Anulare act administrativ . Decizia 85/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/CA
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții pârâți - CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în localitatea, județ T, împotriva sentinței civile nr. 255/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, cu domiciliul în localitatea, județ T și intimatul pârât -, domiciliat în localitatea, județ T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenții pârâți în baza delegației depusă la dosar, pentru intimații reclamanți, a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâți este motivat. Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare, trei exemplare fiind comunicate la data de 10.03.2009. Intimatul pârât a depus la dosar note scrise iar recurenții au transmis prin fax la data de 17.03.2008 precizări scrise.
Pentru intimații reclamanți av. înțelege să invoce excepția nulității recursului declarat de recurentul Consiliul Local, ca urmare a nesemnării, solicitând să se constate că recursul este semnat de primarul comunei.
Pentru recurenții pârâți arată că pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul Comunei au declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, recurs ce poartă ștampila Comuna - Primar și semnat de primar, în atare situație consideră că și recursul declarat de Consiliul Local este semnat în mod legal, făcând în acest sens trimitere la dispozițiile art. 20 alin.1, art. 26 alin.1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată.
Solicită respingerea excepției nulității recursului declarat de Consiliul Local, excepție invocată de intimații reclamanți ca nefondată.
Pentru recurenții pârâți arată că prin precizările scrise depuse la dosar pe cale de excepție a invocat excepția autorității de lucru judecat. Solicită cuvântul pentru dezbateri în susținerea acestei excepții cât și pe fondul recursului.
Curtea constată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenții pârâți în susținerea excepției invocate arată că orice persoană care promovează în justiție o acțiune trebuie să justifice un drept sau măcar un interes. Având în vedere că intimații reclamanți au solicitat anularea în fapt a unei servituți de trecere recurenții au invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât Judecătoria M prin sentința civilă nr. 164/21.03.2007 rămasă definitivă și irevocabilă a statuat asupra acestuia lucru. În situația în care reclamanții consideră că documentele avute în vedere de instanță la luarea acestei măsuri au fost eliberate cu nerespectarea legii, au calea legală a înscrierii acestora în fals cu consecința folosirii unei căi extraordinare de atac.
Dacă se va trece peste excepția invocată solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată, cât și respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Susține motivele de recurs arătând în esență că, la baza adeverinței nr. 575/2007 există o Hotărâre a Consiliul Local al Comunei și nu se poate anula o adeverință, întrucât atestă o situație de fapt. Arată că drumul comunal în cauză există, se poate circula cu utilaje agricole și nu le este îngrădit dreptul cetățenilor de a circula. De asemenea arată că există o Hotărârea a Consiliului Local al Comunei nr. 61/21.12.2007 prin care li se permite cetățenilor din acea zonă să închirieze suprafețele aferente locuinței, datorită inundațiilor din acea zonă și pentru a-și proteja locuințele.
Ceea ce contestă intimații reclamanți este o servitute de trecere instituită în urmă cu 20 de ani și având în vedere principiul de drept potrivit căruia "accesoriul urmează principalul" în sensul că această servitute de trecere va avea aceeași durată de timp ca și imobilul pe care de fapt îl servește.
Așa cum a arătat necesitatea instituirii servituții de trecere atât la momentul inițial cât și în prezent subzistă, întrucât proprietatea pe care o deservește este situată într-un drum înfundat fără ieșire la calea publică. Instituirea servituții a fost făcută în baza HCL nr. 2/27.02.2003, iar din cuprinsul acestei sentințe nu rezultă că instanța de fond ar fi dispus anularea HCL. Instanța a anulat ca nelegală o adeverință arătând că a fost emisă cu nerespectarea legii, însă cuprinsul unei adeverințe poate atesta un fapt sau un act, ori instanța nu a motivat de ce respectiva adeverință ar atesta lucru nelegale sau inexistente.
Față de motivele expuse pe larg în cerere de recurs, precizările scrise depuse la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul pentru intimații reclamanți av. solicită să se constate nulitatea recursului declarat de Consiliul Local ca urmarea nesemnării acestuia. Solicită respingerea recursului declarat de Primarul comunei ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată că potrivit hotărârii pronunțată de Judecătoria M, Primăria Comunei a eliberat adeverința nr. 575/12.02.2007 înscris din care rezultă că i s-a aprobat intimatului extinderea gospodăriei sale pe o lățime de 3,5 și lungime de 20 în drumul stradal proprietatea Consiliului Local. Această adeverință este semnată de primarul și secretarul primăriei, nefiind eliberată de Consiliul Local așa cum cer dispozițiile art. 36 lit-c din Legea nr. 215/2001, dispoziții care au fost încălcate de primar substituindu-se Consiliului Local.
