Alte cereri. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 84/CA
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurentul reclamant -, domiciliat în comuna de, județ T și de recurentul pârât - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR PRIN SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2278/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 DIN CADRUL INSTITUȚIEI PREFECTULUI, cu sediul în T,-, având ca obiect Legea nr. 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e pr. Civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursurile formulate sunt motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 Cod pr. Civilă.
CURTEA
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 8.05.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.342/11.03.2008 emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și a Hotărârii nr.1875/7.11.2007 emise de către Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T, precum și obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pentru 10 ha teren extravilan, o casă și un grajd, un porumbar, curte în suprafață de 2420 mp, recolte neculese de 4 ha 50 ari porumb și 1 ha soarelui.
Prin sentința civilă nr.2278/9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost admisă în parte cererea și s-a dispus anularea Deciziei nr.342/11.03.2008 emise de către ANP - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, s-a constatat dreptul reclamantului la despăgubiri pentru recoltele neculese și abandonate de 4 ha si 50 ari porumb, respectiv 1 ha soarelui, așa cum au fost stabilite prin Hotărârea nr.1815/2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998
Au fost respinse capetele de cerere privind anularea Hotărârii nr.1815/2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T și constatarea dreptului la despăgubiri și pentru celelalte bunuri, ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr.1815/7.11.2007 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T s-a admis cererea reclamantului, formulată în calitate de moștenitor al defunctului St., și s-a stabilit că i se cuvin compensații în cuantum de 1865,5 lei pentru recoltele de 4,5 ha porumb și 1 ha soarelui abandonate statului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a promovat contestație, solicitând compensații și pentru 10 ha teren agricol, casă cu trei camere și dependințe, casă cu grajd și 2420 mp loc de casă, abandonate în satul, comuna, județul, însă, prin decizia nr.342/11.03.2008, - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a respins contestația și a invalidat hotărârea nr.1815/2007 deoarece valoarea bunurilor primite la stabilirea în țară de către autor depășește valoarea bunurilor abandonate în ia.
Conform situației de avere imobiliară, în 1942 - autorul Șt. deținea în sat, comuna, județul 10 ha teren extravilan, o casă de locuit și un grajd, abandonând la evacuarea populației 4,5 ha porumb și 1 ha soarelui.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 20 martie 1948, Șt. a dobândit de la Statul Român un teren de cultură în suprafață totală de 11,145 ha, 5000 mp teren intravilan și o casă compusă din 2 camere, 1 sală, 1 bucătărie și dependințe, acest mod de dobândire constituind o formă de compensare pentru bunurile abandonate statului, în condițiile în care nu s-a probat că s-a achitat prețul stabilit prin înțelegerea părților.
Faptul că, ulterior, prin art.1 din Decretul nr.553/1953 s-a prevăzut anularea sumelor datorate cu titlu de preț, în măsura în care nu fuseseră achitate, de către coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941, întărește punctul de vedere conform cu care respectiva vânzare a constituit în realitate o despăgubire.
Cum autorul reclamantului a fost despăgubit în forma menționată anterior, pentru terenul intravilan de 10 ha și casa de locuit cu grajd, dobândind în sat de, județul Toc asă, 11,145 ha teren extravilan și 5000 mp teren intravilan, rezultă că, pentru aceste categorii, nu există un prejudiciu rămas neacoperit care să justifice dreptul la contestație, în sensul prevederilor art.3 din Legea nr.9/1998.
A motivat instanța că dreptul la compensații bănești este precizat distinct pentru terenuri, construcții și recolte (art.2 alin.1), astfel că nu poate opera o compensare între cele 3 categorii, cum a apreciat greșit Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, motiv pentru care reclamantului i se cuvin despăgubiri pentru recoltele neculese și abandonate statului de 4,50 ha porumb și 1 ha soarelui, așa cum au fost determinate prin Hotărârea nr.1815/2007 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Recurentul reclamant a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii capetelor de cerere privind anularea Hotărârii nr.1815/2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T, respectiv constatarea dreptului la despăgubiri și pentru celelalte bunuri.
Consideră recurentul reclamant că au fost încălcate dispozițiile Legii nr.9/1998. Astfel, Legea nr.9/1998 condiționează acordarea compensațiilor de măsura în care cetățenii prejudiciați au primit anterior sau nu au primit compensații sau despăgubiri pentru bunurile cedate statului. Aceste dispoziții sunt coroborate cu dispozițiile Tratatului d l Craiova din 7 1940, care creează o obligație în sarcina statului român pentru acordarea de compensații sau despăgubiri pentru cei prejudiciați ca urmare a schimbului forțat de populație dintre România și ia.
