Anulare act administrativ . Decizia 882/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 882/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de reclamantul, domiciliat în municipiul M C,-/A/6, județul H, împotriva sentinței nr. 1049 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009, desfășurarea dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru ziua de astăzi, 7 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1049/14.05.2009 a Tribunalului Harghita, s-a respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice M C, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, fiind respinsă ca atare acțiunea reclamantului, pentru următoarele motive:
Reclamantul a solicitat instanței anularea unor documente fiscale, respectiv chitanța ( seria - nr. - ) și act privind taxa specială pentru încasarea taxei speciale pentru autovehicule în cuantum de 1441,53 euro, echivalentul a 5093 lei, ambele emise la 29.11.2007, precum și procesul verbal de stabilire a acestei taxe.
Referitor la excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtă în întâmpinare, s-a reținut că procedura de restituire a taxelor este reglementată de procedura specială, derogatorie a Codului d e procedură fiscală, astfel că, aceasta se impune a fi respinsă.
În ceea ce privește cealaltă excepție a inadmisibilității s-a reținut că în raport de disp. art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, reclamantul trebuia să formuleze contestație împotriva răspunsului negativ al pârâtei privind solicitarea reclamantului de a i se restitui taxa nedatorată în opinia acestuia. Or, neprocedând astfel, reclamantul nu avea calea deschisă, calea acțiunii în instanță, astfel că soluția se impune a fi admiterea acestei excepții.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal, recurs reclamantul, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că jurisprudența instanțelor din raza acestei curți, precum și cea formată la nivel național este unanimă în admiterea acțiunilor de natura celei formulate de acesta, și că, cadrul procesual a fost stabilit prin acțiunea introductivă neputând fi făcute aprecieri de către instanță cu privire la procedura de urmat.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice H, a solicitat respingerea recursului, fiind reiterată excepția lipsei plângerii prealabile, și că taxa a cărei restituire a solicitat-o reclamantul a fost instituită prin act normativ care obliga pârâta să se conformeze obligațiilor stabilite în sarcina acesteia.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
Este de necontestat împrejurarea că actele atacate de către reclamant sunt acte administrativ-fiscale în înțelesul art. 41 din Codul d e procedură fiscală. În aceste condiții, procedura pe care reclamantul a înțeles să o urmeze este cea prevăzută de Codul d e procedură fiscală. Pe de altă parte, răspunsul comunicat de către pârâtă la solicitarea reclamantului, intitulată "plângere și somație", este de asemenea un act administrativ, natura juridică a acestuia fiind determinată de conținutul său și de efectele juridice produse. Pe de lată parte, împrejurarea că reclamantul nu a specificat expres în acțiune împrejurarea că înțelege să atace și acest act este nerelevantă în condițiile în care răspunsul negativ comunicat acestuia reprezintă un refuz al autorității de a soluționa solicitarea reclamantului.
Pe de altă parte, este cert că reclamantul a achitat la bugetul de stat suma datorată, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, iar restituirea acesteia i-a fost respinsă prin adresa nr. 1727/09.09.2009 de către ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice H, potrivit actului de la fila 19 dosar fond.
Reclamantul nu și-a întemeiat cererea de restituire a taxei speciale pretins a fi nedatorată, pe vreun temei juridic, dar instanța nu poate să nu constate aplicarea prevederilor Legii contenciosului administrativ, ale Constituției României, ale art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene precum și ale art. 2.3 din nr.OG 9/2000, art. 1082-1084 Cod civil, temeiuri legale ale căror aplicabilitate va fi analizată de instanță, inclusiv sub aspectul soluționării excepțiilor procesuale, reținându-se că taxa a fost plătită încontul bugetului de stat și că reclamantului i s-a respins cererea de restituireprin răspunsul dat de ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice H - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii.
Direcția Generală a Finanțelor Publice H susține că practic reclamantul nu cere anularea unui act ci restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule considerând-o ca nefiind datorată, nelegală și discriminatorie, precum și faptul că instituția pârâtă a emis și răspunsul negativ la solicitarea prealabilă a reclamantului. În aceste condiții, nu se poate susține cu suficient temei că natura actului prin care se comunică reclamantului refuzul autorității publice, nu ar fi administrativ fiscală, circumscrisă noțiunii definite de art. 41 din Codul d e procedură fiscală, și cu atât mai puțin că, în calitate de emitentă a adresei, nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Așadar, în aceste condiții, Curtea urmează a admite recursul promovat în cauză, urmând a proceda la rejudecarea cauzei, prilej cu care va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii și anulării documentelor fiscale atacate pentru următoarele motive.