În motivele de recurs au susținut recurenții că la data de 21.12.2007 Consiliul Local a emis Hotărârea nr. 61/2007 prin care se permite încheierea unor contracte de închiriere pentru suprafețe inundabile din domeniul public al comunei, arată că această hotărâre nu produce efecte juridice în cauză, aceasta fiind emisă cu mult după declanșarea prezentului litigiu.
Față de apărările formulate prin întâmpinare solicită respingerea recursului declarat de Primarul comunei ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Să se consta nulitatea recursului declarat de Consiliul Local ca urmarea nesemnării. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr- la 05.09.2007 la Tribunalul Tulcea reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local și primarul Comunei pentru ca pârâții să fie obligați să le comunice actele administrative, care au stat la baza luării măsurii prevăzute în adresa nr.575/2007 eliberată de primarul com. sub sancțiunea penalităților de întârziere prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nrt.554/2004 republicată, iar conform art.18 alin.5 din Legea nr.554/2005, să li se aplice pârâților o penalitate de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere până la momentul la care vor elibera actele solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 12 febr.2007 primarul com. a eliberat adeverința nr.575/2007 potrivit căreia Primăria a fost de acord cu extinderea gospodăriei numitului cu 3,5. x 20. în drumul stradal proprietatea comunei din tarlaua 111 ce se învecinează cu parcela 3066.
Pentru că prin această operațiune nelegală a fost încălcat un interes legitim public care vizează satisfacerea nevoilor comunitare prin limitarea circulației cetățenilor com. pe o porțiune din drumul public, îngrădind totodată libera circulație a utilajelor agricole pe drumul comunal, reclamanții au sesizat Instituția Prefectului care prin adresa nr.A 312 din 31 mai 2007 le-a comunicat reclamanților că la baza măsurii luate de primarul com. trebuie să stea o hotărâre a Consiliului Local prin care să se fi dispus măsura prevăzută în adeverința nr.575/2007.
Prin aceeași adresă Instituția prefectului a făcut cunoscut Primăriei com. că acordul de extindere a gospodăriei în drumul comunal a afectat domeniul public al comunei încălcându-se dispoz.art.11 din Legea nr.213/1998.
Reclamanții au solicitat Primarului com. cât și Consiliului Local să le comunice actele care au stat la baza acordului de extindere a proprietății numitului în drumul public, însă pârâții au refuzat eliberarea acestora.
La termenul din 11 oct.2007 reclamanții și-au completat cererea în sensul că au solicitat să se dispună și anularea în tot a adeverinței nr.575/2007 emisă de Primarul com., ca fiind nelegală, invocând excepția de nelegalitate a acesteia.
În motivarea excepției reclamanții au arătat că adeverința nr.575/2007 este nelegală deoarece a fost emisă fără să aibă la bază o hotărâre emisă de Consiliul Local.
Ulterior, reclamanții au precizat că adeverința nr.575 din 12.02.2007 emisă de Primarul com. este nelegală, deoarece a fost emisă cu încălcarea dispoz.art.36 alin.2 lit.c cu referire la art.36 alin.5 lit.a-c din Legea nr.215/2001 republicată, potrivit cu care numai Consiliul local nu și primarul are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
În exercitarea acestor atribuții numai Consiliul local hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică ori privată a comunei și avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților.
La termenul din 13 nov.2008pârâții au invocat:
- excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului com. și Consiliului Local al com.
- excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, cel referitor la obligarea pârâților la comunicarea către reclamanți a actelor care au stat la baza emiterii dispoz.nr.575/2007 motivat de faptul că un astfel de capăt de cerere nu poate face obiectul Legii 554/2004
- excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adeverinței nr.575/2007 motivat de faptul că Legea nr.554/2004 se referă la atacarea actelor juridice care vatămă un drept, ori adeverința nr.575/2007 nu este un act administrativ deoarece atestă o situație de fapt.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cea cu expertiza topografică.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 2555/27.11.2008 Tribunalul Tulceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local, jud. T pentru capetele de cerere având ca obiect anularea și excepția de nelegalitate a adeverinței nr.575 din 12.02.2007 emisă de primarul com.
Au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere privind obligarea pârâtelor să le comunice reclamanților actele administrative care au stat la baza emiterii măsurii dispuse prin adresa nr.575/2007 eliberat de Primarul com. și cel având ca obiect obligarea pârâtelor la plata de penalități în temeiul art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 republicată.
