Anulare act administrativ . Sentința 90/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.90/CA
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii de contencios administrativ și fiscal promovată de reclamanții: MUNICIPIUL P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P, str.- cel M și, nr.7,în contradictoriu cu pârâta, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților. Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că, prin încheierea de ședință de la 14 aprilie 2008, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, s-a dispus, din lipsă de timp pentru deliberare cât și pentru a se da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, amânarea pronunțării pentru astăzi 21 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 97/45/05.02.2008, reclamanta Municipiul P și Primăria municipiului P, a chemat în judecată I pentru a se dispune anularea deciziei 1/17.01.2008 și a procesului verbal de inspecție fiscală nr. 16389/27.11.2007, arătând următoarele:
- cu privire la contractul de concesiune nr. 10/20.08.1997 încheiat cu SA -P, organul de control a ignorat disp. art. 40 și 44 din Legea 18/1991 -forma inițială -, în raport de care probase dreptul de proprietate al autorității locale asupra terenului provenit din islazul comunal;
- referitor la terenul închiriat Societății Agricole plex SA P, consideră reclamanta că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 60 ha din cuveta P, prin Hotărârea Consiliului Județean I 97/14.02.2000, privind suprafața de 1167 ha pusă la dispoziția comisiilor locale de fond funciar, în care este inclusă și suprafața de 60 ha sus-menționată.
Arată de asemeni reclamanta că perfectarea contractului de concesiune nr. 10/2007 cu SA a avut la bază principiul autonomiei locale, documentația ce a stat la baza acestuia fiind în măsură a demonstra faptul că Municipiului P i-a fost retrocedată o suprafață totală de 399 ha pășune, conform înscrisurilor din Registrul agricol, iar suprafața de 51 ha concesionată prin contractul sus evocat, este inclusă în suprafața de pășune asupra căreia reclamanta avea drept de dispoziție.
Și contractul de închiriere nr. 24/1997 cu SC plex SA Paf ost perfectat de reclamantă în condiții de legalitate, documentația aferentă acestei convenții demonstrând de asemenea că pentru terenurile aferente investiției "a P", foștii proprietari au fost compensați cu teren extravilan aflat în imediata apropiere, pe care le-au fost emise și titlurile de proprietate, iar Direcția Apele Române - Filiala B i-a transmis folosința terenului respectiv ( 60 ha) cu scopul încheierii prin licitație publică, până la inundarea cuvei barajului. Totodată, licitația s-a derulat după exercitarea contractului de legalitate de către Prefectura Județului I, prin Hotărârea Comisiei Județene 97/2000 fiindu-le conferit încă o dată dreptul de dispoziție asupra acestui teren.
Solicită așadar admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta a depus documentația ce a stat la baza emiterii actelor administrative în litigiu, iar prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, întrucât Consiliul Local P, ignorând prevederile art. 6 și 7 din Legea 18/1991 a fondului funciar, a aprobat prin Hotărârile sale nr. 39/27.06.1997 și nr. 61/18.08.1997, "preluarea terenului în patrimoniul privat al statului și administrarea P de la SA -P" și concesionarea terenului acelorași societăți, pe o perioadă de 20 ani.
Consideră pârâta ca fiind eronat indicate în cuprinsul contractului de concesiune 10/20.08.1997, respectiv în P 39/27.06.1997, ca temei legal Legea 50/1997 privind autoritatea executării construcțiilor, Legea 69/1991 și OUG22/1997, în condițiile în care Consiliul Județean I de aplicare a Legii fondului funciar a validat prin Hotărârea 105/24.08.2000 suprafața de 118,72 ha de la SC, nu și cele 51 ha ocupate de SC SA.
Referitor la contractul de închiriere 24/6.10.1997, perfectat cu plex SA P, consideră pârâta că suprafața de 60 ha teren arabil ce face obiectul acestuia nu a fost expropriată, hotărârile Consiliului Local P nr. 29/30.04.1997 și 62/11.08.1997, de aprobare a preluării folosinței terenului din cuveta Acumulării P și închirierea acesteia neavând temei legal, întrucât documentația aferentă acestor hotărâri nu-i conferă reclamantei calitatea de administrator al terenului în cauză, în realitate neexistând un regim juridic reglementat al acestei acumulări.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, prin procesul verbal de inspecție încheiat la Primăria Municipiului P și înregistrat la nr. 25880/30.11.2007, pârâta a procedat la verificarea legalității și a modului de respectare a clauzelor înscrise în contractul de concesiune nr. 10/20.08.2007 încheiat cu P pentru o suprafață de 50,9 ha și a celor din contractul de închiriere nr. 24/6.10.1997 încheiat cu SA P pentru o suprafață de 60 ha teren, reținând că acestea sunt lipsite de temei legal, întrucât terenurile în speță "nu sunt proprietate publică sau privată a Primăriei oraș P" astfel că Primăria P nu putea dobândi calitatea de concedent sau de administrator al terenurilor respective, cu mențiunea că prefectura județului I, prin Comisia Județeană de aplicare a Legii fondului funciar "poate lua măsuri în vederea clarificării dreptului de proprietate asupra terenurilor care face obiectul celor două contracte".