speciale pentru autoturisme și autovehicule au fost introduse în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, ca fiind datorate bugetului de stat cu ocazia primei înmatriculări în România, scutirile fiind expres și limitativ prevăzute de art. 314/3, cu mențiunea că art. 214/1 - 214/3 au fost cuprinse în Cap. II/1, capitol nou introdus în Codul fiscal. Pentru plata acestei taxe nu avea cum să existe un titlu de creanță cu suport material, nici un act administrativ fiscal, deoarece plata "benevolă" făcută de reclamant este de fapt una dintre condițiile necesare operațiunii de înmatriculare în România a autovehiculului importat dintr-o țară aparținând Comunității Europene. Această taxă i-a fost impusă reclamantului, motiv, de altfel, invocat în cererea de chemare în judecată, pentru a-și putea înmatricula în România autovehiculul achiziționat din țara de origine unde a fost înmatriculat. Astfel, este vorba despre produse comunitare provenind din state diferite, în contextul în care, pentru autovehiculele similare vândute pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxă intervenind astfel caracterul său discriminatoriu. Sub acest aspect, România fiind stat membru al Uniunii Europene, prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate, se încalcă tocmai principiul discriminării, în pofida faptului că a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu. astfel prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, articol redat și analizat pe larg de prima instanță. Întrucât prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, prevederile dreptului comunitar, prevalează, au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislațiile interne sunt cuprinse reglementări care contravin dreptului comunitar, instanța va aprecia că nu se pot aplica în cazul dedus judecății prevederile art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, astfel că taxa specială achitată se impune a fi restituită plătitorului.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1-214/2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Acest act normativ instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Este adevărat că prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008 reglementează restituirea diferenței între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, dar, la aplicarea în cazul dedus judecății a acestui articol, se constată următoarele:
Prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate), pe de o parte și, prevederile nr.OUG 50/2008, pe de altă parte, reglementează două taxe distincte. Reclamantul a solicitat restituirea taxei speciale achitată și percepută în cursul anului 2007, cererea de chemare în judecată fiind formulată la o dată anterioară intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, care prevăd practic o compensare valorică a celor două taxe. În raport cu data formulării acțiunii, se pune doar problema aplicabilității art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, aspect deja clarificat prin necesitatea aplicării prioritare a normelor dreptului comunitar. nr.OUG 50/2008 nu poate fi considerată o lege de procedură care să se aplice din momentul intrării în vigoare și procesului în curs de judecată începute sub vechea lege. OUG este un act normativ care se aplică, așa cum se și prevede în art. 14 alin. 1, la data de 1 iulie 2008. Dacă am admite că acest act normativ ar retroactiva și cu privire la cauzele înregistrate anterior intrării lui în vigoare, pe lângă faptul că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, s-ar ajunge la situația ca pentru cauze similare soluționate irevocabil până la 1 iulie 2008 nu s-au aplicat prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008, în timp ce, pentru cele care au fost soluționate doar în primă instanță, din motive care nu țin de titularul cererii de chemare în judecată, se aplică articolul menționat, situație discriminatorie. Textul art. 6 al nr.HG 686/2008, instituie o procedură de restituire, procedură care nu era reglementată la data formulării cererii de chemare în judecată și a pronunțării instanței de fond. Acceptând că pentru un autovehicul deja înmatriculat, se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din nr.HG 686/2008, ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin nr.OUG 50/2008, diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse, așa cum au fost reținute și de prima instanță. Nu este de neglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s-ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce, compensația legală presupunând îndeplinirea unor condiții. Pornind de la realitatea că pârâta are obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație a reclamantei de a plăti taxa de poluare, înseamnă că reclamantul ar datora taxa de poluare introdusă la 1 iulie 2008, retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, în pofida faptului că taxa de poluare, potrivit nr.OUG 50/2008 se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
În altă ordine de idei, procedura de restituire reglementată de nr.HG 686/2008 reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuind a fi compensate conform art. 116 din nr.OG 92/2003. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin nr.HG 686/2008, practic ar obliga instanța să-și depășească și cadrul procesual dedus judecății, dar să se și substituie procedurii administrativ fiscale, încălcând și principiul disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii civile, precum și normele legale de competență, deoarece actul normativ intrat în vigoare după formularea cererii de chemare în judecată, după pronunțarea în primă instanță, nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale.
Referitor la cuantumul sumei ce urmează a fi restituite reclamantului instanța va dispune obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei al sumei de 1441,53 euro, la data plății, actualizată cu rata scontului BNR.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, domiciliat în municipiul M C,-/A/6, județul H, împotriva sentinței nr. 1049/14.05.2009 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite acțiunea și dispune anularea documentelor fiscale atacate, respectiv chitanțe pentru încasare de impozite taxe și contribuții Seria - nr. -, act referitor la taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 1441,53 EURO (echivalentul a 5093 lei) ambele emise la 29.11.2007 și a procesului verbal de stabilire a taxei asupra mijloacelor de transport, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 1441,53 EURO, în echivalentul în lei la data plății, actualizată cu rata scontului BNR.
Obligă pârâta la plata sumei de 23,65 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./23.10.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
