Anulare act administrativ . Decizia 955/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--8.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.955
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B împotriva sentinței civile nr. 133/10.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către reprezentanta reclamantei intimate avocat, întâmpinare și cerere de amânare prin care solicită amânarea judecării cauzei pe motivul că prezenta cauza a fost reprezentantă de colegul acesteia care între timp a promovat examenul de admitere în magistratură.
Instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată pentru acest termen de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, la data de 05.08.2008, reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.957 din data de 04.06.2008 emisă de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pe cale de consecință să se dispună stabilirea de despăgubiri bănești potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.290/2003.
În motivarea hotărârii atacate se arată în esență următoarele:
Reclamanta a formulat, în baza dispozițiilor Legii nr. 290/2003, cerere pentru acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate de autoritățile sovietice la momentul refugiului din.
Prin Hotărârea nr. 11/03.08.2007, Comisia Județeană C-S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a respins cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin decizia nr. 957/04.06.2008.
În motivarea deciziei s-a arătat că reclamanta nu a specificat în cererea depusă, în mod clar, autorul după care a solicitat despăgubiri și nici bunurile avute în proprietate de către aceasta sau locația acestora. La dosar a fost depusă o carte de imobil care atestă faptul că, în anul 1943, deținea un imobil în orașul, str. - cel M-documente depuse în copie neautentificată. Astfel, se poate presupune că autoarea este. Se mai reține de către pârâtă că în vederea dovedirii calității de refugiat a autoarei, la dosar nu este depus nici un document oficial sau dovada inițierii unei corespondențe cu instituțiile abilitate în vederea obținerii acestei dovezi.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 290/2003, cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii-. De aceste prevederi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, pana la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia.
În speță, reclamanta este fiica numitei, născută în data de 22.04.1894 în loc., jud., URSS, decedată în data de 31.05.1977 în loc.
După cum rezultă din certificatul nr. C-919/24.07.2008 eliberat de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale (fila 47), s-a refugiat în data de 23.03.1944, stabilindu-și domiciliul în loc. Aceeași calitate, de refugiată, o are și reclamanta. În registrul cu refugiații din întocmit de Prefectura jud. C-S în anul 1944 ea a fost trecută cu numele de. Este, însă vorba numai despre o eroare materială cu privire la prenumele acesteia, având în vedere că celelalte date de stare civilă -data nașterii 12.03.1926, locul nașterii, jud., sunt cele aparținând reclamantei.
Pârâta a reținut în decizia contestată că nu s-a făcut dovada calității de refugiat deoarece nu s-a depus nu este depus nici un document oficial sau dovada inițierii unei corespondențe cu instituțiile abilitate în vederea obținerii acestei dovezi.
Potrivit dispozițiilor art. 8 al 2^1 din Legea nr. 290/2003, Comisiile județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea <LLNK 12003 290 10 201 0 18>Legii nr. 290/2003au obligația de a convoca petenții sau alte persoane, în vederea lămuririi unor situații în care exista neclarități privind calitatea succesorală a petentului,dovada refugiuluisaua proprietății asupra bunurilorpentru care se cer despăgubiri ori compensații.
În speță, nici Comisia Județeană C-S, nici Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a invitat reclamanta în vederea lămuririi neclarităților privind autorul reclamantei, dovedirea calității de refugiat ori a proprietății bunurilor.
Instanța a apreciat că s-a făcut dovada calității de refugiat a autoarei reclamantei și a reclamantei prin certificatul mai sus arătat.
În ce privește dovada bunurilor avute în proprietate, reclamanta a depus la dosar în copie legalizată cartea imobilului din pe, str. - cel M, aparținând mamei sale,.
De asemenea, în declarațiile autentificate depuse la dosar (filele 42-45), martorii și, persoane care au cunoscut-o pe autoarea, au arătat că aceasta a lăsat în localitatea de origine o casă compusă alcătuită dintr-o cameră, un dormitor, o sufragerie, o bucătărie, două camere nemobilate, un șopron, un.
Conform concluziilor expertizei tehnice în construcții efectuate în cauză, valoarea imobilului reprezentând casa din pe se ridică la suma de 179.000 lei.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu se pot acorda despăgubiri pentru suprafețele de teren agricol și pădure solicitate de reclamanți.
Pentru argumentele de drept și de fapt mai sus enunțate, instanța, în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 290/2003, a admis acțiunea, a anuleat decizia contestată și a stabilit faptul că reclamanta este îndreptățită la plata sumei de 179.000 lei, cu titlu de despăgubiri.
În baza dispozițiilor art. 274 al 1.pr.civ. a obligat pârâta la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu apărător și onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, solicitând admitere3a recursului și rejudecând cauza în fond, re4spingerea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că:
Instanța a admis contestația intimatei, constatând că aceasta a făcut dovada refugiului autoarei, prin certificatul nr. C - 919 din 24.07.2008, eliberat de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale.
Atât Comisia Județeană C-S pentru aplicare Legii nr. 290/2003 cât și Serviciul de Aplicare a Legii nr. 290/2003 au respins cererea, respectiv contestația intimatei reclamante pe motiv că nu fac dovada calității de refugiat pentru autoarea.
Menționează că dovada refugiului precum și dovada proprietății bunurilor pentru care se solicită despăgubiri sunt condiții esențiale în aplicarea Legii nr. 290/2003.
Consideră că certificatul nr. C-919 din 24.07.2008, eliberat de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale, prin care s-a făcut dovada refugiului autoarei, a fost introdus tardiv.
La dosar reclamanta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică.
În motivarea întâmpinării se arată că a urmat întreaga procedură prealabilă stabilită de către Leghea nr. 290/2003, în sensul că în termen legal a formulat cerere înregistrată sub nr. 19257/2006 la Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii C-S, cerere care i-a fost respinsă cu motivarea că nu este însoțită de acte doveditoare conform art. 5 aliniatul 1 din Legea nr. 290/2003.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și de drept, constând în aceea că reclamanta a făcut dovada calității sale de refugiat cât și a antecesoarei sale, cu Certificatul nr. C - 919/24.07.2008 eliberat de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale.
De asemenea, din probatoriul administrat în cauză, respectiv a Cărții imobilului din pe, declarațiile autentificate ale martorilor și, expertiza tehnică efectuată, rezultă calitatea de proprietar al reclamantei asupra imobilului pentru care se solicită despăgubiri, cât și valoarea acestuia.
Drept urmare, față de considerentele mai sus reținute Curtea apreciază că recursul de față este nefondat, urmând să fie respins în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr. 133 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă pârâta față de reclamanta, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./7.07.2009
Tehnodact / 2 ex/7.07.2009
Prima instanță: Tribunalul Caraș-
Judecător Vegheș
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