Sub nr. 16389/10.12.2007 Primăria municipiului P formulează contestație împotriva procesului verbal de inspecție pentru motivele evocate și în acțiunea din prezenta cauză, - contestație respinsă prin decizia pârâtei 1/17.01.2008, întrucât "cele două contracte de concesionare, respectiv închiriere nu au nici o bază legală, iar pentru terenurile care fac obiectul acestora, Primăria municipiului P nu a putut face dovada că acestea sunt în proprietate publică sau privată, deci aceasta nu poate avea calitatea de concedent, respectiv administrator în cazul celor două suprafețe de teren, astfel că în termen legal reclamanții au promovat prezentul litigiu.
Curtea reține ca fiind de necontestat în cauză, faptul că verificarea efectuată de pârâtă s-a efectuat la solicitarea expresă a Instituției Prefectului Județului I, instituție în favoarea căreia organul de control, și-a declinat de altfel în mod expres competența de luare a măsurilor ce se impuneau în legătură cu aspectele constatate.
De asemenea, prin actele administrative contestate se reține expres că atât contractul de concesiune nr. 10/20.08.2007, cât și cel de închiriere nr. 24/6.10.2007 perfectate de Consiliul Local P cu terțe persoane juridice s-au perfectat în baza manifestării de voință a autorității locale, exprimată în condițiile Legii 215/2001 privind administrația publică locală, prin HCL P nr.39/27.06.1997 și respectiv nr. 29/30.04.1997, acte administrative neatacate de părțile implicate în instanța de contencios administrativ ori de instituția prefectului, cu ocazia exercitării controlului de legalitate.
Mai mult, prin perfectarea contractelor concesionate ilegal de organul de control, nu a avut loc vreo vătămare a fondurilor publice sau a patrimoniului public al unității administrativ teritoriale supuse controlului, ci din contră, organul fiscal reproșează organului administrativ local faptul că s-ar fi comportat ca un proprietar privind suprafețe de teren ce nu se aflau în proprietatea sa publică ori privată, obținând venituri la bugetul local în acest mod.
Curtea apreciază însă că o atare manieră de lucru nu este în concordanță cu cerințele nr.OG 119/1999 care, la art. 2 lit. 1 definește inspecția ca fiind verificarea efectuată la fața locului, în scopul constatării unor eventuale abateri de la legalitate și al luării de măsuri pentru protejarea fondurilor publice și a patrimoniului public și pentru repararea prejudiciului produs, după caz, iar la art. 22 alin. 8 stabilește că procesul-verbal prin care se constată abateri de la legalitate, care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau patrimoniului public "devine titlu executoriu și va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul contestatorul", lipsa măsurilor menite, în mod declarativ, să protejeze fondurile și patrimoniul public și să asigure repararea prejudiciului produs neputând fi apreciată decât ca o lipsă de finalitate economică și juridică a actului în întregul său.
Chiar dacă ar fi existat suspiciuni întemeiate cu privire la legalitatea operațiunilor în care s-a angajat reclamantul, acestea trebuiau să fie urmate de o acțiune în anulare a actelor administrative de autoritate în baza cărora cele două contracte au fost încheiate, nefiind permis ca, pe o cale incidentă, să se cerceteze vreuna din hotărârile adoptate de Consiliul Local P în anul 1997.
De asemeni, dreptul de a exercita controlul financiar delegat, în condițiile nr.OG 119/1999, nu include și dreptul de tutelă administrativă, respectiv dreptul de a contesa, direct sau indirect, actele emise de autoritățile administrației publice locale, întrucât acest fapt contravine principiilor consacrate de art. 2 din Legea nr. 215/2001, republicată și art. 120 alin. 1 din Constituia României, revizuită.
Mai mult decât atât, art. 36 din Legea nr. 215/2001 conferă consiliilor locale atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni, inclusiv în domeniul sportului, și dreptul de a se asocia cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local.
Dacă s-ar fi încălcat spiritul și litera normelor legale menționate, nu era căderea personalului I să hotărască cum trebuie interpretată și aplicată legea sau contractul, atât organul de control, cât și instituția publică care a solicitat verificarea, având mijloacele necesare pentru ataca în instanță actele considerate nelegale, nimeni neputându-și însă asuma rolul de judecător al activității organelor administrației publice locale, în afara cadrului stabilit prin Constituție și Legea nr. 554/2004.
Concluzionând, raportat celor sus arătate, Curtea va proceda la admiterea acțiunii reclamanților, cu consecința anulării deciziei 1/17.01.2008 și a procesului -verbal 25880/30.11.2007 emise de pârâta I care va fi obligată conform art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea introdusă de reclamanții Municipiul P și Primăria Municipiului P, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Anulează decizia nr. 1 din 17.01.2008 și procesul -verbal de imputare nr. - din 30 noiembrie 2007, emise de pârâta
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.05.2008
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia
