Anulare act administrativ . Decizia 887/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.887
Ședința publică din 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția de Muncă și Protecție Socială A împotriva sentinței civile nr.131/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă consilier juridic, iar pentru reclamanta intimată lipsă se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin fax, întâmpinare din partea reclamantei, un exemplar comunicându-se și reprezentantei recurente.
Avocatul reclamantei- depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr.21 din 19.12.2007 reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei, având în vedere faptul că aceasta nu a realizat venituri impozabile potrivit Legii nr.571/2003.
Avocata reclamantei intimatei solicită respingerea recursului menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.131/4.VI.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei A și a anulat deciziile nr.9236/14.11.2007 și nr.1326/28.02.2008, și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de aprobate a cererii de acordare a indemnizației de creștere a copilului.
În motivare s-a reținut că reclamanta s-a adresat Direcției de Muncă și Protecție Socială a Jud.A cu cerere și dosar întocmit legal pentru acordarea dreptului la plata indemnizației pentru creștere copilului născut la data de 5 mai 2007.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a jud.A prin Decizia nr.9236/14.11.2007 a respins cererea privind acordarea acestei indemnizații, iar prin Decizia nr.1326/28.02.2008 a respins și contestația reclamantei motivând că nu se încadrează în prevederile nr.OUG148/2005 în sensul că nu a realizat venituri profesionale impozabile în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului.
Din adeverința nr.2/30.06.2007 eliberată de angajator- Com SRL cu nr.- rezultă că reclamanta este angajata unității din 16.06.2005, iar în perioada 1.04.2007 până la data de 30.06.2007 a beneficiat de indemnizație de maternitate, iar la data de 16.06.2007 se împlinesc cele 42 de zile din concediul de lăuzie, iar ultima zi de plată a indemnizației de maternitate a fost 12.07.2007.
De asemenea, din adeverința nr.72886/31.07.2007 eliberată de CNPAS-Direcția evidență contribuabili A, rezultă că reclamanta a achitat CAS din luna iunie 2005. Reținându-se că angajarea, așa cum rezultă din adeverința nr.2/30.06.2007 eliberată de angajator, s-a făcut după mai bine de un an de când reclamanta este beneficiară și cotizează pe baza delegației de asigurare la CNPAS A, instanța a considerat că sunt îndeplinite art.1 alin.2 lit.d din nr.OUG148/2005, realizând perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii de 12 luni.
Apărarea pârâtei în sensul că reclamanta nu se încadrează în prevederile art.1 alin.1 din nr.OUG148/2005 nu pot fi reținute deoarece reclamanta a făcut dovada că se încadrează în prevederile alin.2 din art.1 lit.d ale aceluiași act normativ.
În cauză a declarat recurs pârâta A solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare, recurenta critică prima instanță pentru ca a interpretat greșit că reclamanta îndeplinește condiția esențială în vederea acordării drepturilor prevăzute de art.1 alin.1 din nr.OUG148/2005, care prevede urm: "Începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei (ron)", deoarece din Adeverința nr.1262/01.10.2007 eliberată de L, depusă la dosar se scoate în evidență faptul că reclamanta nu a realizat venituri impozabile, potrivit Legii nr.571/2003, aceasta nu poate beneficia de indemnizație.
Pârâta solicită dovada acestui stagiu de cotizare pentru a observa dacă există continuitatea celor 12 luni anterioare nașterii copilului.
Prin intrarea în vigoare a nr.OUG148/2005, plata acestor indemnizații se face din bugetul de stat distinct de cel din care se plătesc prestațiile pe bază de stagiu de cotizare, în baza Legii nr.19/2000.
Adeverința nr.72886/31.07.2007 eliberată de CNPAS scoate în evidență tocmai acest aspect și anume că, a realizat stagiu de cotizare în sistemul public de pensii pe bază de declarație de asigurare () nu " delegație de asigurare" așa cum greșit a înțeles instanța de fond, termenul de delegație de asigurare nefiind prevăzut în nici un act normativ.
Din Adeverința nr.2/30.06.2007 eliberată de angajatorul SC " Com SRL reiese că reclamanta este asociat unic, situație în care, în vederea dovedirii realizării veniturilor supuse impozitului pe venit, Normele de aplicare a OUG nr.148/2005 prevăd în art.6 alin.5 lit.d, următoarele: "Actele doveditoare privind realizarea de venituri profesionale supuse impozitului pe venit conform Codului fiscal sunt, după caz, următoarele: dovada eliberată de autorităților competente în cazul asociaților unici privind plata impozitului pe venit ( în speța de față, această dovada fiind Adeverința nr.1262/01.10.2007 eliberată de L, depusă la dosar prin care se scoate în evidență faptul că, reclamanta nu a realizat venituri impozabile, potrivit Legii nr.571/2003).
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Potrivit adeverinței nr.72886/31.VII.2007 emisă de, depusă la fila 28 din dosarul Tribunalului Arad, reclamanta a cotizat la sistemul de asigurări sociale începând cu luna iunie 2005 și până în iunie 2007.
Art.1 alin.1 din nr.OUG148/2005, modificată prin Legea nr.7/2007, prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 ani venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare,beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 12 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei ( Ron).
Art.1 alin.2 prevede că cele 12 luni prevăzute la alin.1 pot fi constituite integral și din perioadele în care persoanele s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situații: perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul de pensii, în condițiile prevăzute la art.38 alin.1 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Deci, potrivit legii, se reglementează două ipoteze alternative care îndreptățesc la obținerea indemnizației prevăzute de acest act normativ.
Cum situația reclamantei se încadrează la art.1 alin.2 lit.d din lege, față de adeverința anterior menționată, în mod justificat s-a admis acțiunea și drept consecință critica din recurs legată de aplicarea nelegală a nr.OUG148/2005 de către prima instanță este nefondată și în consecință recursul pârâtei se respinge ca nefondat.
Este irelevantă în soluționarea recursului, invocarea faptului că după intrarea în vigoare a OUG nr.148/2005 plata indemnizației se face din bugetul de stat, pentru ca această constatare nu modifică dispozițiile art.1 alin.2 din ordonanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr.131/4.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs față de intimata reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 24.IX.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-29.IX.2008
tehnored. /01.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Barbă Ionel, Pătru Răzvan
