Anulare act administrativ . Decizia 919/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 919/CA/2008
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR -DIRECȚIA PT. ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE împotriva sentinței civile nr.214/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al intimatei - SRL, avocat, lipsă fiind recurenta și intimata
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că intimata - SRL a depus la dosar prin Serviciul Registratură, întâmpinare, împuternicirea avocațială și notificarea formulată.
Din partea recurentei s-a depus la dosar prin Serviciul Registratură, cerere formulată de consilierul juridic G, prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reprezentanta intimatei având în vedere cererea comunicată prin fax de către reprezentantul recurentei, nu se opune lăsării cauzei la al doilea apel
La cel de al doilea apel efectuat în cauză, se prezintă mandatarul ales al intimatei - SRL, avocat, lipsă fiind recurenta și intimata
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită în principal, respingerea ca tardiv formulat a recursului înaintat de către Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, art.103 Cod procedură civilă prevede că neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea. Împrejurarea invocată de recurentă nu poate fi catalogată ca fiind mai presus de voința acesteia întrucât este cât se poate de previzibil că o persoană se poate îmbolnăvi iar o instituție are posibilitatea și obligația să atribuie altcuiva sarcinile de serviciu ale persoanei aflate în concediu medical; în realitate recurenta își invocă propria culpă în nerespectarea termenului de formulare a recursului, recurs înaintat doar după ce intimata a formulat o notificare de restituire a sumei de 10.533 lei.
În subsidiar, dacă se va trece peste excepția invocată, solicită respingerea ca neîntemait recursul în discuție. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr.49, pe care o depune la dosarul cauzei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr.214/CAF/4.03.2008, pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și pe cale de consecință:
- s-a dispus anularea Deciziei nr.37/25 07 2007 emisă de către pârâta DGFP A;
- s-a dispus anularea Deciziei nr.138/22.05.2007 emisă de Biroul Vamal A I și exonerată reclamanta de plata sumei de 10533 lei;
- a fost obligată pârâta -Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B să restituie reclamantei suma de 10533 lei.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că, potrivit facturilor depuse la dosar (fila 13 dosar fond) în cursul anului 2006 reclamanta a cumpărat din Germani autoutilitara marca Wolkswagen, cu nr., la prețul de 7500 euro.
La introducerea autovehiculului în țară, în baza declarației pe factura nr-, întocmită de către exportatorul, care atesta faptul că acest autovehicul a fost fabricat în Comunitatea Europeană, reclamanta a beneficiat de regim tarifar preferențial.
Ulterior, în baza art.100 din Legea nr.86/2006 și art.32 din Protocolul anexă la Acordul European, autoritatea vamală română a solicitat autorității vamale germane să verifice dovada de origine prezentată de către reclamantă.
Prin adresa Z 4215 F-3079/06-1 (fila 10-11 dosar fond) autoritatea vamală germană a comunicat autorității vamale române faptul că exportatorul mărfii nu este exportator autorizat în sensul art.22 din protocolul anexă la Acordul European și că având în vedere că factura depășește 6000 euro, declarația pe factură a fost întocmită incorect și nu poate fi luată în considerare la acordarea regimului preferențial.
Ca urmare a acestui răspuns, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aaî ntocmit Decizia nr. 139/22 05 2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație de plată suplimentară în cuantum de 10533 lei.
Împotriva celor două acte mai sus menționate reclamanta a formulat contestația conform art. 177 din Codul d e procedură fiscală, contestație care prin Decizia nr.37/25.07.2007 emisă de Aaf ost respinsă cu motivarea că autoritatea vamală germană a transmis faptul că declarația pe factură a fost întocmită incorect și nu poate fi luată în considerare pentru aplicarea regimului tarifar preferențial.
Chiar dacă valoarea autovehiculului achiziționat de către reclamantă este de 7500 euro, depășind cu 1500 euro valoarea pentru care dovada caracterului originar al acestuia putea fi făcută prin declarație dată pe factură, prin adresa Z 4215 F-3079/06-1 autoritatea vamală germană confirmă faptul că exportatorul dispune de documente justificative din care rezultă faptul că în cazul autovehiculul utilizat, material-juridic este vorba de un produs de proveniență din UE, în accepție procesului-verbal nr.4, fiind respectat articolul 15 din procesul verbal nr.4.
Prin urmare, reclamanta a făcut dovada faptului că autovehiculul cumpărat din Germania este produs originar în sensul prevăzut de art.2 pct.1 lit.a din Protocolul anexă la Acordul European, prezentarea unei declarații, dată de exportator pe factură și din care rezultă fără dubiu că acesta este originar din Comunitatea Europeană. În aceste condiții reclamanta beneficiază de regimul vamal preferențial prevăzut de Protocolul anexă la Acordul European.
