Anulare act administrativ . Decizia 942/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 942/R-CONT
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul A și de pârâta - - SRL cu sediul în Pitești, b-dul -, -3,.B,.3, județul A, împotriva sentinței nr.203/CA/19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentul Primarul comunei, avocat pentru recurentul Consiliul local și avocat A pentru recurenta - - SRL.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de recurenții Primarul comunei și Consiliul local al comunei.
Se comunică copie de pe întâmpinare recurentei - pârâte - - SRL.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării recursului - în ceea ce privește excepția de nelegalitate - cu privire la recursul declarat de - - SRL.
Avocat A pentru recurenta - - SRL apreciază că recursul este declarat în termen și cu privire la excepție deoarece s-a pronunțat odată cu fondul.
Avocat pentru recurentul Primarul comunei arată că prin aceeași sentință s-a pronunțat și cu privire la excepție, precizează că recursul declarat de - - SRL este tardiv.
Apărătorul recurentei - - SRL susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepțiilor și pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește excepția lipsa procedurii prealabile, în această cauză nu s-a depus nici un fel de document din care să rezulte că s-a făcut această procedură prealabilă, acțiunea este inadmisibilă.
Apărătorul recurentului Primarul comuna, avocat precizează că în această cauză nu se impune a se face procedură prealabilă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și susținut oral, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta - - SRL solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Apărătorul recurentului Consiliul Local, avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și susținut oral, depune la dosar note scrise.
Apărătorul recurentei - - SRL, avocat A solicită respingerea recursului declarat de reclamanții Primarul comunei și Consiliul Local.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 4 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Argeș, căreia i s-a conexat acțiunea identică înregistrată sub nr-, reclamantul primarul Comunei a chemat în judecată pe pârâta -""SRL Pitești pentru a se constata nulitatea absolută a actului adițional nr.3226/21.08.2007 la contractul de concesiune nr.1491/05.08.2002 intervenit între pârâtă și Consiliul Local al comunei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin actul adițional a fost prelungită cu 20 de ani durata contractului de concesiune, întocmit inițial pe o perioadă de 5 ani, ceea ce încalcă dispozițiile art.7 alin.3 din OUG nr. 54/2006 care stipulează că prelungirea contractului prin simplul acord al părților nu poate depăși J din durata inițială.
Prin sentința civilă nr.460/CA din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost respinsă acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a reținut, în esență, că Primarul - ducând la îndeplinire hotărârile Consiliului Local - nu poate promova o acțiune în justiție în nume propriu.
Prin decizia civilă nr.207/R-C din 6 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Piteștia fost admis recursul declarat de Primarul comunei și casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut, pe de o parte, că potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 reclamantul avea calitate procesuală activă, iar pe de altă parte, că în cauză se impunea introducerea Consiliului Local al comunei, aceasta fiind una din părțile contractului.
După rejudecare, Tribunalul Argeș - secția civilă a pronunțat sentința nr.203/CA/19 iunie 2009, prin care a respins excepțiile de inadmisibilitate și nelegalitate formulate de pârâta - SRL Pitești. Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea și constatată nulitatea absolută a actului adițional nr.3226/21.08.2007 la contractul de concesiune nr.1491/5.08.2002 încheiat între Consiliul Local și - SRL.
Cei doi pârâți au fost obligați în solidar la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că în temeiul deciziei de casare s-a dispus introducerea în cauză a Consiliului Local al comunei, aceasta fiind parte în contractul încheiat cu pârâta.
Potrivit actului adițional nr.3226/21.08.2007 la contractul de concesiune nr.1419/05.08.2002 încheiat între Consiliul Local al comunei și pârâta -""SRL Pitești, durata contractului de concesiune a fost prelungită cu 20 de ani, începând cu data expirării contractului, situație nelegală, deoarece aceasta încalcă dispoz.art.7 alin.3 din OUG nr.54/2006.
S-a mai reținut că excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 este nefondată, deoarece în cauză nu era necesară efectuarea procedurii prealabile, iar excepția de nelegalitate a hotărârii nr.66/27.10.2008 adoptată de Consiliul local al comunei a fost apreciată ca neavând legătură cu cauza.
Împotriva sentinței, în termen legal s-a formulat recurs de către reclamanții primarul comunei și Consiliul local, precum și de către pârâta - - SRL Pitești.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat că greșit au fost acordate cheltuielile de judecată, acestea fiind compuse din 2380 lei onorariu de avocat, alții 500 lei onorariu de avocat și taxa de timbru, iar nu 500 lei, cât a stabilit prima instanță.
La rândul său, pârâta a criticat sentința prin aceea că în mod nelegal și netemeinic au fost respinse cele două excepții, acțiunea fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabilă impusă de art.7 din Legea nr.554/2004 la care fac trimitere disp.art.66 alin.1 din OUG nr.54/2006, pe care se întemeiază soluționarea litigiului.
