Anulare act administrativ fiscal. Decizia 957/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 957
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T în nume proporiu si pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 205 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - T, B- -,. 8,. A,. PARTER, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta pârâtă Târgoviște.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimata reclamantă arată că alte cereri nu mai are de administrat, iar Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă L solicită respingerea recursului, menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, arătând în esență că susținerile recurentei din motivele de recurs cu privire la prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare, sunt nefondate, autoturismul a fost achiziționat de intimată anterior acestei date.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 205 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de contencios Administrativ a admis cererea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în Târgoviște în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 4869 lei reprezentând taxă înmatriculare autoturism, cu dobânda legală, calculată până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 4869 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Mercedes Benz model CDI, cu chitanța seria - 4A nr.-/26.05.2008; autovehiculul, identificat cu nr. -F-, a fost dobândit prin cumpărare din Germania, conform facturii nr. -/31.03.2008, prima înmatriculare fiind efectuată la data de 29.03.2007, așa cum reiese din copia acestei facturi depusă de reclamantă, fila 8 dosar, iar la înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aceasta a fost obligată la plata unei noi taxe de înmatriculare.
S-a mai reținut că potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 4869 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantei.
Totodată s-a reținut neîntemeiată susținerea pârâtei privind admiterea în parte a cererii reclamantei, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv.
Tribunalul a constatat întemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, D, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că prin nr.OG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar în baza ordonanței sus menționate a fost emisă HG686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008. Conform art.11 din acest act normativ s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Așadar, prin aceste reglementări, legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe, cea achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și noua taxă de poluare și nu restituirea integrală a taxei.
Susține recurenta și faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art.90 paragraul I din Tratatul CE, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii, dispunând numai restituirea diferenței dintre taxa achitată și taxa de poluare datorată conform OUG nr. 50/2008.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare;
Intimata reclamantă a achitat taxa de primă înmatriculare în temeiul disp. art 214/1 - 214/3 din codul fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal.
Dispozițiile nr.OUG 50/2008, ce au intrat în vigoare la data de 1.07.2008, și care la art. 11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, nu sunt aplicabile în speță, deoarece dispozițiile ordonanței nu se pot aplica retroactiv pentru că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, astfel că susținerea recurentei că în mod greșit s-a restituit integral taxa de primă înmatriculare și nu diferența dintre cele doua taxe, este nefondată.
Dispozițiile art. 214/1-214/3 din codul fiscal sunt contrare dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, care interzic discriminări prin măsuri de ordin fiscal existente între produsele provenind dintr-un stat membru al Comunității Europene și produsele aflate pe piața internă, dispozițiile din dreptul comunitar având prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 al. 2 din Constituția României, astfel încât susținerea recurentei că existența taxei de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, este nefondată.
Cu privire la obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 al. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful 1 din Tratatul, critica adusă sentinței de recurentă nu este fondată.
Intr-adevăr disp. art. 148 al. 2 din Constituție prevăd că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești, însă dispozițiile alin. 4 al art. 148 din Constituția României, prevăd că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 și cum alin. 2 din Constituție statuează că reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, corect și legal prima instanță a dat eficiență dispozițiilor din dreptul comunitar art. 90 paragraful 1 din Tratatul, și a dispus obligarea recurentelor pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare către intimată.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul disp. art. 312 al 1 civ. va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare, din cele prevăzute de art. 304 civ.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T în nume proporiu si pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 205 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - Târgoviște, B- -,. 8,. A,. parter, Cod poștal -, Județ
Obligă recurenta pârâtă la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,17 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. CE/CMF
2 ex./18.06.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
