Anulare act administrativ . Sentința 916/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 916
Ședința publică din data de 4 martie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC AUTOMOBILE SA, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 11 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, termen la care Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 18 februarie 2009, la 25 februarie 2009 și apoi la 4 martie 2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2007, reclamanta SC AUTOMOBILE SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, anularea deciziei nr. 212/25.07.2007 emisă de pârâtă, a raportului de inspecție fiscală nr. -/16.05.2007 și a deciziei de impunere nr. 116/16.05.2007, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.134.096 lei achitată la bugetul de stat în baza actelor contestate.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței nelegalitatea măsurii de impunere, urmare a reținerii în actele de control a unei situații de fapt necorespunzătoare realității, ducând la aplicarea greșită a art. 1611alin. 2 din Codul fiscal.
Astfel, s-a reținut că reclamanta nu poate beneficia de disp. art. 1611alin. 2 din Codul fiscal, privind scutirea de la plata TVA aferentă achizițiilor de bunuri din țară care se constituie în active amortizabile (mijloace fixe), astfel că a obligat-o la plata de TVA suplimentar, cu penalități și majorări de întârziere aferente; organul de control fiscal a reținut în mod greșit că reclamanta nu ar fi respectat disp. art. 3 și 6 din Legea nr. 15/1994 în sensul că ar fi încadrat în contabilitate ca mijloace fixe bunuri care, potrivit organului de control, nu s-ar fi regăsit în acea categorie de bunuri.
Astfel, organul de control a considerat că anumite bunuri achiziționate și folosite de reclamantă în loturi și seturi (set mobilier, lot containere, set dispozitive vopsire, set de unități stocare tablier.) nu se încadrează în categoria "mijloacelor fixe", deși sunt întrunite cele două cerințe legale pentru o atare calificare, anume criteriul valorii de intrare, respectiv durata de utilizare. Introducerea unui al treilea criteriu, cum a făcut organul fiscal, reprezintă o adăugare nepermisă la lege.
Legea folosește termenul "folosite", iar nu "care poate fi utilizat", organul fiscal modificând, prin interpretarea sa, textul de lege.
Or, în speță, bunurile care alcătuiesc seturile, înregistrate ca mijloace fixe, sunt folosite împreună și/sau în același timp, într-o simultaneitate sau, după caz, succesiune, impuse de procesul de producție specific al reclamantei.
Referitor la interpretarea invocat eronată a disp. art. 6 lit. b din Legea nr. 15/1994, reclamanta a arătat că termenul "anumitor" produse în serie, cât timp legea nu identifică în vreun fel produsele de serie care intră în categoria sa, nu poate fi aplicat, mai exact textul art. 6 nu poate fi aplicat. Potrivit interpretării gramaticale și logice a textului, arată reclamanta, dacă "nu sunt considerate mijloace fixe sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc la fabricarea anumitor produse în serie" înseamnă că, per a contrario, sunt considerate mijloace fixe sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc la fabricarea tuturor/oricăror produse în serie. Cum în mod obiectiv nu poate exista nici o sculă, instrument sau dispozitiv special care să folosească la fabricarea oricărui produs în serie, ceea ce ar face legea inaplicabilă, aplicabilitatea legii trebuie să se raporteze, în cazul fiecărui fabricant, la gama de produse realizate de acel fabricant.
Poziția procesuală a pârâtei, exprimată oral în ședința de judecată, a fost în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, pentru aceleași considerente care au fundamentat decizia administrativă de soluționare a contestației reclamantei.
Examinând cererea reclamantei prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Prin raportul de inspecție fiscală nr. -/16.05.2007 ( 33 și urm.), s-a reținut că, în perioada ianuarie-decembrie 2006, reclamanta a achiziționat de la diverși furnizori bunuri fără TVA, în valoare de 1.056.697 lei, iar de la SC Industrie Romania SA bunuri fără TVA în valoare de 1.053.632 de lei.
S-a reținut că aceste bunuri au specificate la - bucăți sau set - și la cantitate 1, în timp ce în comenzile anexate la facturi se specifică bunurile ce formează respectivul "set mobilier" (birou, cuier, scaun, dulap etc.), cantitățile și prețurile unitare, iar în procesele verbale de punere în funcțiune, la obiectul recepției, se completează "set mobilier", dar la datele tehnice ale utilajului se trec detaliat bunurile și cantitățile fiecăruia sau în documentul bon de recepție se completează cantitatea recepționată și prețul unitar.