S-a mai susținut că excepția de nelegalitate a HCL cu nr.66/27.10.2008 are legătură cu cauza, deoarece constatarea nelegalității acestei hotărâri conduce la menținerea în vigoare a hotărârii anterioare, cu nr.36, prin care s- aprobat modificarea clauzelor contractuale cu influență asupra soluționării fondului cauzei. Pentru că Hotărârea nr.36 a intrat în circuitul civil și drept urmare s-a încheiat actul adițional, autoritatea locală nu putea să-și revoce propria hotărâre, conform art.1 alin.6 teza I din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că art.70 din OUG nr.54/2006 stabilește faptul că toate contractele de concesiune intrate până la data intrării în vigoare a ordonanței rămân supuse reglementărilor în vigoare la data încheierii lor, respectiv Legea nr.219/1998, iar actul adițional era supus normelor din OUG nr.54/2006, care abroga prevederile Legii nr.219/1998. Interpretarea actului adițional trebuie să se facă în conformitate cu art.977 și urm. Cod civil, urmând a se constata că prin acesta s-au modificat dispozițiile art.2 alin.1 din contractul de concesiune nr.1491/2002, în sensul stabilirii unui termen de 25 de ani, cu respectarea disp.art.7 din OUG nr.54/2006.
La data de 13 octombrie 2009, s-au depus concluzii scrise - calificate în raport de momentul depunerii lor - prin care primarul comunei și Consiliul local au solicitat respingerea recursului pârâtei, susținând în esență că în speță erau incidente dispoz.art.7201Cod pr.civilă, la care fac trimitere prevederile art.7 alin.6 din Legea nr.554/2004 și pentru că litigiul nu era evaluabil în bani nu se impunea efectuarea unei proceduri prealabile ( abia prin decizia nr.32/2008 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii stabilindu-se că și o asemenea acțiune ar avea caracter evaluabil), precum și că autoritatea publică nu ar putea fi considerată persoană vătămată de propriul act.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate s-a arătat că actul adițional nu a fost emis în baza HCL nr.66/2008, care nu are legătură cu cauza, iar pe fond s-a solicitat a se constata că actul adițional este lovit de nulitate absolută fiind încălcate dispoz.art.2 alin.2 din contractul de concesiune coroborate cu art.30 alin.3 din Legea nr.219/1998, respectiv art.7 alin.3 din OUG nr.54/2006, care prevăd posibilitatea prelungirii contractului de concesiune pe o durată maximă egală cu cel mult J din durata inițială. Prelungirea a avut în vedere data expirării contractului inițial, urmând a se și observa că prin HCL nr.26/8.08.208 s-a dispus rezilierea contractului de concesiune ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate de către concesionar.
La 14.10.2009, s-au depus note de ședințe din partea acelorași recurenți - reclamanți, prin care sau precizat că totalul cheltuielilor de judecată este de 2992 lei.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în disp. Art.304 pct.9 Cod pr. Civilă, cât și în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul reclamanților este fondat, pentru cele ce se vor reda în continuare:
Astfel, s-a solicitat de către reclamanți obligarea la plata cheltuielilor de judecată, acestea fiind reținute de curte la nivelul sumei de 2892 lei, compuse din: 500 lei onorariu de avocat (4 din dosarul nr-), 12 lei taxă de timbru (fila 5 din același dosar), 2380 lei contravaloarea asistenței juridice (97 și 98 din dosarul de fond). Suma de 100 lei onorariu avocat pentru primul dosar de recurs, deși menționată în notele de ședință, nu poate fi acordată, deoarece nu face obiectul recursului. În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod pr.civilă, pârâta fiind căzută în pretenții ( argumentele pentru respingerea recursului său urmând a fi redate mai jos), se impune admiterea recursului reclamanților, în temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civilă, cu consecința modificării sentinței în sensul stabilirii cheltuielilor de judecată la fond la suma de 2892 lei.
