Anulare act administrativ . Decizia 958/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 958
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 233 din2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în T, STR. - -, nr. 159,. 1,. 11, Cod poștal -, Județ D, intimați pârâti STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B, sector 5, nr. 17, Cod poștal - și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE DAMBOVITA cu sediul în TARGOVISTE, nr. 166, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta pârâtă Târgoviște și intimații pârâți Statul Român pentru erul Finanțelor Publice B și DGFP
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registratură întâmpinare din partea intimatul reclamant și recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimatul reclamant arată că alte cereri nu mai are de administrat, iar Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvânzul pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului, menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, conform susținerilor din întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 233 din 02 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții erul Finanțelor Publice B pentru Statul Român, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 5728 lei achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei până la data restituirii integrale a acesteia precum și cheltuielile de judecată în sumă de 1041 lei din taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJE în cauza Weigel (2004), s-a statuat că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, interzicându-se astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
S-a mai constatat că, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
Prima instanță a mai reținut că, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare, în cauză fiind aplicabile prioritar și direct a dispozițiile art. 90 din Tratat, iar judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, conform dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Caracterul discriminatoriu al taxei interne impuse autoturismelor second-hand, în sensul art. 90 paragraf 1 din Tratat, s-a constatat în cauza conexată și, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului astfel încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
S-a concluzionat că România ca stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, în baza art. 148 alin. 2 din Constituția României legislația comunitară prevalează legii interne contrare, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Din această perspectivă,instanța de fond a apreciat că invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială, dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru, revenind jurisdicțiilor naționale obligația de a elimina această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului.
Cu privire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar fiind obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în acest sens pronunțându-se Curtea de Justiție, care a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, putând fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
S-a observat că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar Tribunalul apreciat că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, semnifică aplicarea noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa urmând a fi restituită, iar faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
S-a apreciat că este legală solicitarea de a fi obligați pârâții să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Târgoviște
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
- Nu s-a motivat susținerea pârâtei recurente privind inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță, cu suport material, pe care intimata reclamantă să-l poată contesta.
A arătat recurenta că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 și art. 43 al. 1 din OG 92/2003"actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă", în acest sens fiind și prev. art. 41 din același act normativ, ori în speță intimata reclamantă nu a indicat prin acțiune sau ulterior care este actul administrativ fiscal a cărui anulare a solicitat-o și nici nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabil prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004.
- calcularea taxei speciale de primă înmatriculare s-a făcut în baza art. 2141introdus în codul fiscal - Legea 571/2003 prin Legea 343/2006 și modificat prin OUG 110/2006, procedura de calcul fiind prevăzută prin nr. 418/2007, taxa achitată fiind instituită de puterea legislativă - Parlamentul României, ca urmare a înlocuirii regimului accizelor pentru autoturismele importate, după data aderării României la - 1.01.2007, cu intenția de a se introduce o taxă ecologică în scopul protejării mediului înconjurător și armonizări cu condițiile comunității europene.
S-a mai arătat că potrivit art. 1-33 din Legea 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre E pe de o parte și Bulgaria și România de cealaltă parte, semnat la Luxemburg la 25.04.2005, s-a lăsat autorităților naționale competența alegerii formelor în art. 148 al. 2 din Constituția României s-a instituit principiul supremației tratatelor constitutive, ale, însă cu respectarea prevederilor Tratatului de aderare.
A mai precizat recurenta că nu sunt incidente disp. art. 90 din Tratat, pe care prima instanță și-a întemeiat motivarea soluției, deoarece taxa de prima înmatriculare se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența lor, cu ocazia primei înmatriculări în România,Comisia Europeana nefiind împotriva perceperii acestei taxe, ci doar a modului de determinare, existența unei taxe de primă înmatriculare, nefiind contrară dispozițiilor comunitare, concluzionându-se că în mod greșit s-a dispus restituirea acesteia.
- Prima instanță nu a analizat în considerentele sentinței, aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 50/2008,prin care s-a instituit începând cu 1-07.2008 o taxă pe poluare pentru autovehicule, prin art. 11 din acest act normativ prevăzându-se restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxa specială de autoturisme și autovehicule, în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare.
Procedura de restituire a fost reglementata la cap. VI, Secțiunea 1, art. 6 din Anexa la HG nr. 686/2008, iar expertul DG al Comisiei Europene a comunicat reprezentanței României la că aceste norme sunt conforme criteriilor comunitare, așa încât trebuia restituită numai diferența de taxă calculă potrivit acestor prevederi legale și nu întreaga taxă achitată, cum greșit a procedat prima instanță.
Recurenta a solicitat admiterea recursului si pe cale de consecința, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii,în sensul de a se dispune restituirea numai a diferenței dintre taxa achitata și taxa de poluare datorata conform OUG nr.50/2008.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Primul motiv de recurs privind inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material și încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, este nefondat.
Potrivit art. 2 (1)lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în executarea legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, pe calea contenciosului administrativ putând fi cenzurat și refuzul nejustificat al unei autorități publice de a soluționa o cerere legitimă a unei persoane, conform art. 1 (1) din Legea 554/2004.