Valoarea bunurilor în cauză este mai mică de valoarea de 1500 lei stabilită de HG nr. 1553/2003, astfel că, potrivit art. 3 din Legea nr. 15/1994, aceste bunuri nu îndeplinesc condițiile pentru a fi încadrate în categoria mijloacelor fixe, pentru ca societatea să poată beneficia de facilitatea prevăzută la art. 1611alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, respectiv scutirea de TVA a achizițiilor de bunuri care se constituie în active amortizabile definite conform Legii nr. 15/1994.
Potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 571/2003, pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
Or, întrucât bunurile achiziționate de societate sub formă de seturi constau în birou, cuier, scaun, dulap, cărucior transport piese, containere, unități stocare, acestea pot fi utilizate independent, folosirea și funcționarea unui bun nefiind condiționată de existența celorlalte, fiecare bun având o valoare mai mică de 1500 de lei, astfel că în mod eronat reclamanta le-a încadrat în categoria mijloacelor fixe, beneficiind de scutire de TVA la achiziționarea lor.
Aceeași concluzie a fost împărtășită de organul de control fiscal și în privința uneltelor de ambutisat (matrițe) și dispozitive industriale de injecție, turnare, control și termoformare în valoare de 43.819.799 lei, achiziționate de societate fără TVA în aceeași perioadă, apreciate ca nefiind mijloace fixe, prin incidența art. 6 lit. b din Legea nr. 15/1994.
2. În considerarea celor reținute prin actul de control, a fost emisă decizia de impunere nr. 116/16.05.2007, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei, printre altele, obligația de plată a TVA aferentă acestor achiziții, în sumă totală de 8.726.724 lei și majorări de întârziere de 407.372 de lei ( 65-66).
3. În soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva acestor obligații de plată stabilite prin actul susmenționată, pârâta a adoptat Decizia nr. 212/25.07.2007 ( 16 și urm.), de respingere a contestației.
Pentru a decide astfel, organul de soluționare a contestației a reținut mai întâi, referitor la bunurile achiziționate de reclamantă sub formă de seturi constând în mobilier, unități stocare, set baze rulante etc. că acestea pot fi utilizate independent, folosirea și funcționarea unui bun nefiind condiționată de existența celorlalte bunuri, iar valoarea fiecăruia este sub 1500 de lei.
Referitor la uneltele de ambutisat, dispozitivele industriale de injecție, turnare, control și termoformare, consideră că nu constituie mijloace fixe, întrucât ele se folosesc la fabricarea autoturismelor care sunt realizate în serie sau pe bază de comenzi, încadrându-se în categoria obiectelor de inventar.
4. Problema care se pune în speță este dacă bunurile în discuție se încadrează în ipoteza normei legale care stipulează că pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set (pentru cele reținute la punctul B din raportul de inspecție fiscală), respectiv dacă matrițele, dispozitivele de injecție, turnare, control și termoformare constituie sau nu mijloace fixei, în raport de textul de excepție din art. 6 lit. b al Legii nr. 15/1994 (pentru cele reținute la punctul C din raportul de inspecție fiscală).
4.1. Abordând mai întâi problema achizițieiuneltelor de ambutisat (matrițe) și a dispozitivelor industriale de injecție, turnare, control și termoformare,examinată la punctul C în raportul de inspecție fiscală, Curtea reține că, în privința acestora, sunt incidente prevederile de excepție cuprinse în art. 6 lit. b din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, text potrivit căruia NU sunt considerate mijloace fixe "sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea și de durata lor de funcționare normală".
Reclamanta susține că termenul "anumitor" produse în serie, cât timp legea nu identifică în vreun fel produsele de serie care intră în categoria sa, nu poate fi aplicat, mai exact textul art. 6 nu poate fi aplicat. Potrivit interpretării gramaticale și logice a textului, arată reclamanta, dacă "nu sunt considerate mijloace fixe sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc la fabricarea anumitor produse în serie" înseamnă că, per a contrario, sunt considerate mijloace fixe sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc la fabricarea tuturor/oricăror produse în serie. Cum în mod obiectiv nu poate exista nici o sculă, instrument sau dispozitiv special care să folosească la fabricarea oricărui produs în serie, ceea ce ar face legea inaplicabilă, aplicabilitatea legii trebuie să se raporteze, în cazul fiecărui fabricant, la gama de produse realizate de acel fabricant.
