat un singur text de lege care să fi fost încălcat de pârât cu ocazia adoptării hotărârii de consiliu pe care o apreciază ca nelegală, încearcă doar să se justifice și sa motiveze de ce nu a reușit - în decurs de un an de zile - să aducă la îndeplinire obligațiile pe care și le-a asumat la semnarea contractului de concesiune.

Este principiu recunoscut în drept că nu este admis a-ți aduce în apărare propria greșeală și tocmai de aceea reclamantul încearcă să demonstreze buna sa credință și lipsa oricărei culpe și să acrediteze ideea comportamentului abuziv și nelegal al autorităților locale - consiliul local și primar.

Pârâtul consideră că actul administrativ atacat a fost adoptat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege întrucât acesta a primit avizul de legalitate al secretarului comunei, iar ca urmare a exercitării controlului de legalitate la nivelul Instituției Prefectului județului N, nu li s-a făcut observații în legătură cu legalitatea ori temeinicia acestuia și nici nu li s-a solicitat, în termenul prevăzut de lege, modificarea sau revocarea sa.

Prin sentința civilă nr. 194/CA din 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. - fost admisă acțiunea pentru anulare act formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al comunei.

A fost anulată în parte Hotărârea Consiliului Local nr. 39/26.06.2008 în ceea ce privește dispozițiile referitoare la contractele de concesiune nr. 3174/20.06.2007, concesionar și contract de concesiune 3175/20.06.2007 - concesionar și obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 158 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că între părți s-au încheiat 2 contracte de concesiune la data de 20.06.2007 având ca obiect:

- terenul de 1117 mp, cu CV 43 destinația terenului: pentru construcții, prevăzându-se în art. 12 că neuzul terenului în timp de 1 an cu destinația ce i-a fost atribuită duce la rezilierea de plin drept a contractului;

- teren de 160 mp cu CV 19 pentru edificare construcții cu aceeași prevedere contractuală.

Prin L nr. 39/2008 se constată încetarea prin reziliere a contractelor nr. 3174 și 3175 încheiate cu reclamantul în baza proceselor verbale întocmite la data de 20 iunie de comisia de constatare numită prin dispoziția primarului.

Potrivit acestui proces verbal pe terenurile concesionate reclamantului nu există construcții și nu au fost efectuate lucrări care să prefigureze începerea execuției unui imobil; s-a concluzionat că obligația contractuală vizând începerea lucrărilor în termenul de 1 an de la data concesiunii nu a fost respectată.

S-a reținut că reclamantul are certificat de urbanism eliberat la data de 13-05-2008, obținând avizele impuse de la E-ON, Romtelecom, OCPI, avizul eliberat de Ordinul din data de 19-06-2008 și a depus cerere pentru eliberare autorizație de construire din 17-06-2008.

Potrivit art. 36 din Legea 50/1991 persoanele fizice și juridice, care beneficiază de teren în condițiile prezentei legi, sunt obligate să solicite emiterea autorizației de construire și să înceapă construcția în termen de cel mult un an de la data obținerii actului de concesionare a terenului.

S-a reținut că în termenul menționat de 1 an reclamantul și-a executat o parte din obligații, demarând procedura privind emiterea autorizației de construire astfel că nu se poare reține reaua sa credință cu privire la respectarea clauzelor contractuale.

Din dispozițiile Legii 50/1991 rezultă că activitatea de construire este supusă regimului de autorizare, care este de ordine publică. Acest regim impune, în mod strict, parcurgerea succesivă a etapei autorizării și, subsecvent, a celei de punere în operă a construcției.

Or, în cauză comisia mai sus menționată nu a făcut nici o referire la stadiul acestei proceduri apreciind ca fiind suficientă lipsa oricăror lucrări în terenul concesionat, interpretare abuzivă și arbitrară.

În acest context, apreciază ca netemeinică și nelegală hotărârea atacată cu privire la cele dispuse în legătură cu contractele de concesiune mai sus menționate, urmând a admite acțiunea cu consecința anulării parțiale a LE. nr. 39/2008.

Împotriva sentinței 194 din 07 mai 2009 a declarat recurs Comuna - prin Consiliul local, reprezentată de primar criticând-o pentru nelegalitate. Astfel, se arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii neținând cont de prevederile art. 36 din Legea 50/1991 și art. 7 al. l din contractele de concesiune.

Invocă recurenta că potrivit textelor invocate solicitarea emiterii autorizației de construire și începerea construcției în termen de cel mult un an de la data obținerii actului de concesionare sunt condiții cumulative astfel încât nedepunerea uneia dintre ele duce la pierderea valabilității concesiunii. Se mai arată că pe rolul Tribunalului Neamț mai exista un dosar având ca obiect obligarea recurentei de a emite autorizație de construire însă cu privire la autorizație trebuie reținut că reclamantul - intimat a depus o cerere la 17 iunie 2008, însă i-a fost restituită deoarece documentația era incompletă. Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Comuna. În argumentarea excepției se arată că procesul în fața instanței de fond s-a purtat cu Consiliul local al comunei și nicidecum cu "Comuna ".