A fost respinsă ca nefondată excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere având ca obiect anularea adeverinței nr.575/2007 invocată de pârâte.
Au fost admise capetele de cerere formulate de reclamanți având ca obiect anularea adeverinței nr.575/12.02.2007 emisă de Primarul comunei și cel referitor la obligarea pârâților la efectuarea operațiunii administrative de a readuce terenul în domeniul public al comunei.
S-a dispus anularea ca fiind nelegală adeverința nr.575/12.02.2007 emisă de Primarul com. jud.T, fiind obligați pârâții să întreprindă demersurile care se impun pentru redarea suprafeței de teren de 118 mp. materializată pe planul de situație anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert prin punct ele 1,2,3,4 și 5, domeniului public al com. jud.
A fost admisă excepția de nelegalitate, constatându-se că adeverința nr.575/12.02.2007 emisă de Primarul com. este nelegală deoarece a fost emisă cu nerespectarea dispoz.art.36 alin.2 lit.c cu ref. la art.36 alin.5 lit.a-c din Legea nr.215/2001 republicată.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect aplicarea unor penalități împotriva pârâților în temeiul art.18 alin.5 din Legea nr.554/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, că este întemeiată numai în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al com. pentru capetele de cerere având ca obiect anularea și excepția de nelegalitate a adeverinței nr.575/12.02.2007 emisă de Primarul com..
În speță, autoritatea publică emitentă a adeverințeinr.575/12.02.2007este Primarul com. astfel că în capătul de cerere privind anularea și excepția de nelegalitate nu poate avea calitate procesuală pasivă decât Primarul com. în calitate de autoritate publică emitentă nu și Consiliul Local jud.
În atare situație, au fost respinse capetele de cerere privind anularea și excepția de nelegalitate a adeverinței nr.575/2007, față de pârâtul Consiliul Local, jud.T, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A mai reținut instanța că sunt inadmisibile capetele de cerere privind obligarea pârâților să le comunice reclamanților actele administrative care au stat la baza emiterii măsurii dispuse prin adresa nr.575/2007 eliberată de Primarul com. și cel având ca obiect obligarea pârâtelor la plata de penalități în temeiul art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, republicat, fiind respinse ca atare.
Ori, în speță din perspectiva dispozițiilor art.1 din Legea nr. 554/2004 capătul de cerere privind obligarea pârâților să li se comunice reclamanților actele care au stat la baza luării măsurii dispuse prin adresa nr.575/2007 nu poate face obiectul analizei instanței de contencios administrativ.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților și la plata de penalități în temeiul art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 în cazul în care vor fi obligați să redea suprafața de teren acaparată abuziv domeniului public al comunei și nu vor aduce la îndeplinire aceste obligații.
Potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004 dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Potrivit art.24 alin.2 din aceeași lege, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Pentru aplicarea amenzii prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.554/20004, este necesar ca hotărârea pronunțată în condițiile art.24 alin.(1) să fie definitivă și irevocabilă și să nu fi fost executată în termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile. Sesizarea instanței pentru aplicarea amenzii poate fi făcută numai după rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate conform art.24 alin.(1) din lege, astfel că, acest capăt de cerere a fost apreciat ca inadmisibil.
Este nefondată și excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere având ca obiect anularea adeverinței nr.575/2007 invocată de pârâți, fiind respinsă ca atare.
Din adeverința nr.575/12.02.2007 eliberată de Primarul com. acesta a comunicat că Primăria este de acord cu extinderea gospodăriei pârâtului, cu 3,5. x 20. în drumul stradal - proprietatea comunei din tarlaua 111, ce se învecinează cu parcela 3066 unde este proprietar, pentru a-i proteja locuința afectată de eroziunea solului.
La termenul din 15 mai 2008 fost introdus în cauză în calitate de pârât și, persoana căreia i-a fost eliberată adeverința nr.575/2007.
În baza acestei adeverințe, pârâtul a ocupat din drumul stradal ce aparține domeniului public al com. prin extinderea gospodăriei, suprafața de 118 mp. așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză.
Potrivit art.11 alin.(1) din Legea nr.554/2004, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile și nu pot fi înstrăinare, putând fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate în condițiile legii.
Cum prin adeverința nr.575/2007 Primarul comunei a aprobat extinderea gospodăriei pârâtului, fără să aibă loc o dare în administrare, concesionare sau închiriere în condițiile legii a terenului ce aparține domeniului public, adeverința este nelegală, fiind de natură să se producă o vătămare reclamanților, vătămare ce constă în aceea că li se încalcă dreptul de a utiliza terenul ce constituie domeniul public al comunei.
