Anulare act administrativ . Decizia 960/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 960
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T în nume propriu si pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 257 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL cu sediul în T, STR. - -, nr. 2, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta pârâta Târgoviște, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 257 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, obligând pârâții să restituie reclamantei suma de 10.976 lei reprezentând taxă auto de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 10.976,00 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului marca Jeep cu chitanța seria - nr. -/12.03.2008; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 24.09.2007, fiind deja înmatriculat sub nr. EU - la 14.12.2005 în Germania, așa cum reiese din copia certificatului de înmatriculare aflat la fila 14 dosar, iar la înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aceasta a fost obligată la plata unei noi taxe de înmatriculare.
De asemenea s-a mai reținut că sentință că potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 10976 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantei.
Totodată s-a reținut neîntemeiată susținerea pârâtei privind admiterea în parte a cererii reclamantului, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Impotriva sentinței a declarat recursul pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, arătând prin aceeași cerere de recurs că instanța deși a recunoscut inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, a stabilit greșit că actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, încălcându-se astfel dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată, potrivit cărora actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă, în speță intimatul reclamant nu a indicat nici prin acțiune nici ulterior care este actul administrativ fiscal a cărui anulare o solicită.
Printr-un alt motiv de recurs a arătat că instanța de fond în mod nelegal a considerat că reclamantul a efectuat demersul administrativ la care este obligat potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei arată că organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale în temeiul art. 2141introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 și a procedurii de calcul prev. prin ordinul nr. 418/2007, astfel încât taxa achitată este perfect legală, instanța de fond confundă taxele auto cu taxele vamale, intenția legiuitorului fiind intenția de introducere a unei taxe ecologice menită să protejeze mediul înconjurător și să vină în armonizare cu condițiile
Cu privire la dispozițiile art. 148 din Constituția României, la alin. 2 al acestui articol se instituie supremația tratatelor constitutive ale față de dispozițiile contrare din legile interne, legile cadru fiind obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legile cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 90 din Tratatul, deoarece aceste dispoziții au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, dar nu că nu s-ar percepe o taxă specială pentru autoturisme aduse din statele comunitare, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii taxei cu ocazia primei înmatriculări ci doar a modului de determinare a taxei.
Prin urmare, arată recurenta existența unei taxe de primă înmatriculară nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice de restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare dispusă prin sentința primei instanțe, iar obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, revine potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, Parlamentului României și nu instanței judecătorești.
Printr-un alt motiv de recurs, arată recurenta că trebuiau aplicate dispozițiile OUG nr. 50/2008, privind taxa de poluare și aplicând aceste dispoziții trebuiau restituită doar diferența dintre suma achitată de intimata reclamantă și taxa de poluare.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare;
Primul motiv de recurs privind inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material și încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, este nefondat.
Actul administrativ fiscal la care se referă dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, îl reprezintă obligația de plată a taxei speciale pentru autoturism achitată de intimatul reclamant și condiționarea înmatriculării autoturismului de dovada plății, acestea echivalând cu existența unui act administrativ fiscal.
Al doilea motiv de recurs referitor la demersul administrativ la care intimatul reclamantul era obligat potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este nefondat.
Demersul administrativ la care persoana vătămată, în speță intimatul reclamant, prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamant la pârâtă, așa cum rezultă din actul nr. 2767/27 ianuarie 2009, aflat în copie xerox la fila 15 dosar fond.
Criticile aduse pe fondul cauzei aduse de recurentă sunt nefondate.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de către intimat în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143Codul fiscal și punctul 311- 312din Normele metodologice de aplicare codului fiscal, dispoziții care sunt contrare art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al, care prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, aceste dispoziții interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, limitând libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat, au efect direct pentru ordinea juridică a României, ele fiind obligatorii pentru statele membre ale și în acest context dispozițiile art. 2141- 2143Codul fiscal sunt reglementări contrare dispozițiilor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în ceea ce privește achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează direct sau indirect mașinile din celelalte țări membre în competiție cu produsele similare autohtone.
Critica recurentei că trebuiau aplicate dispozițiile OUG nr. 50/2008, prin care s-a instituit începând cu data de 01.07.2008, o taxă de poluare pentru autovehicule și deci trebuia restituită doar diferența dintre suma achitată de contribuabil și taxa de poluare datorată, este nefondată.
Dispozițiile nr.OUG 50/2008, ce au intrat în vigoare la data de 1.07.2008, și care la art. 11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, nu sunt aplicabile în speță, deoarece dispozițiile ordonanței nu se pot aplica retroactiv pentru că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, astfel că susținerea recurentei că în mod greșit s-a restituit integral taxa de primă înmatriculare și nu diferența dintre cele doua taxe, este nefondată.
Pentru toate aceste considerente criticile recurentei vizând fondul cauzei sunt nefondate și pe cale de consecință recursul declarat de pârâți se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se niciun motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T în nume propriu si pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 257 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL cu sediul în Târgoviște,-, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. CE/CMF
2 ex./18.06.2009
f- - Tribunal D
-
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
