Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1038
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3 împotriva sentinței nr. 530 din data de 14 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții, -, -, toți cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-, jud. B și pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B, cu sediul în B,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică la data de 23 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.156 alin.2 și art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.530 pronunțată în data de 14 aprilie 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirii procedurii prealabile, formulată de pârâtul și excepția lipsei calității procesuale pasive a și a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B, obligând pârâții la plata către reclamanți a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 - 16.03.2006 actualizat cu indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra celor două excepții invocate astfel:
Excepția inadmisibilității cererii, motivat de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/ 2004, este neîntemeiată și pe cale de consecință a fost respinsă, întrucât temeiul de drept în baza căruia reclamanții și-au fundamentat acțiunea este art.31 din Legea nr.188/1999 și derivă dintr-un raport juridic din care una din părți are calitate de funcționar public, dar și aceasta procedură prealabilă reglementată de Legea nr.554/2004 - lege generală, a fost realizată de către reclamanți.
A respins și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei, întrucât în calitate de ordonator principal de credite, finanțează Direcțiile Agricole Județene, iar soluția pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Pe fondul cauzei, în urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța a reținut că reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală în perioada 01.01.2004 până la data de 16.03.2006 și că potrivit disp. art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiată pentru activitatea desfășurată de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Suplimentul postului cât și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv, potrivit OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005; OUG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006; OG nr.6/2006 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 și 2008, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul a considerat că aceste suspendări nu pot echivala cu înlăturarea dreptului atâta timp cât nici dispoziție legală nu a înlăturat existența lui și nici nu a constatat neconstituționalitatea lui și a mai reținut că unele instanțe au dispus obligarea angajatorului să plătească funcționarului public aceste suplimente cuantificate, ceea ce nu este posibil și ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit căreia instanțele nu au competența de a se substitui legiuitorului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege.
Cum pârâții n-au făcut dovada includerii acestor sporuri în salariile reclamanților, aceste drepturi urmează a fi acordate, de altfel în practica judiciară s-a reținut că funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente începând cu 2004, instanța putând obliga angajatorul la plata acestora, dar fără a preciza cuantumul lor.
În concluzie măsura suspendării a afectat doar exercițiul dreptului și nu existența acestuia, iar prin refuzul lor, pârâții îngrădesc drepturile reclamanților, consfințite de Constituția României prin art.38 al.2, Codul Muncii - art.40 al.2, lit.c precum și din Protocolul Adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului -art.1.
Raportând reglementările incidente la situația de față reținută, instanța constată că acțiunea este întemeiată și pe cale de consecință a admis-o, obligând obliga pârâții la plata către reclamanții nominalizați în tabel a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 - 16.03.2006 actualizat cu indicele de inflație.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră pârâta că în mod greșit instanța a respins excepția necompetenței materiale a instanței, întrucât în cauză competentă a soluționa pe fond era Curtea de Apel.
Pe fondul cauzei se susține că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin încălcarea principiului disponibilității, motiv pentru care solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării.
Recurenta motivează că deși instanța de fond reține corect că nu există bază legală privind cuantificarea celor două sporuri solicitate, dispune totuși obligarea pârâților la plata către reclamanți a celor două suplimente, fără însă a motiva această soluție și că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a acestor drepturi, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că instanțele nu au competența să se substituie legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel și în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, iar în eventualitatea respingerii cererii, modificarea în tot a sentinței recurate cu constatarea respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea principiului separației puterilor consacrat în art. 1 alin.(4) din Constituția României și a prevederilor art. 61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală, fiind bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri/prime" ce se acordă distinct de salariul de bază, ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României iar acordarea drepturilor solicitate fără a fi cuantificate lipsește sentința de efecte juridice neputând fi executată.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, cuantumul drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței referitor la soluționarea excepțiilor invocate la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3 împotriva sentinței nr. 530 din data de 14 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții, -, -, toți cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-, jud. B și pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B, cu sediul în B,-, jud.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței referitor la soluționarea excepțiilor invocate la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
- - - - - -
Grefier
Red. / tehnored.
2 Ex. / 3 iulie 2009
Dosar fond - Tribunalul Buzău
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
