Anulare act administrativ . Sentința 90/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 90/F-
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. -, -. B,. 5, județul A, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B,-, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, achitată conform chitanței nr. 76707/18.03.2008 emisă de Primăria Pitești și timbru judiciar de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 02.06.2008, concluzii scrise formulate de pârât; la data de 03.06.2008, concluzii scrise formulate de reclamant.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea părților, instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, când a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată;
La data de 04.03.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a se dispune anularea parțială a Hotărârii nr.832 pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și pe cale de consecință, pentru a fi numit în funcția de procuror, fără concurs, în temeiul art.33 alin.5, 7 și 8 din Legea nr.303/2004.
În motivarea cererii sale, reclamantul arată că s-a adresat pârâtului, pentru a fi numit în funcția de procuror fără concurs, întrucât îndeplinea condițiile prevăzute de lege.
A parcurs testele medicale și interviul, stabilindu-se că este să îndeplinească funcția de procuror și, deși nu era obligatoriu, a fost supus intervievării și de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
Mai relevă, că prin Hotărârea nr.832/30.11.2002, pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cererea sa a fost respinsă, în condițiile în care, din punct de vedere moral și profesional, nu există nimic care să i se impute; motivarea și cuprinsul hotărârii, nu reflectă răspunsul real al soluției de respingere, impedimentul, fiind vârsta sa, fapt care conduce la discriminări bazate pe condiții de vârstă, și implicit la încălcarea Constituției și Convenției Drepturilor Omului.
A invocat și nulitatea actului administrativ, susținând, că nici hotărârea și nici răspunsul primit, nu au fost motivate, nu se menționează calea de atac și termenul în care pot fi atacate și nici instituția la care ar trebui să se adreseze.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu următoarea motivare:
Secția pentru procurori aac onstatat că petiționarul îndeplinește condițiile prevăzute de art.33 alin.(5), (7), (8) și (10) din Legea nr.3003/2004 pentru numirea în funcția de procuror, fără concurs. Plenul, are potrivit legii, prerogativa de aprobare a candidaților, recomandați de Secția pentru procurori și a respins cererea, în baza interviului susținut în fața sa, datele relevate de studierea dosarelor și performanțelor profesionale, în raport cu dispozițiile legale, incidente în această materie.
Îndeplinirea condițiilor legale, nu conferă candidatului un drept la numirea în funcție, ci doar o vocație la această numire. Selecția este firească, fiind impusă de complexitatea activității de magistrat, iar competența Plenului, constă în aprobarea candidaților recomandați de secții și propunerea înaintată Președintelui României pentru numirea în funcție a acestora, potrivit art.29 alin.3 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură.
În realizarea selecției, Plenul a avut în vedere datele relevante din studierea dosarelor profesionale ale candidaților și din prestația candidatului, ca urmare a susținerii interviului.
Procedura de numire, fără concurs, având caracter excepțional, a condus la aprecierea în ansamblu a profilului fiecărui candidat, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, având în vedere ocuparea posturilor vacante, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a magistraților.
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii numirea în funcția de procuror, fără concurs, în condițiile prevăzute de art.33 alin.(5), (7), (8), (9) și (10) din Legea nr.303/2004, republicată, text potrivit căruia ocuparea posturilor vacante de judecător și procuror, fără concurs, se poate face de către persoanele care au îndeplinit funcția de judecător sau procuror cel puțin 10 ani și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile.
Reclamantul a urmat etapele impuse de o astfel de procedură, fiind supus unui examen medical și unui test psihologic, ambele stabilind că este să îndeplinească funcția de procuror, iar la data de 27.11.2007, prin Hotărârea nr.293, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art.33 alin.(5), (7), (8), (9) și 10 din Legea nr.303/2004, republicată și a recomandat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii numirea sa în funcția de procuror, în urma intervievării acestuia.
Prin Hotărârea nr.832/30.11.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a respins cererea reclamantului.
Potrivit art.12 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, admiterea în magistratură se face prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a bunei reputații.
În mod excepțional, pot fi numiți în magistratură, fără concurs, persoanele prevăzute la art.33 alin.(5), (7) și (8) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, după susținerea unui interviu în fața secției corespunzătoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și a aprobării date de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel, potrivit Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcția de judecător sau procuror fără concurs, "candidații apți din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției și care se bucură de o bună reputație, vor susține un interviu în fața secției corespunzătoare a " (art.29 alin.1).
Constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, "Secțiile recomandă Plenului numirea persoanelor selectate în funcția de judecător, respectiv de procuror, precum și postul pe care urmează să-l ocupe" (art.29 alin.2), iar "candidații recomandați și aprobați de Plenul, vor fi propuși Președintelui României pentru numirea în funcția de judecător sau, după caz, de procuror" (art.29 alin.3).
În speță, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr.832 din 30.11.2007, a hotărât respingerea cererii de numire a reclamantului în funcția de procuror, fără concurs, întrucât nu răspunde cerințelor instituite de art.33 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.
Motivele de nelegalitate a acestei hotărâri invocate de reclamant sunt nefondate și urmează a fi respinse, după cum urmează:
În ceea ce privește primul motiv, referitor la încălcarea dispozițiilor art.29 alin.(4) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, prin nemotivarea Hotărârii nr.832/30.11.2007 a Plenului, acesta este nefondat.
În hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și în răspunsul la plângerea prealabilă, se face referire la datele relevate de studierea dosarelor profesionale ale candidaților, evaluările profesionale ale candidaților, prestația acestora la interviul care a fost dat de fiecare candidat în parte, precum și la performanțele profesionale ale candidaților.
