Anulare act administrativ . Decizia 906/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 906
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 188 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimat - reclamant - - - com., Județ I, intimați - pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI - PRIN PRIMAR, cu sediul în com., Cod poștal -, Județ D, PRIMĂRIA COMUNEI -PRIN PRIMAR, cu sediul în com., Cod poștal -, Județ
Cererea de recurs este timbrată cu 2,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 10 iunie 2009, timbru judiciar de 1 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât prezent și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale din 06 mai 2009, intimata reclamantă - - reprezentată de avocat, din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. - din 09.06.2009, lipsă fiind intimați pârâți Consiliul Local al comunei - prin primar, Primăria comunei - prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii de intimata reclamantă - - o întâmpinare.
S-a înmânat copie de pe întâmpinarea formulată de intimata reclamantă - - recurentului pârât prin apărător.
Avocat pentru recurentul pârât depune la dosar chitanța nr.- din 10 iunie 2009 în cuantum de 2,00 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciar de 1 lei, ce au fost anulate și atașate la dosar.
Totodată având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă - - declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților prezente prin apărători, că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurentul pârât, în susținerea recursului, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar, criticând hotărârea pronunțată de prima instanță prin aceea că în mod greșit a dispus anularea autorizației de construire nr. 29/11.08.2009 emisă de Primarul comunei, întrucât aceasta a fost emisă cu respectarea condițiilor impuse de Legea nr. 50/1991, având documentația de urbanism avizată.
Susține că măsura este abuzivă, deoarece construcția recurentului nu afectează în concret noul abator a cărei construcție în prezent este blocată, reclamanta tinzând să acapareze cât mai mult teren. De altfel mai arată că între proprietatea recurentului și noua proprietate a societății reclamante mai există o proprietate un grajd de animale, care într-adevăr poate afecta activitatea abatorului.
De asemenea, precizează că în aproprierea abatorului mai sunt edificate și ale imobile, respectiv o școală.
Menționează că între timp s-au mai eliberat și alte autorizații de construcție de către primărie fără autorizație de mediu, iar motivul pentru care este promovată acțiunea este acela că Primăria, dând dovadă de multă superficialitate, a concesionat un teren în interiorul căruia se află amplasate și alte proprietăți.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă - -, susține faptul că în urmă cu 2 ani respectiv la data de 21.11.2005 aceasta a încheiat un contract de concesiune cu Consiliul Local al comunei pentru o suprafață de 129.360, pentru desfășurarea unor activități industriale de abatorizare cu capacitate de 900 capete porcine.
In continuare arată că afirmația recurentului referitoare la faptul că reclamanta tinde să ia teren nu subzistă.
Autorizația de construcție a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, la momentul în care reclamanta a primit autorizația de edificare a abatorului a avut în vedere amplasarea imobilelor din imediata apropriere a acestuia.
In ceea ce privește grajdul despre care face vorbire recurentul, învederează că acesta este în curs de dezafectare.
In consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată, incluzând și onorariul de expert.
CURTEA:
Deliberând ssupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la nr- reclamanta - - a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu Consiliul local și Primăria, să se dispună anularea autorizației de construcție nr 29/11.08.2008 eliberată de Primăria com., pe numele lui.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul Consiliul local, contractul de concesiune nr. 3371/21.11.2005, privind concesionarea unui teren în suprafață de -, situat în T 27, parcela 141, în vederea desfășurării activităților prev. de art. 12 lit.b din contract: activități industriale de abatorizare cu capacitate de 900 capete porcine pe zi, secție tranșare de 30 tone pe zi, secția de preparare din carne de 30 tone pe zi, pârâtul obligându-se să nu-i în nici un fel folosința concesiunii, art. 13 din contract.
A mai învederat reclamanta că pârâtul și-a încălcat această obligație prin emiterea autorizației în litigiu, prin care s-a autorizat edificarea unui imobil, pe un amplasament situat la o distanță mai mică decât cea reglementată de art. 11-13 din 536/1997, potrivit cărora, construcțiile civile nu pot fi ridicate decât respectându-se zona de protecție sanitară, în cauza de față distanța neputând fi mai mică de 500 metri.
Reclamanta a arătat, că acest act administrativ îi vatămă drepturile legitime dobândite prin încheierea contractului de concesiune, fiind nevoită să se adreseze instanței de judecată pentru anularea autorizatiei.
La termenul de judecata din 9.10.2008, Tribunalul Dâmbovițaa dispus în temeiul art. 85 civ. introducerea în cauza în calitate de pârât, a beneficiarului autorizatiei de constructie în litigiu, prin încheierea de la aceasta dată aflată la fila 29 dosar fond.
