Anulare act administrativ . Decizia 87/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.87/CA
Ședința publică de la 19 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul T, împotriva sentinței civile nr.2501 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, județul T și intimatul pârât COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în, județul T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat -, pentru recurenta pârâtă Consiliul Local, în baza împuternicirii avocațiale nr.11 și avocat, pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.20, lipsind intimatul pârât Comuna - prin Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 17.03.2009 și cu 0,50 lei timbru judiciar.
Avocat -, pentru recurenta pârâtă Consiliul Local, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, pentru intimatul reclamant, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri,
Avocat -, pentru recurenta pârâtă Consiliul Local, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Tulcea, pentru motivele invocate în cererea de recurs. Precizează că în mod eronat instanța de fond a respins susținerea pârâtului Consiliul Local cu privire la împrejurarea că nu s-a cunoscut la data emiterii acestui act administrativ, despre procesul funciar aflat pe rol, vizând tocmai suprafața transmisă în folosință gratuită. Ceea ce a ignorat instanța de fond este momentul de la care pârâtul Consiliul Local a cunoscut despre existența litigiului și anume faptul că acest moment este ulterior emiterii actului administrativ. În mod injust, instanța de fond înțelege să acorde mai mult reclamantului și anume să anuleze actul administrativ, pe motiv că este nelegal, deoarece anterior emiterii acesteia reclamantul avea cel puțin o speranță legitimă la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Solicită admiterea recursului, a se dispune casarea în totalitate a sentinței ca fiind nelegală și netemeinică și menținerea Hotărârii Consiliului Local al Comunei.
Avocat, pentru intimatul reclamant, învederează că sentința Tribunalului Tulcea este legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere fila 10,11 din dosar, ce reprezintă adresa emisă de intimatul reclamant, prin care cerea relații privind situația de fond funciar și expertiza efectuată ulterior deciziei de transmitere a suprafeței de 3000. Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În replică, avocat -, pentru recurenta pârâtă Consiliul Local, precizează că nu a fost parte la procesul de fond funciar, ci Comisia Județeană și reclamanta nu a fost notificată.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată:
Reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr.9 din 13 februarie 2008 Consiliului Local, privind transmiterea în folosință gratuită Companiei Naționale de Investiții a terenului în suprafață de 3.000. precum și a Hotărârii nr.32/2001 privind modificarea și completarea nr.29/1999 pentru aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei, județul
In motivare, reclamantul a arătat că este parte în dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea, ce are ca obiect plângere împotriva Hotărârii nr. 668/2006 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 - T, prin care i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3000. teren, situat în intravilanul comunei, județul T, delimitat potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, însă, în timpul procesului, Consiliul Local a emis Hotărârea nr. 9/2008 prin care a transmis în folosință gratuită Companiei Naționale de Investiții terenul intravilan de 3000. pentru care solicitase reconstituirea, la baza acesteia stând Hotărârea nr.32/2001, ce modifică și completează nr.29/1999 prin care s-a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei.
S-a mai susținut că, nu rezultă ce anume hotărâre a adoptat, după caz, Guvernul, Consiliul Local sau Consiliul Județean în privința bunurilor care aparțin domeniului public al comunei pentru că hotărârile emise de autoritățile locale având ca obiect inventarierea bunurilor proprietate publică sunt proceduri prealabile emiterii hotărârii de atestare a apartenenței bunurilor respective la domeniul public de interes local.
Reclamantul a precizat că, prin emiterea celor două hotărâri s-a încălcat un drept de proprietate deja existent și Consiliul Local a procedat astfel în condițiile în care niciunul dintre modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică prevăzute de art.7 din Legea nr.213/1998 nu au fost aplicabile în speță, iar suprafața de 3000. ce îi revine de drept, potrivit legii, pe vechiul amplasament, este dată în folosință către - fără a se specifica în ce localitate se află această companie și dacă este instituție de utilitate publică, în sensul art.136 alin.4 din Constituție.
Prin sentința civilă nr.2501 din 17 noiembrie 2008 Tribunalul Tulceaa respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii invocate de pârâtă, ca nefondată.
A admis cererea în parte, în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ, formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local si Comuna, prin Primar.
A anulat Hotărârea nr.9 din 13 februarie 2008, emisă de Consiliul Local; a respins capetele de cerere privind anularea Hotărârii nr.32 din 20 iunie 2001 Consiliului Local și rectificarea cărții funciare ca nefondate.
In temeiul art. 274 Cod proc. civ. a obligat pârâtul Consiliul Local la plata sumei de 168,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, relativ la legalitatea Hotărârii nr.32/2001, că prin acest act normativ s-a constatat o situație existentă, respectiv apartenența la domeniul public de interes local a unei suprafețe de 15000. denumită teren sport, și nu s-a realizat o trecere din domeniul privat în domeniul public, pentru a se verifica existența vreunui act în baza căruia să se fi realizat un asemenea transfer, precum și a unei cauze de utilitate publică, pe lângă faptul că nu s-a probat încălcarea vreunei dispoziții legale din moment ce cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată abia la 14 noiembrie 2005, iar Hotărârea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - Taf ost comunicat la 28 august 2007 și contestată în luna septembrie 2007.
