Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1037/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1037
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com., sat, jud. B împotriva sentinței nr. 548 din data de 22 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, cu sediul în B, str.-,.2.-E, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.260 Cod pr. civilă, Curtea a amânat pronunțarea la 30 iunie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 570 din 26.01.2009 emisă de către pârâtă, cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 15.200 lei reprezentând indemnizația pentru creșterea și îngrijirea celui de al doilea copil, începând cu 1.03.2006 și până la 1.01.2008.
În motivarea cererii reclamanta a învederat instanței că la data de 16.01.2006 a dat naștere la doi copii gemeni iar pârâta i-a acordat indemnizația lunară în temeiul OUG nr. 148/2005 doar pentru un singur minor.
Prin adresa nr. 546 din 26.01.2009 a solicitat pârâtei plata retroactivă a drepturilor cuvenite și pentru cel de-al doilea copil, însă prin adresa nr. 570/2009 pârâta i-a comunicat că nu poate rezolva favorabil această cerere, întrucât legislația în materie prevede acordarea indemnizației pentru primele trei nașteri și nu pentru fiecare copil în parte. Reclamanta a considerat că pârâta a dat o interpretare greșită prevederilor nr.OUG 148/2005, indemnizația lunară fiind cuvenită pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor beneficiare, legiuitorul prevăzând astfel situația nașterii gemenilor sau tripleților, menționând acordarea indemnizației pentru primele trei nașteri sau pentru primii trei copii, situație în care se află și aceasta.
S-a mai arătat de către reclamantă că interpretarea pârâtei dată dispozițiilor legale creează discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni, tripleți) și cei rezultați dintr-o naștere simplă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând în esență că indemnizația în discuție este un drept care se acordă părintelui și nu copilului și nu trebuie raportată la numărul copiilor rezultați dintr-o naștere.
Prin sentința nr. 548 din data de 22 aprilie 2009 Tribunalul Buzăua respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, reținând în considerente că indemnizația pentru creșterea copilului reglementată de nr.OUG 148/2005 este un drept al părintelui care își întrerupe activitatea profesională pentru a îngriji copii până la vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani dacă acesta prezintă un handicap, drept urmare indemnizația este acordată părintelui, ca măsură de asistență socială pentru a substitui faptul că nu realizează venituri în această perioadă.
De acest drept beneficiază numai mamele angajate ceea ce constituie un argument în plus că indemnizația acordată a avut în vedere persoana mamei sau a tatălui, neavând în mod direct legătură cu copilul. În acest caz, contractul de muncă se suspendă din inițiativa angajatului pe o perioadă de doi ani, timp în care primește indemnizația prevăzută de OUG nr. 148/2005 ca un substitut al salariului ce l-ar fi încasat dacă nu întrerupea activitatea.
Pe de altă parte, părintele mai primește, în numele copiilor, și alocația de stat reglementată de Legea nr. 61/1993, care este un drept al copilului, urmând în consecință a se face distincția în sensul că alocația de stat este destinată acoperirii nevoilor copilului, acesta fiind motivul pentru care se acordă pentru fiecare copil separat și indemnizația pentru creșterea copilului care este, așa cum s-a arătat, un substitut al venitului pe care îl putea realiza părintele în cazul în care nu opta pentru concediu pentru creșterea copilului până la vârsta de doi ani.
A concluzionat prima instanță că părintele are dreptul la o singură indemnizație, indiferent de numărul copiilor născuți la o singură naștere, sens în care sunt și reglementările art. 6 (4) din OUG nr. 148/2005 care menționează că în cauză se acordă o singură indemnizație în cuantumul prevăzut de acest act normativ, ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere persoana părintelui și nu numărul copiilor aflați în perioade de creștere de până la doi ani.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că interpretarea dată de instanță dispozițiilor legale aplicabile în cauză este greșită, având în vedere practica și a Curții de Apel Ploiești, invocată și în fața instanței de fond, dar care nu a fost luată în considerare.
Precizează recurenta că nr.HG 1025/2006 prin art. 3 adaugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptat, respectiv nr.OUG 148/2005, încălcând dreptul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o naștere simplă și o alta multiplă. Această dispoziție legală încalcă principiul nediscriminării prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care presupune aplicarea unui tratament
egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi și au dreptul, fără deosebire la protecția egală a legii.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, anularea adresei nr. 570/26.01.2009 și obligarea pârâtei la plata sumei de 15.200 lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea și îngrijirea celui de al doilea copil, începând cu 1.03.2006 până la 1.01.2008.
Intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate. În susținerea celor precizate în întâmpinare, intimata a depus la dosar decizia Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Recurenta apreciază că prin refuzul Agenției Județene pentru Prestații Sociale B cât și prin soluția instanței de fond s-au încălcat dispozițiile art. 16 și 143 din Constituția României, respectiv principiul egalității de tratament, instituind discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni, tripleți) și cei proveniți dintr-o naștere simplă.
Curtea Constituțională, în soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.6 alin.1 din nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a reținut că este firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentului act normativ. Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005 este neîntemeiată, întrucât aceste dispoziții nu contravin prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.
Deciziile invocate de recurenta-reclamantă sunt decizii de speță și nu sunt obligatorii pentru instanțe, în schimb deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii.
Mai mult, recurenta apreciază că instanța trebuia să înlăture discriminarea existentă între copiii proveniți dintr-o naștere concomitentă, așa cum s-a procedat în cele 2 decizii invocate, însă instanța a avut în vedere faptul că în ceea ce privește discriminarea, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, prin care a reținut că instanța nu are competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
Procedând în acest fel, instanțele ar încălca principiul separației puterilor, consacrat de art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate leguitoare a țării.
S-a reținut că Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme
juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea
fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Cele două decizii ale Curții Constituționale fiind obligatorii, în mod corect judecătorul fondului a respins cererea reclamantei, precizând că în cauză se acordă potrivit dispozițiilor legale menționate, respectiv art. 6 din nr.OUG 148/2005, o singură indemnizație.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în com., sat, jud. B împotriva sentinței nr. 548 din data de 22 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, cu sediul în B, str.-,.2.-E, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Primul grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / -2ex./10.07.2009
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