Pârâții Consiliul local și Primăria, au formulat întâmpinare în temeiul art. 115 pr.civ. prin care au arătat că lasă la aprecierea instanței soluția din această cauză.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză constructor, prin sentința nr. 188 din 20.03.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea autorizatiei nr. 29/11.08.2008 emisa de pârâta Primaria com., în beneficiul pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție, prima isntanță a constatat că din probatoriile adminsitrate în cauză a rezultat, că autorizația în litigiu s-a emis cu încălcarea prev. Legii 50/1991,fiind incomplet eliberat certificatul de urbanism și lipsind avizele privind utilitățile urbane, alimentare cu apă, canalizare, electricitate, raportul de expertiză întocmit în cauza de expertul, atestând că distanța între constructia ridicată ca urmare a emiterii autorizației și incinta abatorului reclamantei, este de cca. 116 metri, situație în care era necesară întocmirea unui studiu de impact, care să stabilească, dacă aceasta distanță asigură protecția sanitară prevăzută, pentru asemenea cazuri de 500 metri, conform art. 13 din 536/1997.
Tribunalul Dâmbovițaa înlăturat susținerile pârâtului, potrivit cărora reclamanta a inițiat acțiunea în scopul de a-i acapara proprietatea terenului pe care și-a edificat construcția, deoarece terenul pe care reclamanta își desfășoară activitatea de abatorizare, tranșare carne și preparate carne tocată, este obținut prin concesiune de la Consiliul local al comunei,în anul 2005, iar în anul 2007 reclamanta a fost selectată de pentru ca obiectivul său să primească ajutor financiar nerambursabil, din schița de plan a terenului concesionat reieșind că pârâtul și-a edificat constructia pe terenul care este proprietatea sa, dar care se află situat între cele două suprafețe de teren concesionate reclamantei de autoritatea publică locală, astfel încât construcția edificată de aceasta nu respectă distanța minimă de 500 prev. de art. 15 din 536/1997, ca zonă de protecție față de obiectivul reclamantei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând în esență urmatoarele:
- materialul probator administrat în cauză confirmă că recurentul și-a edificat imobilul din comuna, cu respectarea tuturor normelor impuse de legea 50/1991, având documentatia de urbanis avizată,prima instanță interpretând greșit caracterul Normelor Ordinului Ministerului Sănătății nr. 536/1997, care sunt norme de recomandare, așa cum precizeaza si expertul;
- avizul de mediu se administreaza pâna la eliberarea autorizației, iar emitentul acestuia avea obligația de a verifica și de a obține în numele solicitantului avizele necesare, inclusiv cele privind protecția mediului, în nici un moment, recurentul nefiind atenționat să oblină un astfel de aviz;
- prima instanță a confirmat necesitatea unui studiu de impact, pentru care recurentul a făcut deja demersuri la Agenția de Mediu, nefiindu-i imputabilă conduita neglijentă a angajaților primăriei;
- din analiza celor două expertize întocmite în cauză, rezultă că între proprietatea recurentului și a societății intimate mai există o proprietate, respectiv un grajd cu animale care într-adevăr poate afecta activitatea abatorului, iar pe același aliniament cu imobilul său mai sunt și alte case, chiar și o școală, însă existența acestora se pare că nu afectează activitatea viitorului abator, aceeași concluzie fiind valabilă și în privința constructiei ridicată de recurent, eventualele omosiuni neputând fi imputate decât superficialității emitentului autorizației - Primăria.
Intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Prima critică formulată de recurent prin care a susținut că imobilul proprietatea sa din comuna, s-a edificat cu respectarea dispozițiilor Legii 50/1991, este contrazisă de probele administrate în cauză, expertul tehnic, precizând în raportul de expertiză depus la filele 66-70 dosar fond, că autorizația de construire nr. 29/11.08.2008 eliberată de intimata Primăria comunei, în beneficiul recurentului, nu îndeplinește condițiile prevazute de Legea 50/1991 și de completările cuprinse în Legea 453/2003 lipsind avizele și acordurile privind utilitățile urbane și infrastructura alimentării cu apă, canalizare, alimentare cu energie electrică, gaze naturale, telefoane, salubritate.
Același expert, a arătat că lipsesc avizele și acordurile privind prevenirea și stingerea incendiilor și apărare civilă, protecția mediului, sănătatea populației.