Potrivit art.8 alin.12din Legea nr.554/2004 prin derogare de la dispoz.alin.(1), acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art.24 alin.2.
Conform art.36 lit.c din Legea nr.215/2001, consiliul local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
În temeiul acestor dispoziții legale au fost obligați pârâți să întreprindă demersurile care se impun pentru redarea suprafeței de teren de 118 mp. materializată pe planul de situație anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert prin punctele 1,2,3,4 și 5 domeniului public al com. jud.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect aplicarea unor penalități împotriva pârâților în temeiul art.18 alin.5 din Legea nr.554/2005 de 300 Ron pentru fiecare zi de întârziere până la momentul la care vor elibera actele solicitate, acesta a fost apreciat ca nefondat deoarece cererea privind obligarea pârâților să le comunice reclamanților actele care au stat la baza emiterii adeverinței nr.575/2007 a fost reținută că inadmisibilă.
Referitor la excepția de nelegalitate a adeverinței nr.575/2007 instanța a reținut că este întemeiată deoarece a fost emisă cu nerespectarea dispoz.art.36 alin.2 lit.c cu referire la art.36 alin.5 lit.a-c din Legea 215/2001 republicată.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul comunei criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurenții au arătat următoarele:
- adeverința nr. 575/2007 eliberată de Primăria a stat la baza Hotărârii Consiliului Local al comunei nr. 2/27.02.2003 privind aprobarea Planului Urbanistic General al comunei prin care s-a aprobat extinderea numitului, extindere făcută de acum 20 de ani, -
- adeverința eliberată de Primăria atestă o situație de fapt, având la bază Hotărârea Consiliului Local al Comunei nr. 2/27.02.2003, această adeverință nu este un act juridic și nu se poate cere anulare ei ci doar Hotărâre a Consiliului Local nr. 2/27.02.2003 putea fi atacată în instanță conform Legii nr. 554/2004.
- Consiliul Local al comunei a emis Hotărârea nr. 61/21.12.2007 prin care se permite încheierea unor contracte de închiriere pentru suprafețele inundabile din domeniul public al comunei pentru administrarea și protecția gospodăriilor aferente acestor zone, zona în care se află și numitul, astfel încât s-a permis tuturor persoanelor existente din zonă să poată închiria aceste suprafețe pentru a-și proteja gospodăriile.
Recurenții au formulat precizări scrise prin care au invocatexcepția autorității de lucru judecatavând în vedere că prin Sentința civilă nr. 164/21.03.2007 rămasă definitivă și irevocabilă s-a statuat asupra aceleași cereri având a obiect servitute de trecere.
Intimații reclamanți prin apărătorul ales au invocatexcepția nulității recursuluideclarat de recurentul Consiliul Local ca urmarea nesemnării acestuia.
Pe fondul recursului Primarului comunei, intimații au solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimatul pârât a depus la dosar note scrise prin care a arătat că în anul 1970 când și-a construit casa nu avea nici un vecin, a făcut gardul la 5 metri față de casa de locuit fără a ști că face parte din domeniul publica. Nimeni de la Primăria din acea vreme nu i-a interzis acest lucru și nu a primit vreun avertisment în acest sens.
Consideră intimatul că a dobândit proprietatea asupra acelei suprafețe de teren prin prescripția achizitivă.
4. Curtea
În concordanță cu dispozițiile art. 137 din Codul d e procedură civilă instanța este datoare a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
4.1.Analizândexcepția nulității recursuluiinvocată de reclamanți, prin avocat, Curtea reține că este neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Potrivit art.20 alin.(1) din Legea nr.215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale, iar potrivit art.21 alin.1 din aceeași lege, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001 stabilesc că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
În conformitate cu art.21 alin.(2) din Legea nr.215/2001 în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
În cauză, recursul declarat de pârâți poartă semnătura primarului, care potrivit dispozițiile legale evocate mai sus este abilitat de legiuitor, în calitate de autoritate executivă, să reprezinte în justiție unitatea administrativ-teritorială, inclusiv organul deliberativ.
4.2.Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărâriide către recurenți și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția autorității de lucru judecat este nefondată.
Potrivit art.1201 cod civil "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate."
Recurenții au înțeles să invoce această excepție apreciind că între aceleași părți a existat un alt litigiu civil, având același obiect și întemeiat pe aceeași cauză, ce a fost soluționat irevocabil de către Judecătoria M prin Sentința civilă nr.164/21.03.2007.