În cauză însă, recurentul arată că autorul său nu a beneficiat de niciun fel de despăgubire sau compensație de la Statul Român, așa cum impun dispozițiile Legii nr.9/1998. Într-adevăr, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul Tulcea prin procesul verbal de autentificare nr.2652/20.03.1948, autorul reclamantului - - a dobândit în proprietate o suprafață de 11,1450 ha de teren arabil extravilan situat în comuna de, județ T și un imobil compus dintr-o construcție cu 2 camere, sală, bucătărie, dependențe și 5000 mp situat în V satului de, însă, așa cum rezultă din contractul indicat, dobândirea acestor proprietăți s-a făcut prin vânzare-cumpărare și nicidecum ca urmare a acordării unor despăgubiri sau compensații. De altfel, la punctul 2 al contractului, se stipulează în mod expres că prețul imobilului vândut este 303.000 lei și se va achita fără dobândă de colonistul cumpărător sau de urmașii săi. În raport de dispoziția contractuală clară privind prețul bunurilor dobândite, evident apar ca nesusținute apărările formulate de pârâte în sensul că prețul ar fi stabilit prin deducerea din valoarea bunurilor abandonate în ia a valorii bunurilor primite în România. Acest lucru nu rezultă în niciun fel din contractul de vânzare cumpărare menționat și, prin raportare la dispozițiile art. III din Legea nr.715/1946, este evident că actul de vânzare nu face referire, la stabilirea prețului, la eventuale solduri debitoare ale colonistului.
A mai arătat recurentul că această situație este redată și în declarația autentică impusă de Legea nr.9/1998, dată în fața notarului public. În aceste condiții este evident că refuzul acordării de despăgubiri pentru imobilele abandonate de autorul reclamantului apare ca nelegal. Bunurile primite avute în vedere în decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților nu au reprezentat nicidecum compensații sau despăgubiri pentru imobilele abandonate Statului. Aceste bunuri au fost dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare, la un preț stabilit, iar acest fapt creează în sarcina Statului Român obligația de despăgubire integrală pentru toate bunurile imobile și recoltele abandonate Statului de către autorul acestuia.
A susținut recurentul că instanța de fond s-a aflat într-o eroare reținând în considerentele hotărârii că dobândirea bunurilor din România în temeiul contractului de vânzare cumpărare constituie o formă de compensare. Reclamantul a probat dobândirea acestor bunuri, iar temeiul dobândirii proprietății în cadrul unui contract de vânzare cumpărare este tocmai prețul stabilit pentru a fi plătit de cumpărător.
Consideră reclamantul că nu s-a făcut dovada că prin acordul părților contractul de vânzare cumpărare din 1948 fost novat în sensul că părțile au fost de acord ca bunurile respective să fie acordate în compensarea bunurilor abandonate statului. De altfel, în combaterea ideii că nu s-ar fi plătit prețul este de menționat faptul că în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare ale coloniștilor era stipulat și un pact comisoriu de grad 4 în temeiul căruia, în măsura în care nu s-ar fi achitat două rate consecutive, s-ar fi ajuns la rezilierea contractului. Neaplicarea unei astfel de sancțiuni și menținerea efectelor contractului nu duce decât la concluzia că toate ratele stabilite pentru preț au fost achitate în condițiile stabilite în contract. În susținerea acestei teze, instanța de fond face referire și la Decretul nr.553/1953, act normativ despre care instanța susține că prin art.1 s-ar fi prevăzut anularea sumelor datorate cu titlu de preț, în măsura în care nu fusese achitate de către coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941.
Arată recurentul reclamant că nu poate fi primit acest argument întrucât actul normativ nu a fost niciodată publicat în Buletinul Oficial, astfel încât, prin raportare atât la convențiile și tratatele internaționale la care România era parte, dar și la Constituția sub imperiul căreia se pretinde că a fi fost emis actul normativ indicat, acesta nu poate produce niciun efect decât după publicarea sa.
Chiar dacă s-ar considera că Decretul nr.553/1953 nepublicat ar putea avea efecte, nu există niciun argument în a considera că în intenția legiuitorului ar fi fost acordarea de compensații pentru bunurile abandonate statului. De reținut este și aspectul că au fost încheiate contracte în temeiul Legii nr.766/1941 nu numai persoanelor evacuate din D de Sud și care au abandonat bunurile deținute acolo de statul, ci și oricăror alte persoane care nu aveau de primit compensații pentru bunurile abandonate.