Recurenta răspunzând excepției invocate a înțeles să invoce dispozițiile art. 121 din Constituție, art. 20, 21 din Legea 215/2001, art. 62 și 77 din Legea 215/2001, texte din care rezultă că parte în proces nu poate fi decât Comuna prin Consiliul local, reprezentată de primar și că unitatea administrativ - teritorială este reprezentată în justiție prin primar.

Având a se pronunța, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă asupra excepției invocate dat fiind faptul că privește calitatea procesuală a recurentei, Curtea reține:

Cadrul procesual a fost stabilit de către reclamant prin cererea de chemare în judecată. Cum reclamantul a înțeles să cheme în judecată Consiliul local, raporturile de drept procesual s-au născut între recurent și Consiliul local.

În materia contenciosului administrativ (spre deosebire de dreptul comun unde întotdeauna, potrivit art. 62 din Legea 215/2001, unitatea administrativ - teritorială este reprezentată de primar) persoana vătămată într-un drept al său prin emiterea unui act administrativ este ținută a chema în judecată emitentul actului tocmai pentru faptul că vătămarea invocată care justifică legitimarea procesuală activă este produsă prin emiterea actului supus cenzurii instanței de contencios. Așadar, raportul de drept procesual în materia contenciosului administrativ se încheie întotdeauna cu emitentul actului.

Hotărârea contestată este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c din legea 554/2004, act ce a fost emis de Consiliul local.

Pe de altă parte, reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată unitatea administrativ - teritorială, aceasta din urmă nefiind parte în accepțiunea codului d e procedură civilă, hotărârea fiind pronunțată doar în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al comunei.

În exercitarea atribuțiilor proprii, ca organ deliberativ, consiliul local adoptă hotărâri cu caracter individual sau normativ - acte administrative de autoritate - care își produc efecte de la data comunicării. Ca emitent al actelor administrative Consiliul local stă în judecată ca pârât. Este adevărat că în doctrină s-au făcut discuții cu privire la calitatea Consiliului local de a sta în proces, însă discuțiile s-au făcut din perspectiva împrejurării că nu ar avea personalitate juridică. În cauză de speță însă dată fiind calitatea de pârât, chiar dacă nu are personalitate juridică sunt incidente dispozițiile art. 41 Cod procedură civilă și art. 1, 10, 18 din legea 554/2004.

Reține instanța că potrivit art. 58 din Regulamentul - cadru de organizare și funcționare a Consiliilor locale aprobat prin OG35/2002 - dacă nu este posibilă angajarea în aparatul permanent de lucru a unui specialist cu pregătire juridică, Consiliul local poate hotărî că apărarea intereselor sale în fața instanțelor de judecată să se facă de un apărător ales, cheltuielile urmând a fi suportate din bugetul local. Din interpretarea acestui text rezultă o recunoaștere implicită a calității procesuale a consiliilor locale, textul permițând consiliilor locale să stea în judecată printr-un reprezentant propriu.

Apărările invocate de recurent în combaterea excepției pun mai degrabă în discuție legitimarea procesuală pasivă a comunei de a sta în judecată, însă cum în fața instanței de fond Consiliul local nu și- formulat apărări în sensul că el nu ar putea fi subiect de drept ci doar unitatea administrativ - teritorială, respectiv comuna, raportul de drept procesual s-a încheiat doar cu Consiliul local.

Dispozițiile din Legea 215/2001 la care face trimitere recurenta au conținutul relatat însă nu sunt de natură a conferi calitatea procesuală în declararea recursului, unități administrativ - teritoriale, în condițiile în care nu a fost parte în dosarul instanței de fond, iar hotărârea recurată nu a fost pronunțată în contradictoriu cu recurenta "comuna ".

Este adevărat că în comună, Consiliu, local este autoritate deliberativă (organ colegial) chemat să ia hotărâri, în materie administrativă, în numele și interesul colectivității pe care o reprezintă, însă dat fiind faptul că reclamantul s-a considerat vătămat de actul administrativ individual contestat, Consiliul local a devenit subiect de drept.

Pentru cele ce preced, instanța va respinge recursul ca fiind formulat de o persoană (autoritate) fără calitate procesuală.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă:

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul contencios administrativ declarat de recurenta - pârâtă COMUNA - prin Consiliul local, județul împotriva sentinței civile nr. 194/CA din 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul în comuna, județul N, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală.

Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 200 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Red.

Tehnored. 4 ex.

04 nov. 2009

Președinte:Vasilică Pintea
Judecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 829/2009. Curtea de Apel Bacau