In speță, intimatul reclamant a contestat refuzul autorității administrative reprezentată de recurenta pârâtă Târgoviște de a-i restitui taxa de primă înmatriculare în valoare de 5728 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 15.10.2008 - fila 11 dosar fond, rezultat din actul administrativ reprezentat de adresa nr.14764/15.07.2008 - fila 20 dosar fond, prin care recurenta i-a adus la cunoștință refuzul său de a-i restitui taxa achitată, contrar reglementărilor comunitare.
Această adresă face dovada procedurii prealabile administrative prevăzuta de art 7 din Legea 554/2004,critica recurentei fiind nefondată sub acest aspect.
Susținerile recurentei privind calcularea și perceperea taxei de primă înmatriculare în baza dispozițiilor legale reprezentate de art. 2141din codul fiscal introdus prin Legea 343/2006 și a unei proceduri de stabilire a taxei reglementată de 418/2007, deși corecte, nu sunt de natură să conducă la modificarea soluției primei instanțe, care a constatat că aceste prevederi legale contravin legislației comunitare, respectiv art. 90 din Tratatul, pe care România s-a obligat să-l respecte, prin Legea 257/2005 prin care s-a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Instituirea taxei de primă înmatriculare contravine prevederilor art. 90 (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care interzice fără excepții discriminarea fiscală și orice măsură de protecție care poate rezulta prin aplicarea unor taxe sau impozite, între produsele din statele membre al comunității și cele din producția internă a unui stat membru, în scopul asigurării respectării și aplicării principiului liberei circulații a mărfurilor, în acest sens pronunțându-seCJCE în cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air, 2006 I p. -0000, par. 55.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții, art. 90 paragraf 1, din TCE este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare, sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate ( cauza C-387/01, Weigel, 2004, I p. -4981, par. 66) i chiar dacă nu sunt îndeplinite
condițiile pentru constatarea existenței unei discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In cauza Krawczy - Hotărârea din 17.07.2008 CJCE a reținut că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne, în privința concurenței dintre produsele importate și cele care se află deja pe piața națională ", principiu reafirmat înhotărârea CJCE din 19 martie 2009 - cauza Comisia contra Finlandei,în care s-a arătat că, un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii ".
Deși sunt corecte susținerile recurentei, cum că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană instituită prin art. 148 al. 2 din Constituție, care prevede supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, revine Parlamentului, ca putere legiuitoare în stat, nu se pot ignora atribuțiile acordate instanțelor judecătorești, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor dreptului comunitar, care au aplicabilitate directă în legislația națională a statelor membre, în acest sens fiind și art. 1-3 din Legea 157/2005 pentru ratificarea tratatului dintre statele membre E pe de o parte și România și Bulgaria pe de altă parte, privind aderarea celor două țări, semnat de România la Luxemburg la 25.04.2005.
Jurisprudența Curții de Justiție a Comunitățile Europene a stabilit în cauza COSTA/ENEL - 1964 că legea care se îndepărtează de tratat nu poate conduce la anularea acestuia și să-l lipsească de caracterul lui de lege comunitară și izvor independent de drept, deoarece altfel s-ar pune la îndoială chiar baza legală a comunității, subliniindu-se că dreptul comunitar reprezintă o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De altfel, codul fiscal al României prevede în art. 1 alin. 4 că "dacă orice prevedere din prezentul cod contravine unei prevederi a unui tratat la care Romania este parte, se aplică prevederile acelui tratat".
Taxa de primă înmatriculare a fost introdusă în legislație internă prin Legea 343/2006, privind codul fiscal și contravine art. 90 paragraful 1 TCE primind interzicerea discriminării între produsele importate dintre statele membre E și cele naționale, cum s-a arătat anterior.
Începând cu data aderării la Uniunea Europeană - 1.01.2007, statul român este obligat să respecte " acquis-ul comunitar", așa cum este acesta definit prin art. 1 din HG 1367/2000, incluzând, între alte acte normative"dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană semnat la la 25.03.1957 și ale Tratatului privind Uniunea Europeană semnat la 7.02.1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunităților Europene nr. C 340/10.11.1997",prevederile legislației comunitare având aplicabilitate directă în legislația națională a statelor membre care ar contraveni acestora și pe care judecătorul național are îndatorirea să o înlăture.
Critica recurentei în ce privește aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008,în temeiul cărora trebuia restituită numai diferența dintre taxa de prima înmatriculare și taxa de poluare instituită prin acest act normativ, este nefondată.
Taxa de primă înmatriculare a fost achitată de intimata reclamantă in baza art. 2141- 2143codul fiscal, înaintea intrării în vigoare a OG nr. 50/2008, astfel încât nu pot fi aplicate prevederile acestui ultim act normativ, deoarece s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile prev. de art. 15 al. 2 din Constituția României și de art. 1 cod civil, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciun motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în baza disp. art. 312 al. 1 proc.civilă, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
In temeiul disp.art. 274.pr.civilă, vor fi obligați recurenții pârâți la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, în nume propriu și pentru MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 233 din2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște,-,. 1,. 11, Cod poștal -, Județ D, intimați pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B, sector 5, nr. 17, Cod poștal - și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE DAMBOVITA cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, Cod poștal -, Județ
Obligă recurenții pârâți la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red./CMF
2 ex./22.06.2009
- - - Tribunal D
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