Este evident că, chiar dacă ar fi existat, ar fi fost publicat și ar fi produs efecte, Decretul nr.553/1953 nu a fost emis în scopul acordării de compensații coloniștilor evacuați din D de Sud pentru bunurile abandonate statului. Nu s-a realizat o gratitudine sau o compensare pentru ratele din preț achitate din 1948 și până în 1953, aceasta în condițiile în care neachitarea a două rate în această perioadă ar fi dus la rezilierea în temeiul pactului comisoriu al contractului de vânzare cumpărare, iar faptul că o astfel de reziliere nu s-a produs dovedește că ratele au fost plătite cel puțin până în 1953. Evident că dacă s-ar fi urmărit realizarea unei compensări pentru bunurile abandonate statului această compensare nu -a produs decât în parte întrucât se referă la cel mult 40% din ratele ce trebuia achitate în contul prețului, respectiv ratele de preț din perioada 1953-1958.
Recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților prin serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a criticat hotărârea pronunțată de instanța ca fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.3041, art.304 alin.6 din Codul d e procedură Civilă, dispozițiile Legii nr.9/1998.
Recurenta a susținut că, potrivit situației de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-e, autorul St. a abandonat în 10 ha teren agricol și o casă. Acest act oficial este singurul document doveditor, reprezentând un raport de constatare întocmit de comisia specială desemnată cu această sarcină formată din membri i și români, el are garanția, fiind semnat și datat, organelor române și e, orice alt act neputând subzista în fața acestuia. Conform privind recoltele neculese acesta mai deține 4,5 ha porumb și 1 ha de soarelui.
Recurenta pârâtă a arătat că autorul a primit în urma colonizării în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1948 un teren agricol în suprafață de 11,145 ha, un teren intravilan de 5000 mp și o casă cu 2 camere. Valoarea bunurilor primite la stabilirea în țară depășește valoarea bunurilor abandonate de către autor în ia. Serviciul pentru aplicarea legii nr.9/1998, analizând actele depuse la dosar, a constatat faptul că cei îndreptățiți au dreptul la compensații doar pentru diferența de valoare între bunurile abandonate statului și bunurile primite la recolonizare.
La emiterea Hotărârii nr.1815/7.11.2007 Comisia Județeană T nu a avut în vedere prevederile art.3 din Legea nr.9/1998, iar contractul de vânzare cumpărare din 1948 fost încheiat în condițiile respectării prevederilor Legii nr.715/1946, potrivit căreia, conform art.2 și 3, se stabileau datoriile colonistului prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în ia. respectiv, reprezentând datoria față de statul român, urma a fi achitat de acesta în 10 rate anuale, egale, începând cu 1950.
Mai mult, se arată de recurentul pârât că autorul recolonizat a semnat contractul de vânzare cumpărare din 1948 în condițiile art.14, respectiv "subsemnatul colonist, declar că prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilul și locul de casă arătate și descrise la punctul a,b,c, recunosc exactitatea întinderii, renunț la orice pretențiune în viitor față de statul român și mă oblig că respect toate condițiunile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940 și prin acest contract".
În art.1 din Decretul nr.553/1953 se prevede anularea, în măsura în care nu au fost achitate, sumele datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941.
De asemenea, se arată de recurentă că însăși instanța de fond admite că valoarea bunurilor primite o depășește pe a celor abandonate, însă invocă faptul că "nu poate opera o compensare între cele 3 categorii de bunuri". Aceasta operează, deoarece toate bunurile sunt evaluate în bani.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, se reține că prin Hotărârea nr. 1815/7.11.2007 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Taf ost admisă cererea formulată de reclamantul și s-au stabilit în favoarea acestuia compensații în sumă totală de 1.865,5 lei reprezentând despăgubiri pentru recolta de 4,5 ha porumb și 1 ha soarelui, recoltă abandonată în ia de către autorul reclamantului St..
Împotriva hotărârii a formulat contestație reclamantul care a solicitat acordarea despăgubirilor cuvenite pentru toate bunurile abandonate în ia, respectiv și pentru un teren agricol în suprafață de 10 ha, casă cu trei camere și dependințe și casă cu grajd cu teren aferent de 2420 mp.
Prin Decizia nr.342/11.03.2008 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților s-a dispus invalidarea Hotărârii nr.1815/7.11.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T și respingerea contestației formulate de reclamantul cu motivarea că valoarea bunurilor primite la stabilirea în țară depășește valoarea bunurilor abandonate de către autor în ia.
Curtea mai reține că prin Legea nr.766/1941 au fost stabilite condițiile pentru colonizarea în Dap roprietarilor agricoli evacuați din D Nouă în baza Tratatului Româno - din 7 1940.
