Anulare act administrativ . Decizia 84/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 84
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Robert Emanoil
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O, împotriva sentinței nr.746 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a arătat că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod pr. Civilă, după care;
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la deliberări;
CURTEA:
Prin sentința nr.746 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantei INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în virtutea exercitării atribuțiilor ce-i revin - potrivit art.45 pct. 3. 2l5/2005/M, intimata a adoptat HCL 16/2009, conform căreia a constatat că terenurile identificate în anexa l - filele 8- 11 aparțin domeniului privat al comunei, urmând a fi înscrise ca atare în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al comunei.
Întrucât intimata comunicase reclamantei că deține o suprafață de 117,51 ha - teren arabil rezervă - cu destinație pășune pentru animalele cetățenilor, din respectiva suprafață 30 de ha sunt destinate haldei ecologice conform HCL 1/21.01.2008, iar procesul de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar este finalizat la nivelul respectivei comune -, s-a apreciat că nu subzistă invocarea de către reclamantă, că incumbă obligația intimatei de a pune la dispoziție terenurile rămase disponibile, vis-a-vis de situația concretă a terenurilor.
În urma emiterii adresei 1914/16.04.2007 de către O, s-a reținut că terenurile arabile -, pajiști permanente, pot fi deținute de către Consiliile Locale ce exercită un drept de proprietate privată asupra acestora - în temeiul cărora pot beneficia de subvenția acordată în scopul întreținerii și exploatării pășunii.
S-a apreciat că titulatura menționată se regăsește în art 5 pct 3 lit b din OUG 125/21.12.2006 pajiști permanente - pășuni și fânețe-terenul utilizat pentru pășunatul animalelor sau pentru producerea de furaje, iar art. 6 prevede că beneficiarii plăților directe în cadrul de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.
A reținut tribunalul că, întrucât Consiliile Locale nu se pot substitui calității de arendator, concedent și/sau locator și nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat - rezultă că prin adoptarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al comunei - s-a creat posibilitatea - solicitanților, persoane fizice să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească condițiile prevăzute de art 7 lit. a - j - OUG l25/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă întrucât actele prin care sunt trecute în domeniul public sau privat al unităților administrativ teritoriale aflate la dispoziția comisiilor locale (rezervă) sunt lovite de nulitate absolută, aceste terenuri fiind indisponibile până la finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate la nivelul județului
S-a susținut că instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor Legii 18/1991, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 3 din această lege, doar terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, după încheierea integrală a reconstituirii drepturilor de proprietate, trec în domeniul privat al localității urmând a fi utilizate în condițiile determinate de acest articol, iar, în speță, la nivelul județului O rezerva comisiilor locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar este insuficientă pentru reconstituirea integrală a dreptului de proprietate.
La data de 13.01.2010 intimatul Consiliul local a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că hotărârea este legală în raport de dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998 și art. 5 alin. 3 din OUG nr. 125/2006 potrivit cu care terenurile din categoria de folosință, pajiși pot face obiectul dreptului de proprietate privată al consiliilor locale, care potrivit art. 6 și 7 pot beneficia de plățile directe în scopul întreținerii și exploatării izlazurilor și pășunilor.
S-a mai arătat că hotărârea Consiliului local, nr. 16/2009,prin care terenurile identificate în anexa 1 filele 8-11 au fost trecute în domeniul privat al comunei este legală întrucât prin această modalitate consiliul local va putea beneficia de subvenția acordată de stat pentru întreținerea și exploatarea pășunilor, iar procesul de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost finalizat la nivelul localității.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului O s-a solicitat anularea hotărârii nr. 16/31.03.2009 a Consiliului Local cu privire la suprafața de 87 ha teren arabil extravilan inclusă în anexa la hotărâre la pct. 5.
S-a susținut că această suprafață de teren face parte din rezerva comisiei locale de fond funciar.
Prin sentința recurată, instanța de fond a reținut apărările pârâtei, în sensul că terenul în litigiu este inclus în suprafața de 117,51 de teren cu destinație pășune pentru animalele cetățenilor, din care suprafața 30 ha este destinată haldei ecologice, și că trecerea terenului în domeniul privat al comunei s-a făcut în scopul beneficierii de subvenția acordată de în scopul întreținerii și exploatării pășunii, fără însă a cerceta și lămuri pe bază de probe categoria de folosință a terenului în litigiu, respectiv teren arabil sau pășune, și fără a individualiza aceste suprafețe de teren.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat și existența rezervei comisiei locale de fond funciar și eventual includerea terenului în litigiu în această rezervă, precum și stadiul procesului de reconstituire a dreptului de proprietate la nivelul comunei.
Potrivit art.129 din Codul d e procedură, text legal ce reglementează rolul activ al judecătorului, " cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt și de drept, chiar dacă sunt menționate în cerere sau în întîmpinare. De asemenea, judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc".
Procedând în acest mod, instanța de fond nu a lămurit fondul litigiului pe bază de probe, fiind astfel încălcate dispozițiile art.129 din Codul d e procedură civilă, astfel încât, Curtea, apreciază că sentința este nelegală, nefiind cercetat fondul litigiului dintre părți
Pe de altă parte, analizând sentința recurată, se constată că instanța de fond, printr-o motivare sumară, nu a argumentat nici temeinicia motivelor invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii.
Potrivit jurisprudenței Curții, care se regăsește și în cauza Albina contra României, noțiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanță a motivat pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.
Față de aceste considerente, se constată întemeiat recursul reclamantului și față de faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, urmează a fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în raport de dispozițiile art.312 alin.5 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O, împotriva sentinței nr.746 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL.
Casează hotărârea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. jud. /2ex/19.02.2010
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie, Robert Emanoil