Astfel, câtă vreme s-a dovedit că autovehiculul importat a fost fabricat în Comunitatea Europeană, faptul că societatea exportatoare a emis o declarație pe factură pentru un bun care depășește valoarea de 6000 euro este lipsit de orice relevanță, nefiind de natură să înlăture eficacitatea juridică a atestării privind locul de origine al autovehiculului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B solicitându-se repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, iar în urma rejudecării să fie respinsă acțiunea ca neîntemiată, menținerea deciziei nr. 139/22 05 2007 emisă de Biroul Vamal A
În cererile formulate arată că sentința nr. 214/CAF din 04 03 2008 Tribunalului Sibiua fost comunicată recurentei la data de 25 04 2008 la sediul din B,- jud. La data comunicării consilierul juridic, care instrumenta dosarul de judecată era în concediu medical, în cadrul Serviciului Juridic mai activând doar doi consilieri juridici care aveau de instrumentat un număr de peste 250 de dosare, aflate pe rolul instanțelor de judecată. Consilierul juridic care instrumenta prezentul dosar a fost în concediu medical până la data de 01.06.2008.
De asemenea, volumul mare de muncă al celor doi consilieri juridici în perioada 25 04 2008 - 01.06.2008 coroborat cu interpunerea de drept a raporturilor de serviciu (concediu medical) ale consilierului juridic, care instrumenta prezentul dosar a determinat neformularea cererii de recurs în termenul legal. Totodată, cei doi consilieri juridic care activau în perioada mai sus precizată au avut deplasări la instanțele judecătorești situate pe raza teritorială a șase județe. Această imposibilitate fizică de a formula recursul rezultă și din faptul că recurenta are pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA numeroase cauze, în care niciodată nu a fost pronunțată o soluție de respingere a recursului ca tardiv formulat. Toate aceste împrejurări, care justifică existența unei împrejurări mai presus de voința părții.
A mai arătat că, pe fond acțiunea nu este întemeiată, sentința instanței de fond fiind criticabilă sub aspectul faptului că a făcut o interpretare greșită a Protocolului referitor la definirea noțiunii de produse originare ratificat de România prin OUG nr.192/2001. Astfel conform art.21 din Protocol reclamanta trebuia să facă dovada bunului importat cu certificat EUR 1 și nu cu declarație pe factura, întrucât valoarea de achiziție era de 7500 Euro. Numai în cazul în care valoarea de achiziție era de 6000 euro, dovada originii comunitare se putea să facă cu declarație pe factura dată de un exportator autorizat. Faptul că un bun a fost achiziționat din UE nu înseamnă automat ca acesta este și fabricat în UE, dovada putând fi făcută doar cu înscrisurile prevăzute expres și limitativ de Protocol.
Analizând cererile formulate sub aspectul motivelor invocate se consideră că acestea sunt nedovedite urmând a fi respinse pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Art.103 teza finală din Codul d e procedură civilă prevede că neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea cu excepția situației în care "partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei". Textul legal invocat are un caracter restrictiv spre deosebire de alte texte legale ce reglementează repunerea în termen a titularului unui anumit drept cum ar fi art. 19 al.1 din Decretul nr.167/1958 sau art. 405 indice 3 al.1 Cod procedură civilă care fac vorbire de existența unor cauze "temeinic justificate" sau a unor "motive temenice" care au împiedicat partea să își exercite dreptul în termenul stabilit de legiuitor. În consecință se apreciază că împrejurarea invocată de recurentă nu poate fi catalogată ca fiind mai presus de voința acesteia întrucât este cât se poate de previzibil că o persoană se poate îmbolnăvi iar o instituție de talia Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale B are posibilitatea și obligația să atribuie altcuiva sarcinile de serviciu ale persoanei aflate în concediu medical. Aceeași recurentă a menționat chiar că mai are angajați încă doi consilieri juridici iar aceștia ar fi putu prelua sarcinile de serviciu ale celui aflat în concediu medical. Nici măcar volumul mare de muncă nu poate fi considerat ca fiind o "împrejurare mai presus de voința părții".
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge cererea de repunerea în termenul de recurs formulată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor-prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale-
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor-prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale-B împotriva Sentinței civile nr.214/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei SRL A-I suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IC
Dact./ex.2/29 10 2008
Jud.fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