Prevederile art.10 din Legea nr.766/1941 stabileau că "sumele datorate de coloniști ca preț al bunurilor primite în baza legii de față, se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide și exigibile ce sunt de primit, conform art.5 și 12 din Acordul româno- privitor la schimbul de populație română și ă din 7 1940, atunci când Statul va hotărî asupra acestor despăgubiri, după ce se vor scădea debitele vechi și sarcinile ce vreau proprietățile abandonate în D Nouă."
Conform Legii nr.715/1946 privind stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de Sud în urma Tratatului Româno - din 7 1940 comisiile constituite urmau să stabilească atât existența bunurilor abandonate sau recoltelor neculese de populația evacuată din D de Sud, dar și consistența și valoarea bunurilor primite de la Statul Român de către evacuați.
În conformitate cu dispozițiile art. III al.2-4 din Legea nr.715/1946
" debitoare rezultate în favoarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Direcția lichidărilor, se vor urmări potrivit dispozițiunilor codului d e procedură fiscală.
Pentru evacuații coloniști recolonizați, acest sold va putea fi în cel mult 10 rate anuale.
Drepturile cuvenite evacuaților vor fi lichidate în numerar sau în titluri de rentă, în proporția ce se va stabili prin osebită lege".
Conform situației de avere a Comisiei mixte româno-e și declarațiunii din 1940, autorul St. a deținut în ia, satul, comuna, județul, 10 ha teren agricol, o curte de 2420 mp și o casă cu trei camere și grajd, evaluate la 214.000 lei. De asemenea, acesta a abandonat 4,5 ha cultivate cu porumb și 1 ha cultivat cu soarelui.
Astfel cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2652/20.03.1948, autorul reclamantului a dobândit de la Statul român, ca urmare a colonizării, dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafață 11,1450 ha și asupra unui imobil compus din construcție cu 2 camere și dependințe și teren în suprafață de 5.000 mp situat în satul de, jud. T, prețul stabilit fiind de 303.000 lei plătibil în 10 rate egale anuale începând cu data de 1.01.1950.
Prin Decretul nr.553/1953 Statul a înțeles să ierte pe evacuații debitori de datorii, anulând, în măsura în care nu au fost achitate, sumele datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941, act normativ favorabil și autorului reclamantului.
Chiar dacă Decretul nr.553/1953 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, este cert că el și-a produs efectele în baza disp. art.10 din Legea nr.766/1941, coloniștii fiind scutiți de plata ratelor anuale datorate potrivit contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu statul român. Se creează astfel o prezumție simplă că prin încheierea acestor contracte de vânzare cumpărare s-a urmărit în fapt o despăgubire a celor refugiați din ia în Baza Tratatului d l Craiova din anul 1940, pentru bunurile abandonate, prezumție ce nu a fost răsturnată de reclamant. Acesta nu a dovedit în niciun fel că autorul său a plătit cele zece rate anuale stabilite prin contractul de vânzare cumpărare, astfel că nu se poate susține că în cazul său nu a operat gratificarea prevăzută de art.10 din Legea nr.766/1941 și de Decretul nr.553/1953.
Potrivit prevederilor art.3 din Legea nr.9/1998, "în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional pentru prejudiciul rămas neachitat".
În speță, reclamantul nu a făcut dovada că autorul său a achitat vreo sumă de bani cu titlu de preț pentru bunurile primite urmare colonizării în D Veche și nici că au fost abandonate și alte bunuri pentru care nu au fost primite despăgubiri conform actelor normative evocate mai sus.
În mod corect, însă, a apreciat instanța de fond că dispozițiile Legii nr.9/1998 stabilește dreptul la despăgubiri pentru fiecare categorie de bunuri în parte, astfel că nu pot fi compensate despăgubirile datorate pentru culturile abandonate cu cele primite pentru terenuri și locuințe. În acest sens, art.2 alin.1 prevede că "Despăgubirile se acordă celor îndreptățiți, sub forma unor compensații bănești distincte pentru terenuri, pentru construcții și pentru recoltele de porumb, și -soarelui."
Față de cele reținute, instanța constată că Hotărârea nr.1815/2007 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T prin care au fost stabilite despăgubiri în valoare de 1.865,5 lei reprezentând compensații pentru recoltele abandonate de 4,5 ha porumb și 1 ha soarelui este temeinică și legală, astfel încât, în mod corect instanța de fond a dispus anularea Deciziei nr.342/11.03.2008 a Vicepreședintelui și menținerea hotărârii inițiale.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursurile ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuriledeclarate de recurentul reclamant -, domiciliat în comuna de, județ T și de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR PRIN SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2278/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâti - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 DIN CADRUL INSTITUȚIEI PREFECTULUI, cu sediul în T,-,ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./27.03.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
