Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1076/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1076/R-
Ședința publică din 21 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, cu sediul în C, cart. lui,-, -a,.1,.2, județul D, împotriva sentinței nr.1028 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții SC SRL Rm. și MUNICIPIUL Rm.V- SERVICIUL DE RIDICARE ȘI BLOCARE A AUTOVEHICULELOR PARCATE.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanțelor din dosar, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o cerere din partea recurentului- reclamant prin care solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare și pune în discuție excepția de necompetență materială a instanței, rămânând în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin plângerea contravențională înregistrată la data de 3.10.2007, petentul a chemat în judecată pe intimatul Serviciul Public de Ridicare și Blocare a Autovehiculelor V - prin concesionar SC SRL - solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a Deciziei de ridicare, fără număr din 14.09.2007, emisă de pârâtă și restituirea sumei de 150 lei încasată nejustificat.
În motivarea plângerii, s-a arătat că, în data de 14.09.2007, a parcat autoturismul -, pe str.- - din Orașul Rm.V, în parcarea magazinului Cozia, de unde pârâta a dispus ridicarea acestuia, cu motivarea că parcarea a fost
La locul unde a găsit autoturismul parcat nu i s-a eliberat nici un proces-verbal de contravenție, ci doar decizia de ridicare, a cărei anulare se solicită.
Judecătoria Rm.V - prin sentința nr.556/30.01.2008, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, în ședința din data de 30 ianuarie 2008, intimata a invocat excepția de necompetență materială, motivând că decizia de ridicare contestată este un act administrativ, emis în realizarea unui serviciu public, și, în consecință, față de prevederile art.2 lit.b) și c) din Legea nr.554/2004, competența de soluționare a plângerii revine instanței de contencios administrativ.
Conform art.2 alin.(1) lit.b) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ,sunt asimilate autorităților publice,în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, sunt autorizate să presteze un serviciu public.
În art.2 alin.(1) lit.c) din același act normativ, prin "act administrativ" se înțelegeactul unilateral cu caracter individualsau normativ,emis de o autoritate publicăîn vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public și prestarea serviciilor publice.
În speță, decizia de ridicare a fost emisă de intimata căreia i s-a concesionat serviciul public de ridicare a autovehiculelor sau a remorcilor staționate pe drumurile publice din municipiul Rm.V prin contractul de concesiune nr.1290/2004, caietul de sarcini fiind aprobat în anexa 2 la HCL nr.154/25.09.2003.
Potrivit Regulamentului de funcționare a serviciului, aprobat prin HCL Rm.V nr.79/31.03.2005, angajații concesionarului pot să constate staționarea ăaa utovehiculelor și să dispună în scris măsura blocării sau ridicării autovehiculului.
Actul emis de intimată în realizarea serviciului public concesionat, denumit decizie, este un act administrativ unilateral care produce efecte față de o persoană, în sensul art.2 alin.(1) lit.c din Legea nr.554/2004, iar potrivit art.1 alin.(1) și (3) din aceeași lege, acțiunea prin care o persoană solicită anularea actului administrativ și repararea prejudiciului este de competența instanței de contencios administrativ-fiscal în raza căreia își are domiciliul reclamantul sau pârâtul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Prin sentința nr.1028/23.09.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de necompetență materială invocată de reclamantul, a admis excepția neefectuării procedurii prealabile ridicate de intimata SC SRL Rm.V și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect anularea deciziei de ridicare autovehicule din 14.09.2007.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, referitor la excepția de necompetență materială că, art.12 alin.1 din contractul de concesiune nr.1290/2004 se referă la litigiile ce apar între părțile contractante (Municipiul Rm.V, în calitate de concedent, și SC. SRL, în calitate de concesionar) și nu între concesionar și terțe persoane.
In speță, obiectul litigiului fiind anularea unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis de concesionar, competentă să soluționeze cauza este instanța de contencios administrativ.
Pentru acest motiv, tribunalul a respins excepția ca nefondată.