Un alt argument îl constituie și faptul că terenul de 3000. - terenul de sport al localității, intra în compunerea domeniului public de interes local încă din 1999, conform anexelor la. nr. 29/1999, ce nu a fost contestată în prezenta cauză.
Pe de altă parte, în opinia instanței, în condițiile în care pe rolul Judecătoriei Tulcea se afla în curs de judecată un proces funciar având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de 3000. identificată printr-un raport de expertiză topografică ca fiind parte din terenul de sport al localității, Consiliul Local nu putea dispune transmiterea sa în folosință gratuită în vederea construirii unei săli de sport, cât timp situația juridică nu fusese tranșată, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Fără a se face discuție cu privire la fondul cererii aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea și la argumentele legale pro și contra reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, se impune concluzia că Hotărârea nr. 9/2008 este nelegală pentru că anterior emiterii acesteia, reclamantul avea cel puțin o speranță legitimă că la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, conform practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, caz în care s-a realizat o ingerință a instituției pârâte pentru că, în ipoteza construirii unei săli de sport pe teren, reconstituirea solicitată, în forma cerută, nu se mai poate dispune pe o durată suficient de lungă de timp dacă se are în vedere existența unei asemenea clădiri.
Împrejurarea că s-a cunoscut sau nu de către Consiliul Local despre procesul funciar aflat pe rol vizând tocmai suprafața transmisă în folosință gratuită nu prezintă relevanță sub aspectul legalității măsurii întrucât nu se sancționează numai intenția, însă în dosarul nr- există înscrisuri (relații) din care rezultă că s-a cunoscut despre existența litigiului.
Nu se impune, în cauză, anularea intabulării pentru că nu se justifică o modificare în acest sens în raport cu suprafața de 3000. la momentul dat, cât timp nu s-a recunoscut, irevocabil, dreptul de proprietate al reclamantului, urmând ca, în măsura în care se realizează reconstituirea să se opereze în Cartea Funciară a localității schimbarea intervenită relativ la cei 15000. teren intravilan.
Așa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanța a respins excepția inadmisibilității ca nefondată, admițând cererea în parte și a anulat Hotărârea nr. 9/2008 a Consiliului Local ca nelegală, cu consecința respingerii ca nefondate a capetelor de cerere privind anularea Hotărârii nr. 32/2001 și rectificarea cărții funciare.
Făcând aplicarea prevederilor art. 274 Cod proc. civ. corespunzător soluțiilor date celor trei capete de cerere, instanța a obligat Consiliul Local la plata sumei de 168,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul invocând ca motive de nelegalitate și netemeinicie interpretarea greșită dată de instanță probelor administrate în cauză și din care rezultă că HG nr.9/13.02.2008 este legală; nu au cunoscut de existența litigiului reclamantului, acesta fiind anterior emiterii hotărârii.
Recursul este fondat.
Nulitatea unui act juridic este considerată a fi o sancțiune care intervine în situațiile în care actul este afectat de unele vicii sub aspectul legalității încălcând astfel principiul ce guvernează regimul juridic al actelor administrative.
În ceea ce privește cauzele nulității absolute, ele se referă la încălcarea unei norme imperative și constau în ilegalități rezultând din nerespectarea unor condiții de formă stabilite de lege în vederea asigurării legalității și oportunității actului administrativ sau din nerespectarea unor condiții de formă cerute de lege.
În speță, din cererea de chemare în judecată nu rezultă care anume norme imperative au fost încălcate prin emiterea hotărârii nr.9 din 13.02.2008 de către Consiliul Local - reclamantul neinvocând cauze de nulitate absolută care atrage nulitatea hotărârii.
De asemenea, nici instanța în considerentele sentinței nu identificăcauza de nulitate absolută care a atras anularea acestei hotărârii.
Dimpotrivă, prin probele administrate în cauză pârâtul a dovedit că terenul în litigiu face parte din domeniul public al comunei potrivit HCL nr.29 din 17.08.1999.
Anterior acestei hotărârii, potrivit Registrului cadastral din 1978 parcela 1743/ 53 în suprafață de 15.387 ha. face parte din domeniul public al comunei - categoria de folosință fiind teren de sport.
În fine, potrivit anexei 30 publicată în Monitorul Oficial nr.497 bis din 10 iulie 2002, pct.16, terenul solicitat de reclamant aparține domeniului public.
De asemenea, prin încheierea nr.3595 din 12.02.2008 dreptul de proprietate a fost intabulat.
În aceste împrejurări - cum terenul în litigiu aparține domeniului public al comunei, potrivit art.5 din Legea nr.18/1991, terenul de sport fiind un bun de interes public nu poate face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legii fondului funciar.
Față de aceste considerente și ținând seama de împrejurarea că reclamantul nu a invocat vreo cauză de nulitate absolută la emiterea HCL nr.9/13.02.2008 prin care a fost transmis în folosință gratuită terenul în vederea construirii unei săli de sport, constată că este fondat recursul, urmând a fi admis și în baza art.312 Cod pr.civilă va fi modificată în parte sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
Vor fi menținute dispozițiile privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul T, împotriva sentinței civile nr.2501 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, județul T și intimatul pârât COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în, județul T, având ca obiect anulare act administrativ.
Modifică în parte în sensul că
Respinge acțiunea.
Menține dispoziția din sentință privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/20.03.2009
Tehnored. 4 ex./23.03.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
