Anulare act administrativ . Decizia 907/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR.907

Ședința publică din data de 10 iunie 2009

PREȘEDINTE: Dinu Florentina

JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

- - - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta PRIMARIA COM - PRIN PRIMAR -, cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 260 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște,-, Cod poștal -, Județ

Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta pârâtă Primăria comuna prin primar, intimatul reclamant Instituția Prefectului Județului

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul serviciului registraturii de recurenta Primăria comuna prin primar, o cerere de amânare prin care solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător, anexând un borderou cu acte ce conține următoarele înscrisuri: procese verbale ale ședințelor de lucru ale Comisiei de Fond Funciar, 19.01.2009, 20.01.2009, 20.02.1009, 19.02.2009, 30.03.2009, 29.04.2009, identificări în teren, efectuate de membrii Comisiei de Fond Funciar pe probleme de fond funciar din 09.02.2009, 18.03.2009, amendamente obținute la Comisia Județeană de Fond Funciar D în urma lucrărilor în ședința Comisiei Locale de Fond Funciar, 22.01.2009, 09.04.2009, decizia nr. 1306/29.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială de Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, sentința nr. 54 din 3 02 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, sentința nr. 1201/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-.

Curtea, având în vedere faptul că cererea de amânare formulată de recurenta Primăria comunei prin primar, nu este dovedită, în conformitate cu prevederile art. 156 Cod procedură civilă o respinge, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 260 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta Instituția Prefectului județului D în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei prin primar și a dispus anularea dispoziției nr. 28 din 29 ianuarie 2009, emisă de primarul comunei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că față de dispozițiile tezei a II-a al aliniatului I din Legea nr. 263/2006 rezultă că acordarea sporului lunar de dificultate nu este limitată la perioada de un an de la data intrării în vigoare a legii, din moment ce s-a stabilit că anual, conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, să nominalizeze salariații care pot beneficia de acest spor, în cauză însă pârâta nu a făcut nicio dovadă a unor activități susținute în aplicarea Legii Fondului Funciar care să justifice acordarea sporului de dificultate, activitățile rezultate din procesele verbale din 19 ianuarie 2009 și 30 martie 2009, vizând punerea în executare a unor hotărâri judecătorești și modificarea unor titluri de proprietate ce nu au caracter de continuitate care să implice salariații primăriei în mod direct și astfel să beneficieze de sporul de dificultate.

Împotriva sentinței a declarat recurs Primăria comunei prin primar, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit a fost anulată dispoziția nr. 28/29 ianuarie 2009, prin care s-a aprobat sporul de dificultate de 49% din salariul de încadrare, pentru salariații implicați în aplicarea Legii nr. 18/1991, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere un singur an de acordare a sporului de dificultate, ci perioade anuale determinate de activitatea practică de reconstituire a dreptului de proprietate funciar, lăsând la latitudinea conducătorului instituției să nominalizeze salariații care pot beneficia de acest spor și cu probatoriile administrate în cauză la instanța de fond a făcut dovada unei activități susținute a comisiei locale de fond funciar, astfel încât sporul de dificultate i se cuvenea membrilor comisiei și prin pronunțarea hotărârii se creează o gravă inechitate față de celelalte comisii de fond funciar.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant privind anularea dispoziției nr. 28/29.01.2009.

Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele următoare:

Dispoziția nr. 28/29 ianuarie 2009, emisă de către recurentă, prin care au fost acordate sporul de dificultate de 49% din salariul de încadrare salariaților implicați în aplicarea Legii nr. 18/1991, s-a emis cu respectarea prevederilor art. 2 alin. 1 și alin.2 din Legea nr. 263/2005, privind aprobarea OG nr. 209/2006, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății și prin care se prevede că stabilirea salariaților care beneficiază de sporul lunar de 50% din salariul de încadrare și a cuantumului sporului ce se acordă, se face anual de către conducătorul unității.

Instanța de fond a făcut o interpretare corectă a reglementării cuprinsă în aceste dispoziții, din care rezultă că acordarea sporului nu era limitată la perioada de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2006, din moment ce s-a stabilit ca anual conducătorul instituției să nominalizeze salariații care pot beneficia de acest spor în condițiile legii, aplicarea legii fondului funciar făcându-se neîntrerupt, ca urmare a necesităților determinate de imposibilitatea finalizării acțiunilor de restituire a proprietăților, din motive obiective, unele ținând de acțiunile litigioase ivite pe parcurs, sau de necesitatea modificării suprafețelor la care foștii proprietari erau îndreptățiți ca urmare a măsurătorilor făcute cu ocazia punerii în posesie.

Recurenta a făcut dovada cu procesele verbal din 19 și 20 ianuarie 2009, 09,10, 19 și 20 februarie 2009, 18 și 30 martie 2009 și 29.04.2009 că membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Comunei, județ D, au desfășurat continuu activitate în cadrul acestei comisii, astfel încât sunt îndreptățiți la acordarea sporului de dificultate de 49% din salariul de încadrare.

Așa fiind, criticile aduse sentinței de către recurentă sunt fondate, astfel încât recursul declarat de aceasta se privește ca fondat și în temeiul disp.art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis ca atare și pe cale de consecință se va modifica în tot sentința recurată și se va respinge cererea formulată de către Instituția Prefectului D privind anularea Dispoziției nr. 28/29 ianuarie 2009, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta PRIMARIA COM - PRIN PRIMAR -, cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 260 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște,-, Cod poștal -, Județ D și în consecință:

Modifică în tot sentința recurată și respinge cererea formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului D, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 10 iunie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red.CE/CMF

2 ex/11.06.2009

f- Tribunal D

Președinte:Dinu Florentina
Judecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 907/2009. Curtea de Apel Ploiesti