Instanța observă că reclamanta face o interpretare eronată a textului, ajungând la concluzia că aplicabilitatea legii trebuie să se raporteze, în cazul fiecărui fabricant, la gama de produse realizate de acel fabricant.
Legea nr. 15/1994 raportează reglementarea amortizării capitalului imobilizat la fiecare agent economic în parte, aplicarea legii făcându-se de această manieră, nicidecum la totalitatea acestora, pentru a considera toți agenții economici ca gen proxim în raționamentul juridic. O interpretare precum cea a reclamantei schimbă în fapt reglementarea legală, înlocuind sintagma "fabricarea anumitor produse în serie" cu sintagma "fabricarea tuturor produselor în serie" raportat la agentul economic în discuție.
Rațiunea menționării de către legiuitor a adjectivului "anumitor"/"anumite", fie că este vorba despreanumiteproduse în serie, fie de oanumităcomandă, este aceea că nu toate produsele în serie sau la comandă se realizează folosind astfel descule, instrumente și dispozitive speciale.
Textul nu vorbește despre anumite scule, instrumente sau dispozitive speciale, ci de toate sculele, instrumentele sau dispozitivele speciale care se folosesc la fabricarea anumitor produse în serie sau executarea unei anumite comenzi, adică acelea care presupun folosirea, în procesul de fabricare de astfel de bunuri.
A admite interpretarea reclamantei ar însemna că situația de excepție de la art. 6 se aplică in personam, iar nu in rem după cum reiese din însăși formularea textului de excepție.
În consecință, instanța apreciază că "sculele, instrumentele și dispozitivele speciale" în discuție, mai concret matrițele, dispozitivele de injecție, turnare, control și termoformare, nu constituie, prin voința legiuitorului care le-a exceptat prin art. 6 lit. b din Legea nr. 15/1994, mijloace fixe, astfel că stabilirea de către organele fiscale a TVA de plată aferent achiziției acestora, în sumă de 8.325. 762 de lei, este legală.
Aceasta este singura interpretare care acordă finalitate și aplicabilitate textului de lege.
4.2. Trecând la examinarea achiziției de bunuri reprezentând seturi mobilier, baze rulante, containere, unități de stocare, examinată la punctul B al raportului de inspecție fiscală, problema în divergență este de interpretare a textului art. 24 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare în perioada de referință.
Potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede "Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;
b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;
c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Alineatul 3 explicitează că "Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte".
Cerința prevăzută la lit. b este concretizată în art. 6 din HG nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, în forma în vigoare în perioada de referință, text potrivit căruia "Începând cu data de 1 ianuarie 2004 valoarea de intrare a mijloacelor fixe, stabilită în condițiile art. 3 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este de 15.000.000 lei".
În speță, este vorba despreseturi mobilier, baze rulante, containere, unități de stocare.
Curtea reține că singurul sens care nu lasă la aprecierea discreționară a agentului economic (care ar face inutilă reglementarea) încadrarea în categoria mijloacelor fixe a acestor categorii de bunuri este acela al folosirii lor împreunăimpusă de interdependența în funcționare și folosire a acestora.
Prin urmare, cât timp aceste bunuri pot fi utilizate independent de existența celorlalte, ele se constituie în obiecte de inventar, nicidecum în mijloace fixe.
Exemplul dat de pârâtă prin obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă ( 286) este foarte elocvent; astfel, aceasta face comparație între exemplul bunurilor ce sunt folosite în mod independent, precum cuierul, masa sau scaunul, respectiv exemplul bunurilor ce nu pot funcționa independent, ci doar împreună, precum un sistem informatic format din monitor, unitate centrală.
Prin urmare, sintagma "sunt folosite" nu trebuie privită în opoziție cu "pot fi folosite", ci cu "sunt vândute", subliniind criteriul funcționalității, iar nu al modului de achiziție.
Astfel, instanța apreciază că aceste bunuri, pentru care nu se poate determina valoarea prin cumul, potrivit celor arătate, având fiecare în parte o valoare sub 1500 de lei, nu întrunesc cerința legală pentru a fi considerate mijloace fixe, constituind, la rândul lor, obiecte de inventar, astfel că stabilirea TVA de plată aferent acestor achiziții, în sumă de 400.962 de lei, este legală.
În lumina considerentelor de fapt și de drept expuse, Curtea apreciază acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, urmând o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de SC AUTOMOBILE SA, cu sediul în loc.,-, jud. A, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în mun. B,-, sector 5.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