Cât privește excepția neefectuării procedurii prealabile, potrivit art.7 alin.1 și 7 din Legea nr.554/2004, cu modificări ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea acestuia. Plângerea prealabilă se poate introduce pentru motive temeinice și peste termenul de 30 de zile, însă nu mai târziu de 6 luni de la emiterea actului administrativ unilateral cu caracter personal. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
In speță, decizia de ridicare i s-a comunicat reclamantului la data de 14.09.2007 (fila 3 dosar), iar acesta nu a efectuat procedura prealabilă anterior formulării acțiunii în instanță (3 octombrie 2007), nici în termenul de 30 de zile, nici în cel de 6 luni.
Din înscrisurile depuse de reclamant la filele 56 - 58 dosar, rezultă că plângerea prealabilă a fost făcută la data de 2.06.2008, cu mult peste termenul de 6 luni de la comunicarea actului administrativ atacat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția peremptorie invocată de intimat.
Constatând că una din excepții este fondată, instanța a reținut că este de prisos a se mai analiza și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Rm.V invocată de reclamant, precum și a se antama fondul cauzei, urmând ca acțiunea să fie respinsă ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile în termenul legal prevăzut.
Împotriva aceste hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.3, 8 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, întrucât obiectul cererii sale este "plângere contravențională";
- instanța de fond, în mod greșit, a modificat obiectul cererii sale, fără a observa că aceasta este o banală plângere la contravenție, împrejurare ce rezultă din chiar cuprinsul Deciziei de ridicare în care se precizează normele încălcate adică, parcarea În acest caz, competența agentului constatator a fost aceea de a aplica o sancțiune contravențională, nu de a emite un act administrativ de autoritate;
- în mod greșit, instanța de fond a interpretat dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, în partea privitoare la termenul de adresare către organul emitent al actului administrativ. Sub acest aspect, plângerea sa este în termen, deoarece termenul la care împlineau cele 6 luni pentru contestație era 30.07.2007, ori acesta a formulat plângere la 2.06.2008.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și rejudecarea cauzei, în raport de obiectul dedus judecății.
La termenul din 21 2008, curtea a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială a tribunalului.
Ca atare, observând dispozițiile art.137 Cod pr.civilă, aceasta se va pronunța, mai întâi, asupra excepției pe care o găsește întemeiată pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, autorităților publice locale li s-a creat posibilitatea concesionării serviciului public de ridicare a autovehiculelor sau remorcilor staționate pe drumurile publice, dar fără ca prin aceasta să se producă transformarea societăților respective în autorități publice, în condițiile Legii nr.554/2004.
În speță, pârâta SC realizează această activitate în baza contractului de concesiune nr.1290/2004 încheiat cu autoritatea publică locală.
Însă, măsura de ridicare a autovehiculelor nu poate fi privită ca o sancțiune de sine stătătoare, ci ea derivă, din fapta contravențională, fiind complementară acesteia.
Această calificare rezidă din însăși conținutul documentelor în baza cărora intimata-pârâtă a dispus măsura, în sensul că "angajații concesionarului pot constata staționarea ă (deci, contravenția) și să dispună în scris măsura blocării sau ridicării autovehiculului, precum și prețul operațiunii".
Deci, decizia emisă de intimata-pârâtă nu poate fi calificată ca act administrativ unilateral, chiar dacă este emis în realizarea unui serviciu public, având în vedere că ea este continuarea sancționării faptei contravenționale comise de recurentul-reclamant. Sub acest aspect, competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, ca instanță de drept comun.
Ca atare, în mod greșit, tribunalul, invocând dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, cu sediul în C, cart. lui,-, -a,.1,.2, județul D, împotriva sentinței nr.1028 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții SC SRL Rm. și MUNICIPIUL Rm.V- SERVICIUL DE RIDICARE ȘI BLOCARE A AUTOVEHICULELOR PARCATE.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Craiova, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
3.12.2008
Red.
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ioana Bătrînu