Așa cum rezultă din Sentința civilă nr.164/21.03.2007 a Judecătoriei M litigiul soluționat irevocabil de instanță a fost purtat între și, având ca obiect instituirea unei servituți de trecere potrivit art.618 din Codul civil.
Pentru existența autorității lucrului judecat art.1201 Cod civil cere existența identității celor trei elemente, între hotărârea dată și cea care urmează: identitate de obiect (eadem res), identitate de cauză (eadem causa petendi) și identitate de părți (eadem conditio personarum).
Ori prezentul litigiu, de natură contencios-administrativă, este purtat între reclamanții, și și pârâții Consiliul Local, primarul Comunei și, și are ca obiect anularea unui act administrativ, sub sancțiunea penalităților de întârziere prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nrt.554/2004 republicată.
Pentru a opera această excepție se cere, așadar, o identitate între raportul juridic dedus judecății și cel anterior judecat, chiar dacă acesta din urmă este numai implicit cuprins în primul, raport necesar să existe între aceleași părți, în înțelesul mai larg, juridic al noțiunii, iar acestea să stea în judecată în aceeași calitate.
Examinând excepția autorității de lucru judecat prin prisma condițiilor cerute de legiuitor Curtea apreciază că în prezenta cauză nu sunt întrunite cele trei condiții pentru a se putea vorbi de autoritatea lucrului judecat motiv pentru care excepția va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește criticile aduse de recurenți fondului cauzei Curtea reține următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."
Potrivit art.2 alin.(1) lit.c din Legea nr.554/2004 - termenul de act administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Prin adeverința nr.575/12.02.2007 Primarul com. acesta a comunicat pârâtului acordul său privind extinderea gospodăriei sale cu 3,5. x 20. în drumul stradal - proprietatea comunei din tarlaua 111, ce se învecinează cu parcela 3066 unde este proprietar, pentru a-i proteja locuința afectată de eroziunea solului.
Față de această situație Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut că adeverința nr.575/2007 este un act unilateral individual în sensul Legii nr.554/2004, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, de natură să dea naștere unor raporturi juridice putând fi deci analizat din punct de vedere al legalității de către instanța de contencios administrativ.
Susținerea recurenților că acest act administrativ a fost emis în temeiul HCL nr.2 din 27.02.2003 nu corespunde realității deoarece prin această hotărâre s-a aprobat planul urbanistic general al satelor componente comunei și nicidecum darea în administrare, concesionarea sau închirierea, vânzarea terenului ocupat de. bunurilor proprietate publică sau proprietate privată ale comunei.
Hotărârea nr. 61/21.12.2007 a Consiliului local, invocată de recurenți, este ulterioară adeverinței nr.575/12.02.2007 și deci nu poate sta la baza emiterii actului contestat și prin urmare nu poate fi luată în considerare, cu atât mai mult cu cât, deși se permite încheierea unor contracte de închiriere pentru suprafețele inundabile din domeniul public al comunei pentru administrarea și protecția gospodăriilor aferente acestor, pârâtul nu deține un astfel de contract.
Pentru considerentele arătate mai sus, reținând că prin adeverința nr.575/2007 Primarul comunei a aprobat extinderea gospodăriei pârâtului, fără să aibă loc o dare în administrare, concesionare sau închiriere în condițiile legii a terenului ce aparține domeniului public, hotărârea tribunalului este legală, actul contestat fiind de natură să producă o vătămare reclamanților constând în aceea că li se încalcă dreptul de a utiliza terenul ce constituie domeniul public al comunei.
În ceea ce privește susținerea intimatului precum că a dobândit proprietatea asupra acelei suprafețe de teren prin prescripția achizitivă Curtea apreciază că dat fiind obiectul litigiului cât și faptul că o astfel de apărare nu a fost supusă dezbaterilor contradictorii în fața instanței de fond nu poate face obiect al examinării hotărârii tribunalului din această perspectivă.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă obligând recurenții la plata cheltuielilor efectuate și dovedite de intimații reclamanți, cu ocazia soluționării recursului în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția autorității de lucru judecatinvocată de recurenții Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei,ca nefondată.
Respinge excepția nulității recursului declarat de Consiliul Local al Comunei,invocată de intimații reclamanți,ca nefondată.
Respinge recursuldeclarat de recurenții pârâți - CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în localitatea, județ T, împotriva sentinței civile nr. 255/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, cu domiciliul în localitatea, județ T și intimatul pârât -, domiciliat în localitatea, județ T, ca nefondat.
Obligă recurenții la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi 18 Martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./8.05.2009
23 Martie 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