În ceea ce privește recursul pârâtei, se constată următoarele:
Curtea nu poate examina criticile referitoare la soluționarea excepției de nelegalitate a hotărârii nr.66/27.10.2008 a Consiliului local, dat fiind faptul că pârâta nu a promovat recursul referitor la acest aspect în termenul legal prevăzut de art. 4 alin.3 din Legea nr.554/2004. Potrivit acestui text de lege, soluția pronunțată asupra excepției de nelegalitate este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, termen care a început să curgă de la data comunicării sentinței, respectiv 28.07.2009 (119). Declararea recursului la 10 august 2009 ( conform ștampilei aplicate pe plic) se situează în afara termenului strict reglementat de lege, astfel că recursul sub aspect va fi respins ca tardiv formulat. Nu va fi reținută susținerea recurentei - pârâte în sensul că ar exista un singur termen de recurs, de 15 zile de la comunicare, dată fiind rezolvarea excepției prin sentința care s-a pronunțat și asupra fondului, pentru că legiuitorul a înțeles să stabilească un anumit termen, derogatoriu de la dreptul comun, care trebuia să fi fost cunoscut de partea interesată. Trecând chiar și peste excepția de tardivitate, se constată că prezenta acțiune are ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional, fără legătură cu hotărârea nr.66/27.10.2008, care oricum este ulterioară datei încheierii actului adițional - 21.08.2007 -, și care este lipsită de relevanță în cauză. Prin această hotărâre se revocase o hotărâre anterioară cu nr.36/19.06.2007, care stătuse la baza întocmirii actului adițional, dar aceasta nu a produs vreun efect în cauză, sub aspectul obiectului dedus judecății. Autoritatea locală nu a revocat actul adițional, ci a solicitat ca instanța de judecată să se pronunțe asupra valabilității actului adițional, situație în care actele adoptate de aceasta, de revocare a unor alte acte administrative, nu au relevanță asupra obiectului dedus judecății. Cu alte cuvinte, instanța a fost chemată să se pronunțe asupra faptului că prin actul adițional au fost încălcate dispoziții imperative ale legii, motiv pentru care se impunea oricum respingerea excepției de nelegalitate a hotărârii nr.66/2008, pentru că aceasta nu are legătură cu cauza.
În ceea ce privește celelalte critici, se constată că prima instanță a dat o rezolvare corectă excepției de inadmisibilitate, în condițiile în care nu era nevoie de parcurgerea unei proceduri prealabile anterior promovării acțiunii. Astfel, potrivit disp.art.7 alin.6 din Legea nr.554/2004, lângerea p. prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului d e procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În consecință, procedura aplicabilă contractelor administrative este cea prevăzută de art.7201Cod pr.civilă, care are în vedere exclusiv procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, iar nu și pe cele considerate ca neevaluabile.
Or, în mod constant la nivelul curții, anterior datei de 10.12.2008, când a fost publicată decizia nr.32/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că și cererea prin care se solicită constatarea nulității unui act juridic privind drepturi patrimoniale are caracter evaluabil în bani, cauzele având ca obiect constatarea nulității absolute erau apreciate ca fiind neevaluabile în bani. Pentru destinatarii normei, respectiv art.7201Cod pr.civilă, raportat și la practica uzuală a instanței, era previzibilă calificarea acțiunii ca fiind neevaluabilă în bani cu consecința inexistenței obligației de a recurge la o procedură prealabilă. Drept urmare, critica sub acest aspect este nefondată. Mai mult, la data formulării cererii chiar legea taxelor de timbru, nr.146/1997, în norma de sub art.3 lit.1statua că sunt neevaluabile în bani cererile privind declararea nulității unui act juridic. Toate acestea constituie argumente în sensul respingerii criticii ca nefondate.
Pe fondul acțiunii se constată că în speță erau aplicabile disp.art.7 alin.3 din OUG nr.54/2006, în vigoare la data încheierii actului adițional, potrivit cărora ontractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult J din durata sa inițială, prin simplul acord de voință al părților. Susținerea recurentului în sensul că nu ar fi fost vorba despre o prelungire a duratei inițiale a contractului, ci despre o modificare a termenilor inițiali, nu poate fi primită în condițiile în care s-a prevăzut expres la cap.III din actul adițional că durata concesiunii este de 20 de ani,începând de la data expirării duratei inițiale a contractului.
Clauza din actul adițional ce face obiectul litigiului este neechivocă, iar interpretarea realizată în conformitate cu disp.art.977 și urm. cod civil nu lasă posibilitatea altei interpretări decât aceea că s-a dorit prelungirea duratei inițiale a concesiunii ( ce fusese stabilită la 5 ani, conform contractului - cadru de concesiune nr.1491/5.08.2002 - 10 din dosarul de fond), cu atât mai mult cu cât actul adițional s-a încheiat la data de 21 august 2007, după expirarea termenului de 5 ani, care se împlinise la 5 august 2007.
Trebuie observat și faptul că și anterior intrării în vigoare a OUG nr.54/2006, art.30 alin. 3) din Legea nr.219/1998, care reglementa regimul concesiunilor bunurilor proprietate publică, avea o prevedere similară, care permitea prelungirea contractului de concesiune pentru o perioadă egală cu cel mult J din durata sa inițială, prin simplul acord de voință al părților.
În concluzie, recursul pârâtei urmează a fi respins, potrivit disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă
Celelalte dispoziții ale sentinței, cu excepția cheltuielilor de judecată modificate în recurs, vor fi menținute.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă, recurenta - pârâtă va fi obligată să plătească recurenților - reclamanți suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul A împotriva sentinței nr.203/CA/19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că stabilește cheltuielile de judecată la fond la suma de 2892 lei în loc de 500 lei.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta - - SRL cu sediul în Pitești, b-dul -, -3,. B,.3, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Menține în rest sentința.
Obligă pe recurenta pârâtă - - SRL Pitești să plătească recurenților - reclamanți suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
2.11.2009
Jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