Este adevărat că pentru aceste omisiuni nu se face vinovat recurentul și că respectivele avize cum este cel de mediu se eliberează anterior emiterii autorizației de construire, însă instanța nu poate trece peste aceste aspecte, care vizează nelegalitatea emiterii autorizației de construire nr. 29/2008 ce fomează obiectul prezentului litigiu.
De asemenea, s-a stabilit cu certitudine ca imobilul edificat de recurent se situează la distanță mai mică decât cea minimă, de 500 metri, prevăzută de nr. 536/1997, ca zonă de protecție pentru desfășurarea activităților de abatorizare pe terenul concesionat de Consiliul local intimatei reclamante - -, pentru o perioada de 49 de ani, teren ce reprezintă zona de protecție sanitară, critica recurentului privind respectarea dispozițiilor legale de ridicare a constructiei, fiind nefondată.
În concluzie, chiar dacă autorizația de construire nr. 29/2008 a fost eliberată fără a se respecta condițiile prevăzute de lege, aceasta nu înseamnă, în mod categoric, că recurentul pârât nu-și poate edifica un imobil pe terenul proprietatea sa, ci numai faptul că acesta este obligat să obțină toate avizele și acordurile prevăzute de Legea 50/1991 și 536/1997 și să efectueze un studiu de impact, din care să rezulte cu claritate dacă distanța la care se edifică imobilul respectă protecția sanitară, în raport cu condițiile concrete și natura activității desfășurate de societatea intimată, comparativ cu distanțele recomandate în 536/1997, aceasta fiind de altfel și concluzia expertului.
In cauze care vizau respectarea liniștitei folosinte a domiciliului și a dreptului la un mediu sănătos, soluționate în baza art. 8 din Convenție, CEDO a stabilit că este esențial a se analiza justul echilibru care trebuie să existe între interesul public și cel privat -cauza Lopez Ostra - Spaniei - Hot. din 9.12.1994.
In speță, intersul public este reprezentat de asigurarea respectării legii în desfășurarea activităților de abatorizare pe terenul concesionat intimatei reclamante din anul 2005, cu asigurarea zonei de protecție sanitară pentru locuitorii din împrejurimi, iar interesul privat constă în dreptul recurentului pârât de a se bucura de respectarea domciiliului și vieții private, precum și de atributele dreptului de proprietate, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Instanța apreciază că în spetă, interesul recurentului pârât concordă cu interesul public, deoarece nu ar folosi cu nimic recurentului, confirmarea și punerea în aplicarea a unei autorizații de construcții care nu respecte normele legale și care ar conduce la edificarea unui imobil fără respectarea normelor de protecție sanitară, ceea ce ar crea inconveniente majore pentru cei care-l folosesc.
Statul român a fost condamnat pentru încălcarea art. 8 din Convenție, al cărui înțeles a fost extins și în privința asigurării respectării dreptului la un mediu sănătos, în cauzeleTătar Romaniei - Hotarârea din 27.01.2009 și Brândușe Romaniei - Hotărârea din 7.04.2009, astfel că măsurile preventive, de asigurare a aplicării corecte a dispozițiilor legale de asigurare a unui mediu sănătos, raportate la dreptul proprietarilor de a-și folosi bunurile ce le aparțin, folosesc inclusiv recurentului pârât.
Împrejurarea că pe aliniamentul imobilului recurentului sunt edificate și alte construcții nu este dovedită și excede cadrului procesual, limitat prin acțiunea introductivă la examinarea legalității autorizației de constructie eliberată recurentului după încheierea contractului de concesiune între societatea intimată și autoritățile adminsitratiei locale.
Constatând că sentința atacată, nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 civ. în baza disp. art. 312 civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Se va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată reprezentantul intimatei reclamante - -, deoarece nu s-a făcut dovada acestora.
Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de expert de la fond,solicitate de același apărător, Curtea urmează să respingă și această cerere, întrucât din încheierea de sedinta din 13.03.2009 când s-a judecat cauza, rezultă că apărătorul - - a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată - fila 89 verso - dosar fond și nu a formulat apel împotriva sentinței nr 188/20.03.2009 a Tribunalului Dâmbovița cu privire la acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâtul, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 188 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - - - com., Județ I, intimați - pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI - PRIN PRIMAR, cu sediul în com., Cod poștal -, Județ D, PRIMĂRIA COMUNEI -PRIN PRIMAR, cu sediul în com., Cod poștal -, Județ
Respinge cererea de cheltuieli de judecată a intimatei reclamante - -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /DD
2 ex/25.06.2009
f- Tribnunalul
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
