Anulare act administrativ . Decizia 939/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.939
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulMINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr.290 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în,-, județul D și pârâțiiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în G, județul D și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, nr. 17.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurentul-pârât erul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și intimații-pârâți Administrația Finanțelor Publice G și Statul Român prin erul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul-reclamant.
Intimatul-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile intimatului-reclamant, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr- la 24.02.2009, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin erul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Administrația Finanțelor Publice solicitând să fie obligate să îi restituie suma de 3165.00 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, ca și a dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cursul lunii septembrie 2007 achiziționat din Belgia un autoturism second hand marca Skoda, fabricat în anul 2006, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de 3165 lei, plata acestei taxe contravine Tratatului Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, încălcându-se dispozițiile art.148 din Constituția României, dispozițiile art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal, fiind reglementări contrare dreptului comunitar.
Pârâta DGFP Daf ormulat întâmpinare, prin care solicitat introducerea în cauză a erului Finanțelor Publice ca singurul reprezentant al statului în astfel de litigii, invocând tardivitatea formulării acțiunii, deoarece s-a încălcat termenul legal de 6 luni prevăzut de art.11 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, pe fond, a solicitat respingerea cererii, invocând dispozițiile OUG nr.50/2008 prin care a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule și conform cărora se poate restitui doar diferența dintre cele două taxe.
S-a dispus introducerea în cauză a erului Finanțelor Publice, care legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 290 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice G, pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Statul Român prin erul Finanțelor Publice B și a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 3165 lei reprezentând contravaloare taxă înmatriculare autovehicul, actualizată cu dobânda legală la data plății și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantului, este întemeiată, la înmatricularea în țară a autovehiculului achitarea taxei de primă înmatriculare, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal este contrară dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, potrivit cărora nici-un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se reține prin hotărâre că România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și potrivit acestor reglementări și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
Față de aceste considerente, se reține prin hotărâre că cererea reclamantei de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, respectiv dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei este întemeiată, astfel încât a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul erul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D care a criticat-o pentru nelegalite și netemeinicie, arătând că hotărârea este dată cu încălcarea legii deoarece prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, iar în baza acestei ordonanțe mai sus invocate a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Conform art. 11 din nr.OG 50/2008 s-a instituit obligația restituirii diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, astfel încât prin aceste reglementări legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe ( cea achitată în perioada 01.01.1007 - 30.06.2008 și noua taxă de poluare) și nu restituirea integrală a taxei, astfel că obligarea statului român, prin sentința recurată, la restituirea în totalitate a taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant, este nelegală și netemeinică, în contradicție cu precizările normative exprese, prejudiciind astfel bugetul general consolidat la statului.
Mai învederează recurenta faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, de altfel, partea finală art. 148 alin. 2 din Constituție prevede în mod expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează,cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului competent, Parlamentul, de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, iar existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței, ceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia, din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si
C-333/05 si, par. 61-70].
Instituirea taxei de primă înmatriculare contravine prevederilor art. 90 (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care interzice fără excepții discriminarea fiscală și orice măsură de protecție care poate rezulta din aplicarea unor taxe sau impozite, între produsele din statele membre al comunității și cele din producția internă a unui stat membru, în scopul asigurării respectării și aplicării principiului liberei circulații a mărfurilor, în acest sens pronunțându-seCJCE în cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air, 2006 I p. -0000, par. 55.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții, art. 90 paragraf 1, din TCE este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare, sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate
( cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66)i chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea existenței unei discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In cauza Krawczy - Hotărârea din 17.07.2008 CJCE a reținut că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne, în privința concurenței dintre produsele importate și cele care se află deja pe piața națională ", principiu reafirmat înhotărârea CJCE din 19 martie 2009 - cauza Comisia contra Finlandei,în care s-a arătat că, un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii".
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, deoarece s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile instituit deart. 15 alin. 2 din Constituția României și art.1 Cod civil, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.
Pe de altă parte nici nu poate fi îndrumat reclamantul intimat, ca efect al admiterii recursului, să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, deoarece soluționarea cauzei nu ar fi integrală și eficace, din moment ce pârâta contestă faptul că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Deși sunt corecte susținerile recurentei, cum că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană instituită prin art. 148 al. 2 din Constituție, care prevede supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, revine Parlamentului, ca putere legiuitoare în stat, nu se pot ignora atribuțiile acordate instanțelor judecătorești, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor dreptului comunitar, care au aplicabilitate directă în legislația națională a statelor membre, în acest sens fiind și art. 1-3 din Legea 157/2005 pentru ratificarea tratatului dintre statele membre E pe de o parte și România și Bulgaria pe de altă parte, privind aderarea celor două țări, semnat de România la Luxemburg la 25.04.2005.
Jurisprudența Curții de Justiție a Comunitățile Europene a stabilit în cauza COSTA/ENEL - 1964 că legea care se îndepărtează de tratat nu poate conduce la anularea acestuia și să-l lipsească de caracterul lui de lege comunitară și izvor independent de drept, deoarece altfel s-ar pune la îndoială chiar baza legală a comunității, subliniindu-se că dreptul comunitar reprezintă o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De altfel,Codul Fiscal al României prevede în art. 1 alin. 4 că "dacă orice prevedere din prezentul cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat".
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312 alin.1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele de casarea sau modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtulMINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr.290 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în,-, județul D și pârâțiiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în G, județul D și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, nr. 17.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Chirica Elena
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored.CMF
2 ex./ 16.06.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Chirica Elena