Dacă este adevărat că, potrivit principiilor general aplicabile în materia contenciosului administrativ și dispozițiilor exprese ale art.29 alin.(4) din Legea nr.317/2004, motivarea actului administrativ reprezintă o condiție de validitate și legalitate a acestuia, iar lipsa acesteia lipsește instanța de posibilitatea cenzurării sale sub aspectul legalității, totuși, în cauze precum cea de față, complexitatea deosebită a criteriilor obiective pe care Consiliul Superior al Magistraturii, trebuie să le aibă în vedere în aprecierea cererilor de numire în funcția de procuror, fără concurs nu oferă posibilitatea unei motivări faptice concrete foarte detaliate, tocmai pentru faptul că aceste criterii sunt menite să dea o imagine de ansamblu, un profil profesional al candidatului, pe care Plenul trebuie să-l raporteze în permanență la rațiunile și principiile care reprezintă fundamentul legal al unei astfel de proceduri excepționale, respectiv: ocuparea locurilor vacante, optimizarea volumului de activitate, principiul stabilității în sistem și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor.
Tocmai caracterul indisolubil al profilului candidatului, care trebuie apreciat în ansamblu, raportat la rațiuni și principii generale ale sistemului judiciar, dă o aparență abstractă motivării Plenului chemat să aprecieze asupra acestor aspecte, apreciere pe care nu o poate face altfel, decât tot în ansamblu, acesta fiind specificul unei astfel de proceduri derogatorii. Faptul că această motivare face o apreciere de ansamblu, iar nu una detaliată faptic, nu echivalează însă cu nemotivarea hotărârii, fiind identificabilă și evidentă, din cuprinsul său, existența unor criterii obiective și concrete, iar nu aleatorii și discreționare.
Este de asemenea nefondată cea de a doua critică a reclamantului, în a cărui interpretare, "selectarea" candidaților este de competența Secțiilor, iar hotărârile adoptate de acestea nu sunt formale, ci ele transformă vocația persoanelor candidate în dreptul acestora de a fi numite în funcțiile solicitate.
Potrivit art.35 alin.1 lit.a din Legea 317/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (iar nu Secțiile) "poate propune Președintelui României numirea în funcția de judecător sau, după caz, de procuror".
De asemenea, potrivit art.29 alin.3 din Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcția de judecător sau procuror fără concurs, persoanele prevăzute la art.33 alin.(5), (7) și (8) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, pot fi numite fără examen în aceste funcții, după susținerea unui interviu în fața secției corespunzătoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și a aprobării date de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
Constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, "Secțiile recomandă Plenului numirea persoanelor selectate în funcția de judecător, respectiv de procuror, precum și postul pe care urmează să-l ocupe" (art.29 alin.2), iar "candidații recomandați și aprobați de Plenul vor fi propuși Președintelui României pentru numirea în funcția de judecător sau, după caz, de procuror" (art.29 alin.3).
Având în vedere toate aceste elemente, Plenul este în drept să realizeze o selecție între candidații care, prin faptul îndeplinirii condițiilor legale au numai vocația, iar nu dreptul la numirea în funcția de procuror, fără concurs. Pentru aceste motive, nu există nici obligația corelativă în sarcina Plenului, de a numi automat în funcția de procuror, fără concurs persoanele recomandate de Secții, caracterul supletiv al normelor citate mai sus, subliniind dreptul de apreciere pe care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii îl are în această procedură. Menținerea hotărârii Secției de procurori ar fi condus la un număr mai mare de procurori, față de cel care era necesar. Tocmai de aceea s-a impus o nouă intervievare.
În cauză, având în vedere și considerentele arătate în prezenta hotărâre în analiza primului motiv de nulitate invocat, nu se poate reține că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, și-ar fi exercitat dreptul de apreciere în mod abuziv, arbitrar, în afara limitelor conferite de lege puterii sale. Dincolo de acest control de legalitate, instanța de judecată nu se poate substitui rolului Plenului, atribuțiile sale vizând tocmai verificarea exercitării în limitele legii a unui atribut exclusiv al acestui organ.
Este adevărat că hotărârea atacată este mai succint motivată, dar reflectă o analiză corectă și serioasă și interpretarea corectă a prevederilor legale incidente.
Este de asemenea nefondată cea de a treia critică a reclamantului, referitoare la încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.16 din Constituție, care reglementează principiul constituțional al egalității în fața legii.
Plenul Curții Constituționale a stabilit, prin decizia nr.1/1994, publicată în Of. nr.69 din 16 martie 1994 că "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite."
În speța de față, recunoașterea vocației la numirea în funcția de procuror, fără concurs pentru toate persoanele care întrunesc condițiile legale, este tocmai expresia respectării acestui principiu constituțional și a tratamentului nediscriminatoriu la care se referă art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu toate acestea, egalitatea în fața legii, nu exclude ideea de selecție și dreptul de alegere al celui însărcinat cu această selecție, ci doar impune acestuia din urmă ca procedura de selecție să se desfășoare în limitele legii și cu respectarea acesteia, în baza unor criterii obiective, iar nu aleatorii și discreționare.
Selecția a fost efectuată în limitele legii.
Pentru aceste motive, actul administrativ atacat va fi apreciat ca legal, iar în temeiul dispozițiilor art.1 din Legea 554/2004, acțiunea reclamantului va fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. -, -. B,. 5, județul A, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B,-, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
Grefier,
Red.
/4 ex/17.06.2008
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
